Avem nevoie de ispăşire

Începeţi lecţia adresându-le cursanţilor întrebarea următoare:

• Cum ajung oamenii să înţeleagă faptul că au nevoie de ispăşirea lui Isus Hristos în vieţile lor?

Apoi, expuneţi următoarea declaraţie:

Imagine

Preşedintele Ezra Taft Benson

„La fel cum omul nu doreşte mâncare până nu îi este foame, tot aşa el nu doreşte salvarea lui Hristos până când nu înţelege de ce are nevoie de Hristos.

Nicio persoană nu ştie îndeajuns şi cu exactitate de ce are nevoie de Hristos până când nu înţelege şi acceptă doctrina căderii şi efectele ei asupra omenirii” (Preşedintele Ezra Taft Benson, A Witness and a Warning [1988], p. 33).

Apoi, adresaţi întrebarea:

• La ce ne referim când vorbim despre căderea lui Adam?

Expuneţi afirmaţia următoare şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare celor din clasă.

„Pentru că Adam şi Eva… au mâncat din rodul pomului cunoaşterii binelui şi răului, ei au fost alungaţi din prezenţa Domnului (vezi D&L 29:40–41). Cu alte cuvinte, ei au trăit experienţa morţii spirituale. De asemenea, ei au devenit muritori, supuşi morţii fizice. Această moarte spirituală şi fizică se numeşte cădere …

Ca urmaşi ai lui Adam şi ai Evei, noi moştenim o stare de cădere în timpul vieţii muritoare (vezi Alma 42:5-9, 14). Noi suntem separaţi de prezenţa Domnului şi supuşi morţii fizice. De asemenea, suntem plasaţi într-o stare de opoziţie, în care suntem încercaţi de greutăţile vieţii şi de ispitele adversarului (vezi 2 Nefi 2:11-14; D&L 29:39; Moise 6:48-49)” (Fideli credinţei [2004], p. 56).

Ajutaţi cursanţii să identifice doctrinele predate în acest citat adresând întrebarea:

• Ca urmaşi ai lui Adam şi ai Evei, în ce mod ne afectează pe fiecare dintre noi căderea acestora? (Asemenea lui Adam şi Evei, şi noi suntem supuşi atât morţii fizice, cât şi celei spirituale. Trăim într-o lume decăzută şi suntem expuşi greutăţilor vieţii şi ispitelor duşmanului. Am fost alungaţi din prezenţa Tatălui şi avem nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a ne întoarce la El.)

Scrieţi următoarele referinţe scripturale pe tablă şi acordaţi-le cursanţilor câteva minute pentru a le studia:

În timp ce studiază, îndemnaţi-i să caute în ce mod ne afectează pe fiecare dintre noi căderea lui Adam şi a Evei.

• Cum explică aceste scripturi modul în care fiecare dintre noi este afectat de căderea lui Adam şi a Evei? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi răspunsurile pe tablă. Deşi răspunsurile lor pot fi diferite, ele pot fi formulate în felul următor: Cu toţii păcătuim şi devenim necuraţi înaintea lui Dumnezeu; din pricina păcatului, suntem alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu; vom avea parte de moarte fizică; trăim într-o lume decăzută şi trebuie să biruim „omul firesc” [Mosia 3:19].)

Întrebaţi cursanţii ce întrebări au despre doctrinele şi termenii pe care i-au identificat. Permiteţi membrilor clasei să poarte o discuţie pentru a lămuri aceste întrebări. Apoi, adresaţi întrebarea:

• În ce mod explică aceste versete de ce avem nevoie cu toţii de Isus Hristos? (Ispăşirea lui Isus Hristos ne mântuieşte de la căderea lui Adam şi a Evei şi de la propriile fapte de nesupunere.

Explicaţi că, în planul milos al lui Dumnezeu, ispăşirea lui Isus Hristos face posibil ca noi să scăpăm de „monstrul” care este moartea şi iadul (vezi 2 Nefi 9:10), însemnând moartea fizică şi cea spirituală. Cu toţii vom fi înviaţi. Prin ispăşirea Salvatorului, putem fi spălaţi de păcatele noastre dacă ne pocăim. Fără Isus Hristos, nu numai că am pieri, ci am fi supuşi diavolului toată eternitatea.

