Aşa ceva nu mi se poate întâmpla mie

Dragi fraţi deţinători ai preoţiei lui Dumnezeu, responsabilitatea de a vă vorbi în această seară este copleşitoare. M-am rugat să primesc inspiraţie şi îndrumare şi sper, şi doresc, ca voi să înţelegeţi ceea ce am de spus.

Unul dintre marile mituri ale vieţii este acela că bărbaţii se cred invincibili. Prea mulţi dintre ei se consideră oameni de fier, suficient de puternici pentru a face faţă oricărei ispite. Ei se amăgesc, gândind: „Aşa ceva nu mi se poate întâmpla mie“. Ca să folosesc o cugetare a lui Bertrand Russell, „suntem precum curcanul care se trezeşte de Ziua Recunoştinţei gândindu-se că prânzul va fi acelaşi ca în fiecare zi. Lucrurile pot lua oricând o întorsătură neplăcută“.¹ Dragi fraţi, ni se poate întâmpla oricând un lucru neaşteptat sau neplăcut. O mare parte din cursul vieţii noastre este influenţat de forţe pe care le percepem numai în parte.

Preşedintele Charles W. Penrose, care a fost consilier în mai multe Prime Preşedinţii, obişnuia să relateze povestea unui ofiţer de pe Titanic, care spunea că echipajul nu se temea de „vreun Dumnezeu, vreun om sau de vreun diavol“, pentru că Titanicul era construit atât de solid, încât putea să reziste cu uşurinţă coliziunii cu alte nave, sau contactului cu oricare alte forţe, inclusiv aisbergurile.² Titanicul avea în fapt o lungime de trei sute de metri, era înalt cât o clădire de 12 etaje şi era construit din oţel de cea mai bună calitate. În acea fatidică noapte de 14 aprilie 1912, alte nave avertizaseră despre prezenţa gheţii de-a lungul cursului navei. Totuşi, Titanicul a continuat să-şi sporească viteza, deplasându-se cu repeziciune pe recele Ocean Atlantic. În momentul în care oamenii de veghe au văzut aisbergul, era prea târziu. Titanicul nu a putut cârmi la timp de pe cursul său, iar aisbergul a răzuit tribordul navei, generând o succesiune de spărturi. Două ore şi patruzeci de minute mai târziu, nava Titanic, nou-nouţă, se scufunda către adâncul oceanului. Peste 1.500 de oameni s-au înecat.

De obicei, a opta parte dintr-un aisberg se află deasupra apei. Gheaţa din interiorul care este rece, este foarte compactă şi reţine sub apă şapte optimi din aisberg. După cum s-a întâmplat cu Titanicul în momentul în care a întâlnit aisbergul, tot astfel este şi cu noi. Adesea nu putem vedea decât o parte din pericolul care se află în faţa noastră.

Istoria este plină de exemple de oameni dotaţi şi capabili care, într-un moment de slăbiciune, au renunţat la vieţile pline de promisiuni ce li se deschideau în faţă. Regele David este un exemplu tragic. Ca tânăr era chipeş, viteaz şi plin de credinţă. El l-a ucis pe înspăimântătorul uriaş, pe Goliat. A devenit rege. A avut tot ceea ce îşi putea dori un bărbat. Dar când a zărit-o pe Bat-Şeba, a dorit-o, deşi era nevasta altui bărbat. El a pus ca soţul ei, Urie Hetitul să fie trimis la locul cel mai greu al luptei, astfel încât acesta să fie ucis. Urie a murit în luptă, iar David s-a căsătorit cu Bat-Şeba. Drept urmare a acestei fapte rele, David şi-a pierdut moştenirea spirituală.³ Din toate lucrurile bune pe care le îndeplinise David, multe au fost pierdute deoarece el şi-a permis să cedeze unui defect personal.

