Nu este niciun leac alinător în Galaad?

La scurt timp după misiunea mea, în timp ce eram student la Universitatea Brigham Young, am primit un apel telefonic de la tatăl meu. Mi-a spus că fusese diagnosticat cu cancer pancreatic și că, deși șansele sale de supraviețuire nu erau bune, el era hotărât să se vindece și să se întoarcă la activitățile vieții sale normale. Acel apel telefonic a fost un moment de trezire pentru mine. Tatăl meu fusese episcopul meu, prietenul meu și sfătuitorul meu. Asemenea mamei mele, frații și surorile mele și cu mine am contemplat viitorul și părea sumbru. Fratele meu mai mic, Dave, slujea în misiune în New York și a participat de la distanță la aceste evenimente dificile care se desfășurau în familie.

Medicii de serviciu în acea zi au sugerat să încercăm o intervenție chirurgicală pentru a împiedica răspândirea cancerului. Membrii familiei noastre au postit și s-au rugat cu ardoare pentru un miracol. Am simțit că noi aveam suficientă credință, încât tatăl meu să poată fi vindecat. Chiar înainte de operație, fratele meu mai mare, Norm, și cu mine i-am dat tatălui meu o binecuvântare. Cu toată credința de care eram capabili, ne-am rugat ca el să fie vindecat.

Operația era programată să dureze multe ore, dar, după un timp scurt, doctorul a venit în sala de așteptare pentru a vorbi cu membrii familiei noastre. El ne-a spus că, începând operația, au putut să vadă cum cancerul se răspândise în trupul tatălui meu. Pe baza celor observate, tatăl meu avea doar câteva luni de trăit. Am fost devastați.

Când tatăl meu s-a trezit după operație, el a fost nerăbdător să afle dacă procedura a avut succes. I-am împărtășit vestea sumbră.

Am continuat să postim și să ne rugăm pentru un miracol. Pe măsură ce sănătatea tatălui meu era în declin rapid, am început să ne rugăm ca el să nu mai sufere. În cele din urmă, când situația lui s-a înrăutățit, L-am rugat pe Domnul să-i permită să plece repede. La doar câteva luni după operație, după cum a fost prezis de către chirurg, tatăl meu a murit.

Multă dragoste și grijă au fost revărsate asupra familiei noastre din partea membrilor episcopiei și prietenilor de familie. Am avut o înmormântare frumoasă care a onorat viața tatălui meu. Totuși, timpul a trecut și noi am simțit durerea absenței tatălui meu iar eu am început să mă întreb de ce tatăl meu nu fusese vindecat. Mă întrebam dacă a mea credință nu era suficient de puternică. De ce unele familii trăiesc miracole, dar familia noastră nu a trăit? În misiunea mea, învățasem să mă întorc spre scripturi pentru a primi răspunsuri și, astfel, am început să cercetez scripturile.

Vechiul Testament ne învață despre un condiment sau unguent aromatic, folosit pentru a vindeca răni, care era făcut dintr-un arbust crescut în Galaad. În perioada Vechiul Testament, unguentul a ajuns să fie cunoscut drept „leac alinător din Galaad”¹. Profetul Ieremia a plâns pentru nenorocirile pe care le-a văzut printre oamenii săi și a sperat la vindecare. Ieremia a întrebat: „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo?”². În literatură, muzică și artă, s-a făcut deseori referire la Salvatorul Isus Hristos folosind titlul Leacul alinător din Galaad datorită puterii Sale remarcabile de a vindeca. La fel ca Ieremia, mă întrebam: „Nu este niciun leac alinător în Galaad pentru familia Nielson?”.

În capitolul 2 din Marcu, în Noul Testament, Îl găsim pe Salvator în Capernaum. Se răspândise în ținut vorba despre puterea de a vindeca a Salvatorului și mulți oameni au călătorit la Capernaum să fie vindecați de Salvator. Erau atât de mulți adunați în jurul casei în care Se afla Salvatorul, încât nu era loc ca El să-i primească pe toți. Patru bărbați au adus un om bolnav de paralizie pentru a fi vindecat de Salvator. Nu au putut să-și facă loc prin mulțime, așa că au scos acoperișul casei și l-au coborât pe om pe pământ pentru a-l vedea Salvatorul.

Când am citit această istorisire, am fost surprins de ceea ce a spus Salvatorul când l-a întâlnit pe acest om: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”³. M-am gândit că ,dacă aș fi fost unul dintre cei patru bărbați care l-au dus pe acest om, I-aș fi putut spune Salvatorului: „L-am adus aici ca să fie vindecat”. Cred că Salvatorul ar fi putut să răspundă: „L-am vindecat”. Era posibil ca eu să nu fi înțeles pe deplin – ca puterea de a vindeca a Salvatorului să nu fi constat doar din capacitatea Sa de a vindeca trupurile noastre, ci, probabil, mai important decât atât, și din capacitatea Sa de a vindeca inimile noastre și inimile frânte ale membrilor familiei mele?

Salvatorul a predat o lecție importantă prin această experiență, vindecându-l fizic pe acest om. A devenit clar pentru mine că mesajul Său era că El putea să atingă ochii celor care erau orbi și ei puteau vedea. El putea să atingă urechile celor care erau surzi și ei puteau auzi. El putea să atingă picioarele celor care nu puteau umbla și ei puteau umbla. El poate vindeca ochii noștri, urechile noastre și picioarele noastre, dar, mai important decât orice, El poate vindeca inimile noastre în timp ce ne curăță de păcat și ne ajută în încercările grele.