Împărtăşiţi o scurtă mărturie despre înţelepciunea şi mila planului lui Dumnezeu. Încredinţaţi cursanţii că toate consecinţele care au rezultat de pe urma căderii pot fi înlăturate prin ispăşirea lui Isus Hristos.

Aveţi în vedere să citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, sau să arătaţi clipul video. Rugaţi cursanţii să caute de ce este important să ne îmbunătăţim înţelegerea despre ispăşire.

Imagine

Vârstnicul Richard G. Scott

„În timp ce vă amintiţi de înviere şi de preţul plătit şi de darul făcut prin ispăşire, luaţi în considerare ceea ce ne învaţă scripturile despre acele evenimente sfinte. Mărturia dumneavoastră personală despre realitatea lor va fi întărită. Ele trebuie să însemne mai mult decât să învăţaţi pe dinafară principiile. Ele trebuie să devină parte a fiinţei dumneavoastră ca o protecţie puternică împotriva cantităţii crescânde de monstruozităţi care ne infectează lumea …

Fără ispăşire, planul de fericire al Tatălui din Cer nu ar fi putut fi dus la îndeplinire în întregime. Ispăşirea ne dă posibilitatea de a învinge consecinţele greşelilor făcute în viaţă. Când ne supunem unei legi, primim o binecuvântare. Când încălcăm o lege nu rămâne nimic din supunerea anterioară care să satisfacă cerinţele dreptăţii pentru acea lege încălcată. Ispăşirea Salvatorului ne permite să ne pocăim de orice nesupunere şi, prin aceasta, să evităm pedepsele pe care le-ar fi impus dreptatea.

Respectul şi recunoştinţa mea faţă de ispăşirea Celui Sfânt al lui Israel, Prinţul păcii şi Mântuitorul nostru cresc continuu, pe măsură ce mă străduiesc să o înţeleg mai mult. Înţeleg că nicio minte muritoare nu poate concepe în mod adecvat, nici nu poate limba omenească să exprime în mod potrivit întreaga semnificaţie a tot ceea ce Isus Hristos a făcut pentru copiii Tatălui nostru Ceresc, prin ispăşirea Sa. Totuşi, este vital ca fiecare dintre noi să înveţe ceea ce poate despre ea. Ispăşirea este acel ingredient esenţial al planului fericirii al Tatălui din Cer fără de care acel plan nu ar fi putut fi activat. Înţelegerea dumneavoastră despre ispăşire şi introspecţia pe care o asigură în viaţa dumneavoastră vor intensifica folosirea eficientă a tuturor cunoştinţelor, experienţei şi îndemânărilor pe care le căpătaţi în viaţa muritoare …

Există o nevoie imperativă pentru fiecare dintre noi de a ne întări înţelegerea despre semnificaţia ispăşirii lui Isus Hristos, astfel încât să devină o fundaţie neclintită pe care să ne clădim vieţile …

Profunda reflecţie personală asupra scripturilor, [însoţită] de cercetare, rugăciune din inimă, va întări înţelegerea şi aprecierea dumneavoastră faţă de ispăşirea Sa nepreţuită” („El trăieşte! Slavă numelui Său!” Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 75-76).

Ajutaţi cursanţii să analizeze declaraţia vârstnicului Scott, adresând întrebări precum următoarele:

• Care parte a cuvântării vârstnicului Scott subliniază importanţa de a înţelege ispăşirea? (Asiguraţi-vă că toţi cursanţii identifică afirmaţii precum acestea: suferinţa Salvatorului „ne va influenţa nu doar în această viaţă, ci pentru toată eternitatea”; „ispăşirea Sa a făcut ca planul fericirii întocmit de Tatăl Său din Cer să fie pe deplin activat”; „Isus este cel care decide, în funcţie de supunerea noastră, când este nevoie de dreptate şi când este nevoie de milă”; „ispăşirea ne dă posibilitatea de a învinge consecinţele greşelilor făcute în viaţă” şi „înţelegerea dumneavoastră despre ispăşire şi introspecţia pe care o asigură în viaţa dumneavoastră vor intensifica folosirea eficientă a tuturor cunoştinţelor, experienţei şi îndemânărilor pe care le căpătaţi în viaţa muritoare”.)