Cândva, am auzit un om care spunea fiilor săi: „Eu pot să conduc maşina mai aproape de marginea prăpastiei decât voi, fiindcă am mai multă experienţă decât voi“. El credea că deţine controlul dar, de fapt, el ignora marea primejdie prin care trecea. Problema cu folosirea experienţei ca îndrumător este că uneori aflăm de ce o situaţie este periculoasă prea târziu pentru a evita primejdia.⁴ Unii oameni cred că vârsta şi experienţa lor îi fac mai capabili pentru a rezista ispitei. Acest lucru nu este adevărat.

Îmi amintesc că preşedintele J. Reuben Clark Jr. povestea despre momentul în care unul dintre copiii săi mergea pentru prima oară la o întâlnire. El le-a cerut tinerilor să se întoarcă la casele lor la o anumită oră. Iritat de acel memento puternic, şi constant, adolescenta a spus: „,Tati, nu ai încredere în mine?‘

Răspunsul lui a fost şocant pentru ea; tatăl a spus: ,Nu copilă, nu am încredere în tine. Nu am încredere nici măcar în mine.‘“⁵

Pentru a evita să trecem prin experienţe neaşteptate sau periculoase, eu propun să învăţăm din mesajul preşedintelui Spencer W. Kimball: „Dezvoltaţi-vă autodisciplina, astfel încât, tot mai mult, să nu mai trebuiască să hotărâţi iar şi iar atunci când vă confruntaţi în repetate rânduri cu aceeaşi ispită. Unele lucruri nu trebuie să le hotărâţi decât o singură dată. Ce mare binecuvântare este să fii liber de lupta cu ispita, reluată din nou şi din nou. Această luptă iroseşte timp şi este foarte riscantă“.⁶

Unii oameni pot să se gândească: „Dacă o fac o singură dată, nu mi se va întâmpla nimic“. Deşi pot părea inofensive, trebuie să ştiţi cât de puternice sunt drogurile. Citez o persoană care foloseşte drogurile: „Nu există un control asupra drogurilor. Ele te controlează pe tine. Prima dată, nu simţi nimic. Acesta este momentul în care drogurile te iau în stăpânire“.⁷

„O singură ţigară – numai să vedeţi ce gust are“. Dar fiţi atenţi la pericolele care pândesc acolo. Nicotina are o mare capacitate de a crea dependenţă.⁸ Chiar şi numai patru ţigări pot fi suficiente pentru a face dintr-un om un fumător regulat.⁹

„Doar o halbă de bere“. Nu cunoaştem care este potenţialul nostru de a deveni dependenţi de alcool, dar, de obicei, un pahar de băutură este urmat de altul. Este mult mai bine să nu beţi niciodată primul pahar. Aşa veţi şti că nu veţi bea şi altele.

„Cumpărarea unui singur bilet de loterie“. Această formă de dependenţă este mai subtilă decât altele. Poate nu consideraţi că jucatul la loterie creează dependenţă, deoarece nu este o substanţă care să fie introdusă în corp. Dar, aşa cum a scris recent cineva: „Cei care joacă jocuri de noroc riscă mai mult decât banii. Vieţile şi familiile lor sunt, de asemenea, în joc“.¹⁰

„O singură privire la un site pornografic de pe Internet, sau o privire rapidă a unei fotografii într-o revistă care stârneşte poftele“. Aceasta poate părea inofensiv, dar este mult mai greu să scăpăm de ceea ce vedem decât de ceea ce introducem în corpurile noastre. Mulţi infractori înrăiţi recunosc că au început şirul de infracţiuni privind imagini obscene.

Unele persoane pot spune că distracţiile nepotrivite pot fi admise din când în când. Totuşi, acestea ne fac adesea să devenim nepăsători faţă de violenţă, de relaţiile sexuale nefireşti, de vulgaritate, de luarea în deşert a numelui Domnului, ca şi de celelalte rele care se adaugă la acestea.

