Daruri de pace

Sunt recunoscător să particip cu dumneavoastră la această celebrare a Crăciunului. Scopul nostru este să-L cinstim pe Domnul nostru, Isus Hristos. Speranţa noastră este să obţinem adevăratul spirit al Crăciunului pentru noi şi pentru cei pe care îi iubim. Acel spirit este caracterizat de pace – nu pace din punct de vedere politic, căci Salvatorul S-a născut într-o perioadă atât de plină de teamă şi nelinişte, încât familia Sa a trebuit să se refugieze în Egipt; nu pace din punct de vedere economic, căci S-a născut într-un staul şi a fost aşezat într-o iesle; şi nici măcar pacea pe care o simţim când toate cadourile sunt împachetate, pomii sunt decoraţi şi masa este pregătită, deoarece acea pace este doar momentană. Pacea Crăciunului este „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere”¹. Este pacea despre care apostolul Pavel a promis că „[ne] va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”² Iar Pavel avea dreptate. Acea pace pe care o căutăm este posibilă doar prin şi datorită lui Isus Hristos.

Unii dintre noi trăiesc în locuri liniştite şi frumoase, totuşi simt o nelinişte sufletească. Alţii simt pace şi linişte depline în mijlocul unor mari pierderi, tragedii şi încercări neîntrerupte.

Salvatorul a spus tuturor celor care s-au născut: „În lume veţi avea necazuri”³ Totuşi, în timpul slujirii Sale în viaţa muritoare, El a făcut această promisiune minunată: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea”⁴ Este o consolare să ştim că această promisiune de a avea pace este disponibilă azi tuturor ucenicilor care au făcut legământ cu El.

Această promisiune a fost făcută chiar în noaptea în care S-a născut. Când mesagerii cereşti au vestit naşterea Salvatorului, ei au declarat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ”⁵.

În această perioadă binecuvântată a anului, căutăm – mai mult ca oricând – pace prin Cel care oferă toate darurile. În această seară, doresc să împărtăşesc doar câteva dintre multele moduri prin care putem simţi mai profund pacea de care avem parte în această perioadă, pe tot parcursul anului viitor şi al întregii vieţi.

În primul rând, asemenea îngerilor care au cântat în noaptea naşterii Sale, putem simţi pace în timp ce-L celebrăm pe Salvatorul nostru, Isus Hristos. Putem „[veni] să-L adorăm”⁶.

Crăciunul este celebrarea unei naşteri. Cu toţii am simţit minunea faptului de a vedea un nou-născut. Ne simţim umili când vedem miracolul micuţelor forme şi ne gândim la potenţialul pe care îl are. Simţim afecţiune. Simţim recunoştinţă. Simţim pace. Şi, în timp ce ne amintim a Cui naştere o celebrăm, ne cuprinde un sentiment de dragoste care ne face să vrem să oferim şi să fim blânzi. Căci Crăciunul este celebrarea unei naşteri fără egal. Naşterea lui Isus a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu din vechime. Această naştere a fost îndeplinirea unei promisiuni ce ni s-a făcut de către iubitul nostru Tată Ceresc în lumea spiritelor. A fost naşterea lui Mesia cel promis.

În fiecare perioadă de Crăciun, îmi amintesc cuvinte care-mi pătrund în inimă. Aud în mintea mea sunetul vesel al unui cor care cânta: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii»”⁷.

Din câte îmi amintesc, prima oară când am auzit aceste cuvinte a fost în timp ce mă aflam la balconul tabernacolului din Salt Lake. Un cor cânta muzica lui Handel. Îmi amintesc că am simţit ceva. Eram tânăr atunci. Acum, sunt mai în vârstă şi ştiu ce sentiment a fost acela. A fost Duhul Sfânt, a cărui însoţire îmi fusese oferită când aveam opt ani. Spiritul mi-a confirmat în inimă că versurile pe care le auzeam în acea seară erau adevărate.