• Vârstnicul Scott a afirmat că principiile legate de ispăşire „trebuie să însemne mai mult decât să [le] învăţaţi pe dinafară. Ele trebuie să devină parte a fiinţei dumneavoastră”. Cum poate face un potenţial misionar ca acest lucru să se întâmple?

În afară de iertarea de păcate, mulţi tineri nu înţeleg binecuvântările pe care le pot primi prin ispăşire. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aprofundeze înţelegerea cu privire la aceste binecuvântări, acordaţi membrilor clasei câteva minute să studieze următoarele fragmente din scripturi, căutând binecuvântările pe care le primim prin ispăşirea lui Isus Hristos: Mosia 3:19; 4:3; 24:12-15 şi Alma 5:12-13; 7:11-13. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să împărtăşească unele dintre multele binecuvântări ale ispăşirii. Rezumaţi răspunsurile lor pe tablă.

Expuneţi afirmaţia următoare şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare celor din clasă:

„Pe măsură ce înţelegerea dumneavoastră despre ispăşirea lui Isus Hristos va creşte, dorinţa dumneavoastră de a împărtăşi Evanghelia se va mări.” (Predicaţi Evanghelia Mea p. 2).

Ajutaţi-vă cursanţii să înţeleagă mai bine acest principiu adresând întrebarea:

• De ce creşte dorinţa unei persoane de a împărtăşi Evanghelia când ea înţelege ispăşirea?

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi rugaţi-i să citească pe rând, cu glas tare, 1 Nefi 8:10-12; Enos 1:5-9 şi Mosia 27:34-36 şi 28:1-4. Rugaţi-i să caute tiparul prezent în aceste fragmente. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să explice tiparul pe care l-au identificat. (După ce Lehi, Enos şi fiii lui Mosia au simţit binecuvântarea ispăşirii, ei au simţit dorinţa să împărtăşească Evanghelia şi să-i ajute pe alţii să primească aceleaşi binecuvântări.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să simtă adevărul şi importanţa principiului pe care l-aţi scris pe tablă, adresaţi următoarele întrebări:

• Dacă nu sunt prea personale, ce experienţe aţi avut în ce priveşte ispăşirea, care vă motivează să împărtăşiţi altora Evanghelia?

• Cum vă motivează cunoaşterea şi sentimentele cu privire la ispăşire să-i aduceţi pe alţii mai aproape de Isus Hristos?

Acordaţi-le cursanţilor un moment să se gândească dacă înţelegerea lor cu privire la ispăşirea lui Isus Hristos este un lucru care îi motivează să slujească în misiune şi ce ar putea face pentru a avea mai multă recunoştinţă pentru ceea ce a făcut Isus Hristos pentru ei.

Spuneţi-le cursanţilor că nicio doctrină pe care o vor preda în calitate de misionari nu este mai importantă de înţeles, atât pentru simpatizanţi, cât şi pentru misionari, decât ispăşirea lui Isus Hristos.

Rugaţi cursanţii să studieze 2 Nefi 2:6-8 şi să caute ce ne-a învăţat Lehi că trebuie să facem în ce priveşte cunoştinţele pe care le avem despre ispăşire. După ce au răspuns câţiva cursanţi, ajutaţi-i să înţeleagă nevoia ca simpatizanţii să înţeleagă şi să accepte ispăşirea expunând şi citind următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

Imagine

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

„În conferinţele de zonă, care sunt unele dintre cele mai măreţe momente de predare pe care noi, ca autorităţi generale, le avem cu aceşti tineri vârstnici şi surori, i-am întrebat pe misionari ce vor să facă simpatizanţii lor ca urmare a discuţiilor pe care le au cu ei.

„Să fie botezaţi!”, se strigă în cor.

«Da», spun eu, «vrem ca ei să fie botezaţi, dar ce trebuie să preceadă acest lucru?» …

Aproape niciodată nu reuşesc misionarii să identifice primele două dintre lucrurile fundamentale pe care vrem să le facă simpatizanţii înainte de botez: să aibă credinţă în Domnul Isus Hristos şi să se pocăiască de păcatele lor. Totuşi, „noi credem că primele principii şi rânduieli ale Evangheliei sunt: primul, credinţa în Domnul Isus Hristos; al doilea, pocăinţa; [apoi], al treilea, botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor; al patrulea, aşezarea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt” (Articolele de credinţă 1:4; subliniere adăugată).

