2007
Să-i ajutăm pe cei care se luptă cu atracţia pentru cei de acelaşi gen cu ei
Octombrie 2007


Să-i ajutăm pe cei care se luptă cu atracţia pentru cei de acelaşi gen cu ei

Imagine

Un tânăr băiat plăcut, în primii ani ai decadei de 20 de ani, stătea în faţa mea. Avea un zâmbet atrăgător, cu toate că nu a zâmbit prea des în timpul discuţiei noastre. Ceea ce mi-a atras cel mai mult atenţia era durerea din ochii lui.

„Nu ştiu dacă ar trebui să rămân membru al Bisericii”, a spus el. „Nu cred că sunt demn”.

„De ce nu ai fi demn”?, am întrebat.

„Sunt homosexual”.

Presupun că a crezut că voi fi surprins. Nu am fost. „Şi… ?”, l-am întrebat.

Am putut vedea o urmă de uşurare pe faţa lui când a simţit compasiunea mea continuă. „Nu sunt atras de femei. Sunt atras de bărbaţi. Am încercat să ignor acest sentiment sau să-l schimb, dar…”

El a oftat. „De ce sunt aşa? Sentimentele sunt foarte reale.”

Am făcut o pauză, apoi i-am spus: „Îmi trebuie mai multe informaţii înainte de a-ţi da un sfat. Îţi voi spune că atracţia pentru cei de acelaşi gen nu este un păcat, dar să acţionezi conform acestor sentimente este – chiar la fel cum este cu sentimentele heterosexuale. Ai încălcat legea castităţii?”

A dat din cap în sens negativ. „Nu, nu am încălcat-o”.

M-am aplecat înainte şi am spus: „Îţi mulţumesc că vrei să te confrunţi cu această problemă. Îţi trebuie curaj şi te felicit că te-ai păstrat curat.

Cât despre întrebarea de ce simţi aşa cum simţi, nu pot să răspund la ea. Pot fi implicaţi mai mulţi factori şi pot fi tot atât de diferiţi pe cât de diferiţi sunt oamenii. S-ar putea să nu cunoaştem niciodată în această viaţă unele lucruri, inclusiv cauza sentimentelor noastre. Dar să ştii de ce simţi aşa cum simţi nu este la fel de important ca faptul de a şti că nu trebuie să păcătuieşti. Dacă viaţa ta este în armonie cu poruncile, atunci eşti demn să slujeşti în Biserică, să te bucuri din plin de toate drepturile ca şi ceilalţi membri, să mergi la templu şi să primeşti toate binecuvântările ispăşirii Salvatorului.”

S-a îndreptat în scaun. Am continuat: „Nu te tratezi bine când te identifici tu însuţi în primul rând după orientarea ta sexuală. Aceea nu este singura ta caracteristică, aşa că nu-i da o atenţie mărită. Mai întâi de toate, eşti un fiu al lui Dumnezeu şi El te iubeşte.

Mai mult, eu te iubesc. Fraţii mei, care sunt autorităţi generale, te iubesc. Îmi amintesc de un comentariu al preşedintelui Boyd K. Packer, vorbindu-le celor care simt atracţie pentru cei de acelaşi gen. ‘Noi nu vă respingem pe dumneavoastră’, a spus el. ‘Noi nuputem respinge pe dumneavoastră, pentru că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi nu vă vom respinge, pentru că vă iubim.’”1

Am vorbit încă alte vreo 30 de minute. Ştiind că nu puteam fi sfătuitorul lui personal, l-am trimis la conducătorii locali ai preoţiei. Apoi ne-am despărţit. Cred că am văzut o licărire de speranţă în ochii lui, pe care nu o avusese înainte. Cu toate că încă avea de înfruntat provocarea de a încerca să rezolve această problemă – sau, mai bine zis s-o îndure – am avut sentimentul că se va descurca bine.

Dumnezeu îi iubeşte pe copiii Săi

Când un înger i-a pus lui Nefi o întrebare despre Dumnezeu, Nefi a răspuns: „Eu ştiu că El îi iubeşte pe copiii Săi; şi totuşi, eu nu cunosc înţelesul tuturor lucrurilor” (1 Nefi 11:17). Eu, de asemenea, afirm că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi copiii Săi şi recunosc că multe întrebări, inclusiv unele legate de atracţia pentru cei de acelaşi gen, trebuie să aştepte un răspuns ulterior, probabil în viaţa viitoare.