Când Salvatorul S-a arătat oamenilor despre care se vorbește în Cartea lui Mormon, după învierea Sa, El a vorbit din nou despre puterea Sa de a vindeca. Nefiții au auzit glasul Său din cer spunând: „Nu vă veți întoarce voi acum către Mine și nu vă veți pocăi voi de păcatele voastre și nu vă veți converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?”⁴. Mai târziu, Salvatorul propovăduiește: „Căci voi nu știți dacă ei nu se vor întoarce și se vor pocăi și vor veni la Mine cu toată inima, iar Eu îi voi tămădui”⁵. Salvatorul nu Se referea la vindecare fizică, ci, mai degrabă, la o vindecare spirituală a sufletelor lor.

Moroni ne oferă mai multă înțelegere când ne împărtășește cuvintele tatălui său, Mormon. După ce vorbește despre miracole, Mormon explică: „Iar Hristos a zis: Dacă voi veți avea credință în Mine, atunci veți avea puterea să faceți orice lucru care este potrivit cu Mine”⁶. Am învățat că ținta credinței mele trebuie să fie Isus Hristos și a trebuit să accept ce era potrivit cu El pe măsură ce am exercitat credință în El. Înțeleg, acum, că plecarea tatălui meu a fost potrivită planului lui Dumnezeu. Acum, când îmi pun mâinile pe capul altora pentru a-i binecuvânta, credința mea este în Isus Hristos și înțeleg că o persoană poate fi și va fi vindecată fizic, dacă acest lucru este potrivit cu Hristos.

Ispășirea Salvatorului, care face disponibile atât puterea Sa de mântuire, cât și puterea Sa care ne întărește, este binecuvântarea supremă, pe care Isus Hristos o oferă tuturor. Când ne pocăim cu toată intenția inimii, Salvatorul ne curăță de păcat. Când supunem cu bucurie voia noastră Tatălui, chiar în cele mai dificile circumstanțe, Salvatorul ne va ridica poverile și le va face ușoare.⁷

Dar, aici este lecția cea mai importantă pe care am învățat-o. Crezusem, în mod greșit, că puterea de vindecare a Salvatorului nu funcționase pentru familia mea. Acum, când privesc înapoi cu ochi mai maturi și cu mai multă experiență, văd că puterea de vindecare a Salvatorului a fost evidentă în viața fiecăruia dintre membrii familiei mele. Eram atât de concentrat asupra unei vindecări fizice, încât nu am reușit să văd miracolele care se întâmplaseră. Domnul a întărit-o și a înălțat-o spiritual pe mama mea peste capacitatea ei, în această încercare grea, și ea a trăit o viață lungă și productivă. A avut o influență remarcabil de pozitivă asupra copiilor și nepoților ei. Domnul ne-a binecuvântat pe mine și pe frații și surorile mele cu dragoste, unitate, credință și rezistență, care au devenit o parte importantă a vieții noastre și continuă și astăzi.

Dar cum rămâne cu tatăl meu? Așa cum se întâmplă cu toți cei care se pocăiesc, el a fost vindecat spiritual în timp ce a căutat și a primit binecuvântările disponibile datorită ispășirii Salvatorului. A primit iertarea păcatelor sale și acum așteaptă miracolul învierii. Apostolul Pavel ne-a învățat: „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos”⁸. Vedeți, Îi spuneam Salvatorului: „L-am adus pe tatăl meu la Tine să fie vindecat”, și, acum, îmi este clar că Salvatorul l-a vindecat într-adevăr. Leacul alinător din Galaad a funcționat pentru familia Nielson – nu în felul în care am presupus noi, ci într-un fel chiar mai semnificativ, care ne-a binecuvântat și continuă să ne binecuvânteze viața.

În capitolul 6 din Ioan, în Noul Testament, Salvatorul a înfăptuit un miracol foarte interesant. Cu doar câțiva pești și câteva pâini, Salvatorul a hrănit 5.000 de oameni. Am citit această relatare de multe ori, dar există o parte din acea experiență care mi-a scăpat și care, acum, are o mare semnificație pentru mine. După ce Salvatorul a hrănit 5.000 de oameni, El Și-a rugat ucenicii să strângă rămășițele, firimiturile, cu care au umplut 12 coșuri. M-am întrebat de ce a dedicat Salvatorul timpul necesar pentru a face acest lucru. A devenit clar pentru mine că o lecție pe care o putem învăța din această ocazie este aceasta: El a putut hrăni 5.000 de oameni și au rămas resturi. „Harul Meu este destul pentru toți oamenii.”⁹ Puterea mântuitoare și vindecătoare a Salvatorului poate acoperi orice păcat, rană sau încercare – oricât de mare și oricât de grea – și mai rămân resturi. Harul Său este de ajuns.

Cu această cunoaștere, noi putem să mergem înainte cu credință, știind că, atunci când vin vremuri dificile – și vor veni cu siguranță – sau când păcatul ne înconjoară viața, Salvatorul ne așteaptă cu „tămăduirea… sub aripile Lui”¹⁰, invitându-ne să venim la El.

Îmi depun mărturia în fața dumneavoastră despre Leacul alinător din Galaad, Salvatorul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, și miraculoasa Sa putere de a vindeca. Îmi depun mărturia despre dorința Sa de a vă vindeca. În numele lui Isus Hristos, amin.