Viaţa unui nou convertit trebuie să fie clădită pe credinţă în Domnul Isus Hristos şi pe sacrificiul său mântuitor – convingerea că El este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, că El trăieşte în prezent, că El chiar este poarta către staul, că doar El deţine cheia salvării şi exaltării noastre. Acea credinţă trebuie să fie urmată de pocăinţă adevărată, pocăinţă care arată dorinţa noastră de a deveni curaţi, de a ne reînnoi şi a ne vindeca, pocăinţă care face posibil ca noi să revendicăm binecuvântările depline ale ispăşirii” („Missionary Work and the Atonement”, Ensign, mart. 2001, p. 10-11).

Apoi, adresaţi întrebarea:

• Ce trebuie să facă un simpatizant pentru a revendica binecuvântările depline ale ispăşirii? (Să aibă credinţă în Isus Hristos, să se pocăiască şi să fie botezat.)

Explicaţi-le cursanţilor că Doctrină şi legăminte 20:37 descrie cerinţele pentru botez. Rugaţi-i să citească versetul şi să caute ce trebuie să facă simpatizanţii înainte să fie botezaţi. Adresaţi întrebările:

• Care sunt câteva dintre lucrurile pe care trebuie să le facă simpatizanţii, care să arate că ei îşi dezvoltă credinţa în Isus Hristos? (Să devină umili, să se pocăiască de păcatele lor, să facă fapte bune şi aşa mai departe.)

• Ce rol au misionarii în a-i ajuta pe simpatizanţi să îndeplinească cerinţele pentru botez? Ce legătură are acest lucru cu obiectivul vostru ca misionari? (Dacă este necesar, amintiţi-le cursanţilor de principiile predate în ultima lecţie.)

Scrieţi următoarea întrebare pe tablă:

Rugaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 18:11-14 şi să caute răspunsul la întrebarea de pe tablă. Discutaţi despre răspunsurile cursanţilor la întrebare, apoi întrebaţi:

• De ce este pocăinţa singura cale prin care copiii lui Dumnezeu pot revendica binecuvântările depline ale ispăşirii? (Vezi Mosia 16:13; Alma 11:37 şi Helaman 14:13.)

Scrieţi pe tablă următorul răspuns la întrebarea care este deja afişată:

Împărţiţi cursanţii în două grupuri. Rugaţi jumătate din clasă să studieze secţiunea „Ispăşirea” de la paginile 51, 52 din Predicaţi Evanghelia Mea. Rugaţi cealaltă jumătate să studieze secţiunea „Prin Hristos putem să fim curăţiţi de păcat” de la paginile 60, 61 din Predicaţi Evanghelia Mea. Oferiţi cursanţilor câteva minute pentru a citi şi a pregăti un rezumat de două minute despre materialul pe care-l citesc. Ca parte a rezumatului lor, îndemnaţi-i (1) să identifice şi să explice punctele de doctrină esenţiale, (2) să împărtăşească o experienţă personală sau un verset care confirmă doctrina şi (3) să depună mărturie despre ceea ce predau. Rezumaţi aceşti trei paşi pe tablă.

După ce cursanţii au avut suficient timp să se pregătească, îi puteţi ruga pe unii cursanţi din primul grup să facă echipe cu alţii din celălalt grup şi să-şi predea unii altora pe rând. După ce fiecare cursant a avut ocazia să-i predea unui alt membru al clasei, puteţi invita pe unul dintre ei să vină în faţa clasei şi să-şi prezinte rezumatul celorlalţi membri ai clasei. După încheierea prezentării, complimentaţi cursantul care a făcut prezentarea şi rugaţi membrii clasei să-şi exprime părerile cu privire la acea experienţă. Întrebaţi-i dacă au întrebări şi, apoi, adresaţi întrebările:

• Cum v-aţi simţit predând şi depunând mărturie despre ispăşirea lui Isus Hristos?

• Care sunt unele dintre lucrurile pe care le-aţi descoperit, care v-ar putea ajuta când le veţi preda simpatizanţilor despre ispăşirea lui Isus Hristos?

