Cea mai bună ofrandă a noastră

Dean Cooper, Washington, D.C., S.U.A.

Când dedicăm un templu, Îi spunem Domnului: „Iată ofranda noastră. Este atât de bună pe cât am putut să o facem”.

Imagine

Împrejurimile templului.

Cu aproximativ două săptămâni înainte de rededicarea Templului Washington D.C., în luna august a anului 2022, șeful meu și cu mine am observat că unul dintre carpenii europeni de pe aleea care ducea la templu arăta bolnav. Avea mai puține frunze în mijloc și avea câteva ramuri crescute la întâmplare.

În calitate de grădinar al templului, eram îngrijorat că, deși frumosul teren al templului era pregătit, acel mic loc nu era. Copacul se afla lângă fântâna de lângă intrarea în templu.

Aveam un copac de rezervă sănătos care creștea în apropiere și am discutat despre posibilitatea de a înlocui copacul bolnav cu cel sănătos. Dar, mai întâi, trebuia să scoatem trotuarul și iarba din apropiere și, apoi, să mutăm aspersorul și liniile electrice care treceau prin zonă. Cea mai mare teamă a mea era să scoatem copacul bolnav, să plantăm copacul care să-l înlocuiască și să nu aveam timp să facem ca tot ce se afla în jurul copacului să arate bine pentru rededicare.

Când i-am spus soției mele, Carolyn, că este posibil să fie necesar să mutăm copacul, ea a răspuns: „Taie ramurile crescute la întâmplare și le voi ruga pe surorile mele din întreaga țară împreună cu care studiez din scripturi să se roage pentru el. Împrejurimile templului sunt ale Domnului. El va binecuvânta copacul”.

Carolyn are un grup de prietene pe care le numește surori de scripturi – membre ale Bisericii care au locuit în aceeași episcopie. Ele studiau împreună Vino și urmează-Mă până când s-au mutat toate, dar țin legătura. Când este nevoie de rugăciune, ele apelează una la alta.

După ce Carolyn le-a vorbit despre copacul bolnav, ele le-au spus copiilor lor și altor membri ai familiei. Carolyn nu știa câți se rugau pentru copac, dar ea avea credință că Tatăl Ceresc le va auzi rugăciunile.

În doar câteva zile, copacul a încolțit frunze noi, umplând zona puțin înfrunzită. „Desigur, arată mai bine”, a spus Carolyn. Ea le-a trimis surorilor ei de scripturi fotografii cu copacul, spunându-le: „Uitați-vă cum ne-a răspuns Domnul!”.

Știam că oamenii se rugau pentru copac, așa că nici eu nu am fost surprins. Știam, de asemenea, că președintele Russell M. Nelson avea să binecuvânteze în curând templul și împrejurimile templului în timpul rugăciunii sale de dedicare. Copacul avea să fie bine.

Am fost recunoscători că Domnul ne-a onorat ofranda și credința.