Vino și urmează-Mă
Crearea
Pământul a fost creat de Isus Hristos, sub îndrumarea Tatălui Ceresc, pentru ca noi să avem un loc în care să trăim, să învățăm și să ne folosim libertatea de a alege pentru a lua hotărâri bune (vedeți Avraam 3:24-26).
Profetul Joseph Smith ne-a învățat că „a crea… nu înseamnă a crea din nimic; înseamnă a organiza, la fel cum un om ar organiza materialele și ar construi o corabie”.1 Cuvântul ebraic pentru „a crea” înseamnă a modela, a organiza și a forma (vedeți Genesa 1:1; Avraam 3:24).
Președintele Russell M. Nelson a explicat: „crearea a fost concepută pentru a avea loc pe parcursul unor perioade succesive”, nu zile calendaristice. „Indiferent dacă a fost numită o zi, un timp sau o perioadă, fiecare fază [a creării] a fost un interval dintre două evenimente care pot fi identificate – o diviziune a eternității”2.
Prima zi. Lumină și întuneric
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” și El „a despărțit lumina de întuneric” creând ziua și noaptea (vedeți Genesa 1:3-5).
A doua zi. Apele și cerurile
Dumnezeu a separat apele și cerurile. „Dumnezeu a zis: «Să fie o întindere între ape»… Dumnezeu a numit întinderea cer.” (Vedeți Genesa 1:6-8.)
A treia zi. Oceanele și pământul
„Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări” (Genesa 1:10). Pământul era atunci pregătit pentru viața plantelor (vedeți Genesa 1:11-12).
A patra zi. Soarele și anotimpurile
Dumnezeu a făcut soarele, luna și stelele „ca să despartă ziua de noapte” și „să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii” (vedeți Genesa 1:14-16).
A cincea zi. Viețuitoarele
Dumnezeu a creat „toate viețuitoarele” (Genesa 1:21). Acestor viețuitoare li s-a poruncit să se înmulțească și să umple pământul și marea (vedeți Genesa 1:22).
A șasea zi. Adam și Eva
Crearea vieții de către Dumnezeu a continuat cu „fiarele pământului”, „vitele” și „târâtoarele” (Avraam 4:24-25). Apoi i-a creat pe Adam și Eva „după chipul propriului Său trup” (Moise 6:9) și le-a poruncit: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul… și stăpâniți peste… orice viețuitoare care se mișcă pe pământ” (Genesa 1:28).
Ziua a șaptea. Ziua de odihnă
După ce Și-a terminat lucrarea, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea. „Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse” (Genesa 2:3).
Dumnezeu a poruncit, mai târziu, ca și noi „[să ne aducem] aminte de ziua de odihnă, ca s-o [sfințim]” (Exodul 20:8).
Putem face ca ziua de sabat să fie sfântă făcându-ne timp să mergem la biserică, să luăm din împărtășanie și să ne amintim de Salvator. Domnul ne-a învățat: „Pentru că, adevărat, aceasta este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră și pentru a exprima devoțiunea voastră Celui Prea Înalt” (Doctrină și legăminte 59:10).
În ziua de Sabat, „gândurile, acțiunile și comportamentul nostru sunt semne pe care le oferim lui Dumnezeu și reprezintă un indicator al dragostei noastre față de El”3.