Am vorbit mai pe larg despre nişte lucruri care nu vreţi să vi se întâmple. Acum, să vorbim despre unele din lucrurile bune care vreţi să vi se întâmple. Dacă sunteţi dispuşi să faceţi efortul necesar pentru a avea succes, atunci vi se vor întâmpla lucruri bune, lucruri măreţe, chiar dincolo de cele mai înalte speranţe şi nădejdi ale dumneavoastră! Adesea nu avem nici măcar o imagine fugară a potenţialului nostru pentru fericire, deoarece, aşa cum a spus apostolul Pavel, „acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos“.¹¹ Dar perspectiva noastră spirituală poate fi luminată şi poate deveni clară precum cristalul datorită influenţei Duhului Sfânt. Salvatorul ne-a promis că Mângâietorul, care este Duhul Sfânt, „vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot“¹² şi „are să vă călăuzească în tot adevărul“.¹³

Trebuie să recunoaştem că înzestrările şi capacităţile noastre înnăscute sunt limitate, dar atunci când sunt sporite de inspiraţia şi îndrumarea Duhului Sfânt, potenţialul nostru sporeşte de mai multe ori. Pentru a face ceva deosebit de folositor, aveţi nevoie de o putere care este mai mare decât cea pe care o aveţi. Voi, tineri băieţi, aveţi şanse şi puteţi primi binecuvântări mai mari decât visele sau speranţele voastre. Viitorul poate să nu vă aducă celebritate sau avere, dar poate veni cu ceva mult mai durabil şi care să ofere mai multă împlinire. Amintiţi-vă că ceea ce facem în viaţă are consecinţe în eternitate.

Unii dintre voi, tineri băieţi, poate nu aveţi încă o mărturie puternică despre originea divină a acestei Biserici, aşa cum au părinţii voştri. Poate că doriţi să fiţi mai siguri că Joseph Smith i-a văzut cu adevărat în viziune pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos, şi că această Carte a lui Mormon a fost cu adevărat tradusă după inscripţiile de pe plăcile de aur. Poate că mai aveţi îndoieli care persistă în privinţa legii zeciuielii, a legii castităţii sau a cuvântului de înţelepciune. Acest lucru nu este neobişnuit la tineri băieţi de vârsta voastră. Poate credinţa voastră nu a fost pe deplin pusă la încercare. Poate că nu a trebuit să vă apăraţi crezurile sau felul de a trăi. Vă asigur că vi se pot întâmpla o mulţime de lucruri. Puteţi primi o mărturie nestrămutată că aceasta esta Biserica lui Isus Hristos, şi că prin Joseph Smith Evanghelia a fost restaurată pe pământ în deplinătatea ei. Dar este posibil ca acea mărturie să nu vină până când credinţa nu vă este pusă la încercare.¹⁴

Cu mulţi ani în urmă, două Autorităţi Generale au chemat un bărbat foarte tânăr pentru a fi preşedinte de ţăruş. În răspunsul său, noul preşedinte de ţăruş a spus că se va dedica total chemării sale şi că nu va cere nici unuia dintre membrii ţăruşului său să se dedice mai mult decât el însuşi. Apoi, el şi-a depus mărturia despre faptul că el credea din toată inima în Evanghelie şi că îşi propunea să trăiască potrivit acesteia.

Mai târziu, în timpul prânzului, una dintre Autorităţile Generale l-a întrebat pe acest nou preşedinte de ţăruş dacă ştia în mod absolut că Evanghelia era adevărată. El a răspuns că nu. Apostolul care era mai în vârstă a spus colegului său apostol: „Ştie la fel de bine ca şi tine. Singurul lucru pe care nu îl ştie este că ştie cu adevărat“.