Din nefericire, unii oameni cred că ei au toate răspunsurile acum şi îşi declară părerile în multe locuri. Din fericire, astfel de oameni nu reprezintă Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Deşi cred că membrii sunt doritori să-şi arate compasiunea pentru cei care sunt deosebiţi de ei, este în firea umană ca atunci când ne confruntăm cu o situaţie pe care n-o înţelegem, să tindem să ne retragem. Acest lucru este adevărat mai ales în cazul atracţiei pentru cei de acelaşi gen. Avem informaţii atât de puţin sigure despre aceasta, încât aceia care vor să ajute sunt lăsaţi cu un sentiment oarecum de nesiguranţă. Admiţând propria mea nepotrivire în această privinţă, dar dorind să ajut, permiteţi-mi să vă ofer unele sugestii pentru a-i ajuta pe aceia care au pe cineva drag sau prieteni care simt atracţie către cei de acelaşi gen.

Planul de fericire al Tatălui nostru

În primul rând, să ştim foarte clar ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. El vrea să avem toate binecuvântările vieţii eterne. El vrea ca noi să devenim asemănători Lui. Pentru a ne ajuta să facem aceasta, El ne-a dat un plan. Acest plan se bazează pe adevărurile eterne şi nu se schimbă în acord cu tendinţele sociale ale zilei.

Una dintre părţile cele mai importante ale acestui plan este zămislirea copiilor, unul dintre motivele cruciale pentru care Adam şi Eva au părăsit grădina Edenului (vezi 2 Nefi 2:19-25; Moise 5:10-12). Lor li s-a poruncit: „creşteţi, înmulţiţi-vă” (Moise 2:28), iar ei au ales să ţină acea poruncă. Noi trebuie să-i urmăm, căsătorindu-ne şi zămislind corpuri fizice pentru copiii de spirit ai Tatălui Ceresc. Evident, o relaţie între cei de acelaşi gen nu este potrivită cu acest plan.

Din motive diferite, căsătoria şi copiii nu sunt accesibile tuturor imediat. Probabil cineva nu va primi nicio ofertă de căsătorie. Probabil, chiar după căsătorie, nu va exista posibilitatea de a avea copii. Sau e posibil să nu existe atracţia pentru genul opus. Oricare ar fi motivul, cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu vor fi disponibile la sfârşit pentru toţi copiii Săi, dacă sunt curaţi şi credincioşi.

Prin exercitarea credinţei, efort individual şi bizuire pe puterea ispăşirii, unii pot rezolva problema atracţiei faţă de cei de acelaşi gen în viaţa muritoare şi se pot căsători. Alţii, totuşi, nu vor putea fi niciodată eliberaţi de această atracţie faţă de cei de acelaşi gen în această viaţă.

În calitate de membri ai Bisericii, familii şi prieteni, trebuie să recunoaştem că cei care sunt atraşi de către cei de acelaşi gen au de înfruntat nişte restricţii unice referitoare la exprimarea sentimentelor lor. Deşi atracţia faţă de cei de acelaşi gen este reală, trebuie să nu existe exprimarea fizică a acestei atracţii. Dorinţa pentru satisfacerea nevoilor fizice nu autorizează imoralitatea cuiva, indiferent de orientarea sexuală. Asemenea sentimente pot fi puternice, dar nu sunt niciodată atât de puternice, încât să priveze pe cineva de libertatea de a alege un comportament demn.

Spunând aceasta, permiteţi-mi să explic clar că, atracţia singură, oricât de dificilă ar fi, nu poate face pe cineva nedemn. Prima Preşedinţie a declarat: „Există o deosebire între gândurile şi sentimentele imorale şi participarea la orice comportament imoral, fie heterosexual sau homosexual”.2 Dacă nu acţionaţi conform ispitelor, nu aţi păcătuit.

Eşecul de a vedea această deosebire, conduce uneori la disperare. Simt compasiune pentru aceia care nu înţeleg că fiecare binecuvântare oferită de Dumnezeu este disponibilă fiecăruia care se supune legilor pe care se bazează acele binecuvântări (vezi D&L 130:20-21). Nimeni care trăieşte în conformitate cu Evanghelia nu trebuie să dispere. Speranţa şi pacea vin de la Mângâietor şi răspunsul la disperare este să invităm Duhul Sfânt în vieţile noastre.

Moduri de a ajuta

Să presupunem că sunteţi un membru al familiei sau un prieten al cuiva atras de cei de acelaşi gen, care vă cere ajutorul. Ce spuneţi? Ce faceţi?

Aş începe prin a recunoaşte curajul care l-a adus pe fiul, fiica, ruda sau prietenul dumneavoastră, la dumneavoastră. Aş recunoaşte încrederea pe care a demonstrat-o acea persoană. Să discuţi problema cu cineva de încredere este un prim pas sănătos în confruntarea cu sentimente confuze, şi este imperios necesar ca acest prim pas să fie primit cu compasiune.

În continuare, dacă sunteţi părintele cuiva atras de cei de acelaşi gen, nu presupuneţi că dumneavoastră sunteţi motivul care a determinat acele sentimente. Nimeni, nici persoana care are problemele, nu trebuie să încerce să se considere vinovată. Nici nu trebuie nimeni să dea vina pe altcineva – nici pe Dumnezeu. Acţionaţi cu credinţă şi ajutaţi persoana dragă dumneavoastră să înfrunte cât poate mai bine această provocare.

