12CRAVEN-1

Adunare de devoțiune organizată de Prima Președinție cu prilejul Crăciunului

6 decembrie 2020

O mângâiere și o îmbrățișare cerească 

Sora Becky Craven 

a doua consilieră în Președinția generală a Tinerelor Fete 

Una dintre amintirile mele preferate despre perioada Crăciunului s-a întâmplat când aveam șase ani. Era Ajunul Crăciunului și eu dormeam în patul de sus dintre cele două paturi suprapuse pe care le împărțeam cu sora mea mai mică în casa noastră din Berlin, Germania. Eram foarte nerăbdătoare să vină dimineața Crăciunului – atât de nerăbdătoare, încât trebuie să nu fi dormit foarte adânc, deoarece, la un moment dat în timpul nopții, am fost trezită de sunete de clopoței. Apoi, am auzit ușa de la camera noastră deschizându-se cu un scârțâit ușor. Când lumina din cealaltă cameră a căzut pe fața mea, m-am ridicat repede și m-am uitat spre ușă. Ceea ce am văzut era de necrezut! Stând în ușă, era Moș Crăciun. Nu glumesc – el era! M-a salutat spunând „Ho, ho, ho”, apoi m-a întrebat dacă aș vrea să-l urmez în camera de zi pentru a vedea pomul de Crăciun luminat. Am fost uluită și am rămas fără glas, dar am coborât repede scara de la patul meu și l-am urmat în camera din față, unde mama mea și fratele meu mai mare stăteau lângă pom. Dar, în timp ce mă uitam prin cameră, nu l-am văzut pe tata – cum putea să piardă acest moment? Mama a spus că s-a dus să ducă gunoiul, dar îi lua foarte mult timp! Până în ziua de astăzi îmi pare rău că nu a avut niciodată ocazia să-l întâlnească pe Moș Crăciun. Moș Crăciun m-a întrebat dacă fusesem cuminte și am fost atât de fericită să-i spun că fusesem. După ce m-am asigurat că a gustat fursecurile și laptele pe care le pusesem pentru el, m-am dus înapoi în pat și, câteva ore mai târziu, m-am trezit într-o dimineață fericită de Crăciun.

Bunicul soțului meu, Heaton Lunt, a trăit o dimineață de Crăciun foarte diferită, când era tânăr băiat și locuia în coloniile întemeiate de membri ai Bisericii în Mexic, la sfârșitul anilor 1800. El relatează în istoria sa: „A venit Crăciunul și țineam oile într-un țarc sub hambar, unde era cald, deoarece era zăpadă pe pământ atunci. M-am trezit foarte devreme în dimineața de Crăciun, ca să văd dacă oile mele erau bine. Am auzit behăituri foarte slabe în staul. Am intrat și am văzut că Nelly avea doi mielușei – gemeni. Am fugit înapoi în casă cât de repede am putut… [și] am bătut din palme și i-am spus mamei mele: «Am cel mai bun dar de Crăciun decât oricare dintre voi: Nelly are doi mielușei». Toți copiii și-au lăsat portocalele și lucrurile pe masă și au fugit la hambar să vadă mielușeii lui Nelly. A fost cel mai minunat lucru pe care l-am primit vreodată de Crăciun”¹. În mod surprinzător, anul următor și ani după aceea, oile familiei Heaton au născut mielușei în dimineața de Crăciun.

Când am auzit pentru prima dată această relatare, inima mea și gândurile mele s-au îndreptat imediat spre un alt Miel, născut în acea primă zi de Crăciun: Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Tot așa cum Heaton a alergat să-și vadă noii mielușei, eu îmi imaginez păstorii grăbindu-se să-L vadă pe Fiul lui Dumnezeu nou-născut. Puteți să vedeți cu ochii minții la ce trebuie să fi fost ei martori în acel loc umil și sacru? Eu îmi imaginez un Iosif iubitor având grijă de soția sa, Maria, în timp ce amândoi cugetau la nașterea promisului Mesia. Relatarea despre Maria înfășând în scutece micuțul ei prunc mi se pare plină de afecțiune.

