Căruciorul gol

Imagine

În urmă cu câţiva ani, un cvorum de preoţi a hotărât să adune hrană pentru cei nevoiaşi, ca proiect de slujire. Jim, unul dintre preoţi, era entuziasmat să participe şi a fost hotărât să adune mai multă hrană decât oricine altcineva. Timpul în care preoţii trebuiau să se întâlnească la capelă, sosise. Ei, toţi, au plecat în acelaşi timp şi s-au întors, mai târziu în acea seară, la o oră stabilită. Spre surpriza tuturor, căruciorul lui Jim era gol. El era tăcut, iar unii dintre băieţi au făcut glume pe seama lui. Observând acest lucru şi ştiind că lui Jim îi plăceau maşinile, supraveghetorul i-a spus: „Vino afară, Jim. Vreau să te uiţi la maşina mea. Îmi crează unele probleme”.

Când au ajuns afară, supraveghetorul l-a întrebat pe Jim dacă era supărat. Jim a spus: „Nu, nu chiar. Când am mers să adun hrana, am adunat foarte multă. Căruciorul meu era plin. În timp ce mă întorceam la capelă, m-am oprit la casa unei femei divorţate care nu este membră a Bisericii şi care locuieşte în limitele episcopiei noastre. Am bătut la uşă şi i-am explicat ce făceam, iar ea m-a invitat în casă. A început să caute ceva pentru a-mi oferi. A deschis frigiderul şi am observat că era aproape gol. Dulapurile erau goale. În cele din urmă, a găsit o conservă mică de piersici.

Nu mi-a venit să cred. Acolo erau toţi acei copilaşi care alergau de jur împrejur şi care trebuiau hrăniţi, iar ea îmi dădea mie acea conservă cu piersici. Am luat-o, am pus-o în căruciorul meu şi am pornit pe stradă. Am ajuns cam la jumătatea străzii când am simţit o căldură în tot corpul şi am ştiut că trebuia să mă întorc la casa aceea. I-am dat toată hrana”.

Supraveghetorul a spus: „Jim, să nu uiţi niciodată ceea ce ai simţit în această seară, deoarece la aceasta se rezumă totul”. Jim a gustat din nutrimentul slujirii altruiste.

Din cuvântările Conferinţei generale din octombrie 2006.