Pruncul născut în Betleem cu mult timp în urmă a fost şi este Fiul lui Dumnezeu, Singurul Născut al Tatălui. Cei care au îngenuncheat înaintea Sa, veniseră să-L preaslăvească pe Salvator. El a fost Mielul lui Dumnezeu, trimis să rupă legăturile morţii prin sacrificiul Său ispăşitor. El a venit cu puterea de a purta întristările şi necazurile noastre pentru a şti cum să ne ajute. Şi a fost născut pentru a ispăşi pentru toate păcatele noastre, ceea ce numai El putea face:

Sentimentele pe care le-am avut în acea seară la balconul din tabernacol au fost de credinţă şi speranţă. Datorită credinţei pe care o simţeam pentru că „un Copil ni S-a născut”, puteam avea în inima mea speranţa că moartea nu va fi sfârşitul. Voi învia, iar boldul morţii va fi înlăturat pentru toţi copiii Tatălui Ceresc.

Şi, totuşi, am simţit mai mult, mult mai mult. Am simţit speranţa că, datorită Lui, puteam să-L urmez şi să-I slujesc şi, astfel, să fiu născut din nou din punct de vedere spiritual. Datorită darului naşterii Sale, inima mea, inima dumneavoastră şi inimile tuturor oamenilor pot fi schimbate pentru a deveni din nou ca inima unui copil – pur, curat şi pregătit să se întoarcă acasă la Dumnezeul care ne-a oferit un Salvator şi a arătat calea înapoi la El, în casa Sa cerească. Am simţit recunoştinţă şi pace şi la fel le putem simţi cu toţii datorită darului Tatălui şi al Fiului.

În al doilea rând, asemenea păstorilor care L-au văzut pe pruncul Hristos şi „au istorisit”⁹ vestea bună despre naşterea Sa, noi putem împărtăşi familiilor noastre şi altora pe care îi iubim pacea pe care o simţim. Facem acest lucru cel mai bine când îi ajutăm să cunoască scripturile cu mintea şi inima lor.

Când copiii noştri erau mici, familia noastră a creat o scenetă de Crăciun, toate cuvintele folosite fiind din scripturi. Jucam sceneta în ajunul Crăciunului. Mulţi dintre dumneavoastră au făcut ceva asemănător.

În primele versiuni ale scenetei noastre, era nevoie de un număr limitat de interpreţi, fiecare interpretând fragmente din scripturi. Eu eram Iosif, soţia mea era Maria, iar pruncul Hristos era o păpuşă. De-a lungul timpului, numărul participanţilor a crescut. Am inclus un actor mic care juca rolul pruncului Isus, apoi păstori – îmbrăcaţi în halate de baie – pentru a preaslăvi la staul şi, apoi, am putut adăuga regi care cărau cutii cu bijuterii pentru a-L cinsti pe nou-născutul Rege.

După câţiva ani, am deschis sceneta cu un copil care juca rolul profetului Samuel Lamanitul depunând mărturie cu putere despre naşterea lui Mesia cel promis. Cu timpul, am adăugat un grup de necredincioşi înarmaţi cu mingi din folie de aluminiu pentru a le arunca spre Samuel în timp ce stătea înaintea lor. În fiecare an, pe măsură ce membrii mulţimii furioase deveneau mai puternici şi mai precişi, trebuia să le amintim cu tărie că Samuel nu putea fi lovit deoarece era slujitorul protejat al lui Dumnezeu – şi pentru că noi invitam şi celebram pacea!

Aveam nevoie de roluri pentru copiii mai mici, aşadar am adăugat oi şi miei care urmau păstorii către staul.

Dar, ca de fiecare dată, timpul a trecut. Interpreţii au crescut şi, acum, am luat-o de la început. I-am urmărit pe cei care au interpretat rolul lui Iosif, al Mariei, al păstorilor, al oilor, mieilor şi regilor crescând şi învăţându-i pe cei dragi ai lor despre Salvator şi despre pacea pe care o oferă naşterea Sa.