De curând, am primit cu bucurie o nouă nepoată în familia noastră. Am văzut, într-o zi, cum mama ei a înfășat-o într-o păturică moale, călduroasă și a ținut-o strâns în brațe. A înfășa înseamnă a înfășura strâns. Hainele și păturile de înfășat au fost folosite pe parcursul istoriei pentru a alina și mângâia și chiar pentru a calma un prunc agitat. În timp ce o priveam pe nora noastră înfășându-și copilașul, m-am gândit la alții care ar putea avea nevoie să fie mângâiați, chiar și în mod virtual. Un cuvânt bun, o ureche care ascultă sau o inimă care înțelege pot alina și mângâia sufletul tulburat al altuia.

Acum aproape trei ani, ginerele nostru a trecut printr-o perioadă grea în ce privește sănătatea. Pentru a găsi răspunsuri, el a fost supus la multe teste și proceduri care, în cele din urmă, au arătat că avea nevoie de o operație pe inimă. În timp ce ginerele nostru era operat, fiica noastră a trimis un mesaj socrilor ei, pentru a le oferi ultimele informații despre fiul lor. De departe, dintr-o altă țară în care slujeau în misiune, soacra ei a răspuns cu aceste cuvinte de alinare: „Îți trimitem îmbrățișări cerești”.

Câteva clipe mai târziu, o asistentă medicală a trecut pe lângă ea, dar s-a oprit. A privit în ochii plini de lacrimi ai fiicei noastre și a întrebat-o dacă dorea o pătură, dar ea a refuzat, spunând că era bine. Asistenta medicală a plecat, dar s-a întors imediat cu o pătură călduroasă. A învelit-o pe fiica noastră cu pătura și i-a spus: „Simt că ai nevoie de o îmbrățișare cerească”.

Mielul lui Dumnezeu, cunoscut și drept Păstorul cel Bun, cunoaște pe fiecare din turma Sa. În momentele în care avem nevoie, El trimite deseori îngeri pământeni, precum asistenta medicală plină de compasiune care a fost trimisă la fiica noastră, să ne cuprindă și să ne îmbrățișeze în brațele dragostei Sale.² El a venit pe pământ pentru a aduce pace și înțelegere între toți oamenii.³ El îi mângâie pe cei care au nevoie să fie mângâiați și jelește împreună cu cei care jelesc.⁴

Când mă gândesc la multele feluri în care Domnul ne iubește și are grijă de fiecare dintre noi, simt dorința de a face mai mult pentru a împărtăși altora acea dragoste. De asemenea, aș dori să identific mai bine îmbrățișările cerești și mângăierile pe care le-am primit, dar am fost prea lentă în a le recunoaște.

Într-o lume care are atâta nevoie de pace, cuvintele noastre blânde, faptele noastre pline de compasiune și bunătate pot fi modul în care îi înfășurăm pe alții într-o pătură caldă, în care să se simtă mângâiați. Am ajuns să înțeleg că, cu cât acționăm mai mult conform îndemnurilor de a le sluji altora, cu atât mai multe pături cerești ne dă Domnul să împărtășim. Ce îndemnuri ați primit? Cunoașteți pe cineva care să aibă nevoie de o îmbrățișare cerească? Atingerea noastră personală sau virtuală poate conta foarte mult în viața unei persoane dragi sau chiar a unui străin.

Mă rog ca, în timp ce sărbătorim nașterea Salvatorului nostru, nu numai să simțim dragostea, compasiunea și pacea Sa, ci și să împărtășim altora acele binecuvântări. Când mă gândesc la darul Mielului lui Dumnezeu, pruncul înfășat și așezat într-o iesle, repet cuvintele tânărului Heaton. El este „cel mai minunat lucru pe care l-am primit [sau îl vom primi] vreodată de Crăciun”⁵.

În numele lui Isus Hristos, amin.