Făcând aşa, recunoaşteţi că o căsătorie nu este soluţia potrivită în orice situaţie. Atracţiile pentru cei de acelaşi gen sunt foarte puternice şi persistente, iar să încerci să forţezi o relaţie heterosexuală nu le poate schimba. Suntem toţi emoţionaţi când cineva care luptă cu aceste sentimente este capabil să se căsătorească, să crească copii şi să realizeze fericirea familiei. Dar alte încercări au ca rezultat inimi frânte şi case destrămate.

Mai presus de toate, ţineţi căile dumneavoastră de comunicare deschise. Comunicarea deschisă între părinţi şi copii este o exprimare clară a dragostei, iar dragostea pură, generos exprimată, poate transforma relaţiile de familie. Dar dragostea pentru un membru al familiei nu include toleranţa pentru un comportament care nu este drept. Copiii dumneavoastră sunt bineveniţi să stea în casa dumneavoastră, desigur, dar aveţi orice drept să excludeţi din casa dumneavoastră orice comportament care ofensează Spiritul Domnului.

Principiul grădinăritului

Apoi, luaţi în considerare un principiu învăţat în grădinărit. Cineva a spus că, dacă semănăm o grădină cu seminţe bune, nu va fi nevoie să plivim aşa de mult. De asemenea, dacă umplem vieţile noastre cu hrană spirituală, putem mult mai uşor să deţinem controlul asupra înclinaţiilor, dorinţelor. Aceasta înseamnă să creăm o ambianţă pozitivă în casele noastre, în care Spiritul are o mare influenţă. O ambianţă pozitivă include o venerare constantă în particular şi în public, rugăciune, post, citirea scripturilor, slujirea şi participarea la conversaţii înălţătoare, muzică, literatură şi alte programe media.

Aceeaşi ambianţă include experienţele de la Biserică. Cineva cu atracţie faţă de cei de acelaşi gen are temeri nerezolvate şi se simte ofensat la Biserică, deşi nimeni nu intenţionează să ofenseze. Pe de altă parte, unii membri îi exclud din cercul lor de prieteni pe cei care sunt diferiţi. Când acţiunile sau cuvintele noastre descurajează pe cineva şi nu poate avea toate avantajele de care se bucură membrii, noi eşuăm în faţa acelei persoane – şi în faţa Domnului. Biserica este mai puternică dacă noi includem fiecare membru şi ne întărim unul pe altul în slujire şi dragoste (vezi D&L 84:110).

Puteţi să vă simţiţi îndemnat să încurajaţi pe cineva, pe care încercaţi să-l ajutaţi, să viziteze un conducător al preoţiei care deţine cheile unui sfat inspirat. Vă rog să faceţi aceasta, ştiind că Prima Preşedinţie a cerut conducătorilor Bisericii să discute aceste probleme în mod confidenţial şi cu o atitudine plină de dragostea lui Hristos.3

În mâinile Domnului

Nu cu mult timp în urmă, am primit o scrisoare de la un bărbat de vreo 30 şi ceva de ani care se luptă cu atracţia pentru cei de acelaşi gen. Lupta lui nu a fost uşoară şi el nu se căsătorise încă. Dar, a scris el, „Domnul m-a ajutat să-mi înfrunt tendinţele şi sunt mulţumit să fac tot ce pot mai bine şi să-mi las viaţa în mâinile Lui”.

Vărs lacrimi cu admiraţie şi respect faţă de credinţa şi curajul unui atfel de bărbat care trăieşte cu o provocare pe care eu nu am înfruntat-o niciodată. Îl iubesc pe el şi pe celelalte mii de oameni ca el, bărbaţi sau femei, care „se luptă lupta cea bună” (1 Timotei 6:12). Laud această atitudine la toţi cei care se luptă cu – sau cei care îi ajută pe alţii care se luptă cu – atracţia pentru cei de acelaşi gen cu ei.

Ajutor suplimentar

Unele dintre ideile şi limbajul din acest articol sunt preluate dintr-o broşură pregătită de Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli pentru cei care sunt atraşi de cei de acelaşi gen cu ei. Se numeşte Dumnezeu îi iubeşte pe copiii Săi (nr. 04824). Dacă broşura este disponibilă în limba dumneavoastră, puteţi obţine o copie de la centrul dumneavoastră local de distribuţie sau o puteţi descărca de pe adresa de e-mail www.lds.org/same-gender-attraction.

Note

  1. „Voi sunteţi templul lui Dumnezeu”, Liahona, ianuarie 2001, p. 87.

  2. First Presidency letter, 14 noiembrie 1991.

  3. Vezi First Presidency letter, 14 noiembrie 1991.