Prin rolurile pe care le-au jucat în sceneta noastră, au învăţat ceva despre Salvator şi de ce Îl iubim. Sunt recunoscător că şi copiii noştri, şi copiii lor au văzut că Îl onorăm pe pruncul Isus, născut pentru a fi jertfa eternă, darul nepreţuit al păcii pe care Tatăl Ceresc l-a oferit tuturor copiilor Săi.

În al treilea rând, asemenea magilor, putem oferi daruri de dragoste şi pace ca ucenici ai Domnului înviat.

Episcopul Sellers din Rexburg, Idaho, a făcut acest lucru în anii în care a slujit ca episcop cu mult timp în urmă. Capela episcopiei sale era aproape de autostrada care trecea pe lângă orăşelul lor. În acele zile de şomaj, mulţi oameni săraci se mutau din loc în loc, sperând să găsească vreo modalitate de a-şi asigura strictul necesar. Adesea, ei căutau pe unul dintre episcopii sfinţi din zilele din urmă pentru ajutor. Adesea, episcopii pe care îi abordau îi trimiteau acasă la episcopul Sellers.

Exista un motiv pentru aceasta. Familia Sellers primea străinii aflaţi la nevoie. În loc ca cina să fie doar o masă în familie, unul, doi sau, uneori, mai mulţi străini se aflau la masă. După ce oaspeţii se bucurau de masa delicioasă pregătită de sora Sellers, episcopul le dădea o haină, din surplusul stocului de haine de armată pe care le cumpărase.

Odată echipaţi cu o haină călduroasă şi având în mâini un alt pachet cu mâncare pregătit de sora Sellers, ei ieşeau pe vremea friguroasă de iarnă cu inimile pline de căldură. Lucrurile pe care le văzuseră, auziseră şi simţiseră în acea zi rămâneau cu ei în drumul lor. Deoarece unele dintre cele mai friguroase zile din Rexburg erau în perioada Crăciunului şi datorită tradiţiei de familie de a face fapte de caritate pe parcursul întregului an, copiii din familia Sellers îşi amintesc că au făcut ceea ce ar fi făcut Salvatorul – şi că au făcut-o pentru El.

Împreună cu familia dumneavoastră v-aţi creat propriile tradiţii de Crăciun potrivite circumstanţelor în care vă aflaţi, dar toate au câteva lucruri în comun. Ele vor aduce inimi mai aproape de Salvator. Şi vor include acte de caritate demne de aprobarea Salvatorului: El a spus:

„Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine”¹⁰.

Iar El va spune: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut”¹¹.

Îngeri, păstori şi magi au căutat şi au găsit pace ca urmare a credinţei lor în Isus Hristos. Şi la fel puteţi şi dumneavoastră. Naşterea Salvatorului este darul care face posibil ca Tatăl să ne ofere „pace în această lume şi viaţă veşnică în lumea care va veni”¹². Am strigat de bucurie în lumea spiritelor când am auzit acea promisiune. Putem avea din nou parte de pace şi bucurie când auzim cântându-se cuvintele care proclamă că Dumnezeu Şi-a ţinut promisiunea plină de dragoste:

Mă rog ca, pe măsură ce ne amintim de Tatăl Ceresc, Îl iubim şi-L preaslăvim respectând legămintele făcute cu El, să simţim şi să păstrăm pacea Sa în inimile noastre. Fie ca noi să ne amintim mereu de slujirea şi bunătatea de care a dat dovadă Isus Hristos în timpul vieţii Sale muritoare şi să luăm hotărârea de a face fel.

Depun mărturie că Isus este Hristosul, Fiul Preaiubit al Tatălui. Depun mărturie că preşedintele Thomas S. Monson este profetul în viaţă al lui Dumnezeu. Dorinţa sa şi a Primei Preşedinţii este ca, în această perioadă de Crăciun şi întotdeauna, să aveţi parte de sentimentele de bucurie, dragoste şi pace pe care le-a promis Salvatorul ucenicilor Săi credincioşi şi supuşi. În numele lui Isus Hristos, amin.