• De ce sunteţi nerăbdător să le predaţi despre ispăşirea lui Isus Hristos?

Explicaţi cursanţilor că, în calitate de misionari, ei pot preda cu mai multă putere când folosesc scripturile. Rugaţi jumătate din clasă să studieze fragmentele din scripturi cuprinse în secţiunea „Ispăşire”, din chenarul de la pagina 52 din Predicaţi Evanghelia Mea. Rugaţi jumătate din clasă să studieze fragmentele din scripturi cuprinse în secţiunea „Ispăşire”, din chenarul de la pagina 61 din Predicaţi Evanghelia Mea. Îndemnaţi cursanţii să aleagă un fragment despre ispăşirea lui Isus Hristos pe care îl înţeleg şi despre care ar putea depune mărturie cu uşurinţă. După ce le-aţi acordat suficient timp pentru a depune mărturie, adresaţi întrebările:

• Cum aţi folosi scripturile pe care le-aţi ales pentru a ajuta pe cineva să înţeleagă mai bine ispăşirea lui Isus Hristos? (Îndemnaţi câţiva cursanţi să răspundă.)

• De ce credeţi că este important ca misionarii să folosească scripturile atunci când predau?

Rugaţi cursanţii să deschidă la secţiunea „Folosiţi scripturile” de la pagina 194 din Predicaţi Evanghelia Mea. Rugaţi un cursant să citească primul paragraf, inclusiv cele patru buline şi, apoi, rugaţi-i pe membrii clasei să se gândească în ce fel se potrivesc ideile lor despre folosirea scripturilor cu afirmaţia din Predicaţi Evanghelia Mea.

Spuneţi-le că, în câteva minute, îi vor preda unui alt cursant folosind versetul despre ispăşire pe care l-au ales mai devreme. Explicaţi-le că, în Predicaţi Evanghelia Mea, se găsesc principii care-i vor ajuta în timp ce predau. Rugaţi un cursant să citească cu glas tare subsecţiunea „Prezentaţi scriptura” de la pagina 195 din Predicaţi Evanghelia Mea. Întrebaţi-i dacă au întrebări despre acest pas şi acordaţi-le un moment pentru a se gândi cum ar prezenta versetul pe care l-au ales.

Apoi, rugaţi un alt cursant să citească cu glas tare subsecţiunea „Citiţi pasajul” de la pagina 195 din Predicaţi Evanghelia Mea. Acordaţi-le câteva momente să citească în gând fragmentul din scripturi pe care l-au ales şi să identifice, dacă există, cuvinte sau expresii pe care ar trebui să le explice unui simpatizant. Apoi, rugaţi un alt treilea cursant să citească cu glas tare subsecţiunea „Puneţi în aplicare scripturile” de la paginile 195, 196. Din nou, întrebaţi cursanţii dacă au întrebări.

Pentru ca ei să aibă succes atunci când predau din scripturi, este util să le arătaţi cum se face acest lucru. Pentru a nu folosi vreunul dintre fragmentele pe care le-au ales cursanţii, puteţi alege un verset sau două din Mosia 3:7-11 şi 16-19 în exemplul dumneavoastră de predare. Realizaţi o demonstraţie simplă şi succintă cu privire la cei trei paşi: prezentare, citire şi punere în practică a fragmentului din scripturi. Această demonstraţie îi va ajuta pe cursanţi să nu se simtă copleşiţi de ceea ce se aşteaptă de la ei. După ce terminaţi, întrebaţi cursanţii dacă au întrebări.

Acordaţi-le cursanţilor câteva minute să se pregătească pentru a preda fragmentul din scripturi folosind cei trei paşi din Predicaţi Evanghelia Mea. Apoi, împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi rugaţi-i să-şi predea unul altuia. După ce termină de predat, încredinţaţi-i că, pe măsură ce studiază scripturile şi Predicaţi Evanghelia Mea, abilitatea şi încrederea lor de a preda Evanghelia vor creşte.

Pentru a încheia lecţia de azi, întrebaţi-i pe cursanţii dumneavoastră dacă vreunul dintre ei ar vrea să-şi împărtăşească sentimentele despre Isus Hristos, în special despre ispăşirea lui Isus Hristos.