La puţin timp după aceea, noul preşedinte de ţăruş a depus mărturie că, urmare a unei experienţe spirituale, „am vărsat lacrimi de bucurie faţă de Domnul pentru mărturia persistentă, desăvârşită şi absolută, care a venit în viaţa mea, cu privire la caracterul divin al muncii Sale“.¹⁵

Mulţi dintre noi nu suntem conştienţi pe deplin de ceea ce ştim cu adevărat. Chiar dacă am fost învăţaţi Evanghelia, este posibil să nu fim pe deplin conştienţi de ceea ce Domnul a pus „înlăuntrul“ nostru şi a scris „în inima“ noastră.¹⁶ Ca tineri care aţi făcut legământul preoţiei, sunteţi moştenitorii unor mari făgăduinţe. Aveţi ocazia să deveniţi mai mult decât oameni „întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă“.¹⁷

Nu pretind că am o înţelegere absolută a tuturor principiilor Evangheliei, dar am ajuns să cunosc cu siguranţă caracterul divin şi autoritatea acestei Biserici. Am dobândit această cunoaştere în mod treptat, poruncă după poruncă, învăţătură după învăţătură. Eu ştiu ceea ce ştiu, la fel cum voi puteţi ajunge să ştiţi ceea ce ştiţi. Acest lucru vi se poate întâmpla şi vouă.

Cunoaşterea vine prin credinţă. În vremurile noastre, în perioada în care trăim, trebuie să ajungem să cunoaştem adevărul celor scrise pe plăcile de aur fără să le vedem. Ele nu sunt la îndemâna noastră, ca să punem mâna pe ele, aşa cum au fost pentru cei trei martori şi pentru cei opt martori. Unii dintre aceia care au văzut şi care au pus mâna în mod real pe plăcile de aur nu au rămas credincioşi Bisericii. Vederea unui înger ar fi o experienţă măreaţă, dar cu mult mai măreaţă este ajungerea la o cunoaştere a caracterului divin al Salvatorului nostru prin credinţă şi prin mărturia Spiritului.¹⁸

De asemenea, puteţi ajunge să ştiţi ceea ce ştiaţi ca fii curajoşi ai lui Dumnezeu în viaţa premuritoare. Acest lucru vi se poate întâmpla. Dar nu se va întâmpla pur şi simplu de la sine. Va trebui să vă exercitaţi credinţa. Singura cale de a dobândi cunoaştere spirituală şi de a-i ţine flacăra arzând vie este de a fi umili, pioşi şi de a vă strădui să ţineţi toate legămintele.

La ceremoniile de deschidere ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, Jocuri care s-au încheiat de curând, Corul Tabernacolului Mormon şi Orchestra Simfonică din Utah au interpretat o creaţie muzicală maiestuoasă, compusă de John Williams special pentru a fi tema muzicală oficială a Jocurilor Olimpice. Piesa se intitula „Chemarea campionilor“. În această seară doresc să adresez o chemare membrilor, astfel încât şi ei să devină campioni. Primele cuvinte mişcătoare ale creaţiei sunt: citius (mai rapid), altius (mai înalt), şi fortius (mai puternic), care reprezintă, din 1924, motto-ul oficial al Jocurilor Olimpice.

Fraţi deţinători ai preoţiei, noi trăim într-o perioadă minunată. Niciodată în istoria Bisericii nu am avut mai mulţi martori despre adevărul acestei munci sfinte. Biserica îşi are criticii şi detractorii săi, aşa cum i-a avut întotdeauna. Dar nici-odată Biserica nu a urcat atât de sus, nu s-a mişcat mai repede şi nu a fost atât de puternică în îndeplinirea misiunii ei. Acum este momentul ca fiecare dintre noi să privească în sus şi să meargă înainte. În îndeplinirea muncii lui Dumnezeu trebuie să fim mai iuţi, lucrând cu o grabă sporită, să fim mai înalţi, străduindu-ne să atingem idealuri spirituale înalte şi mai puternici, bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu. Acest lucru vi se poate întâmpla şi vouă.

Calea cea sigură pentru ca bucuriile şi binecuvântările vieţii să fie ale dumneavoastră este de a-l urma pe profetul în viaţă, preşedintele Gordon B. Hinckley. Prin profeţii din trecut am primit multe lucruri bune, dar astăzi noi trebuie să ascultăm vocea preşedintelui Hinckley, trebuie să urmăm sfatul său, astfel încât nouă să ni se întâmple lucrurile cele mai bune. Despre aceasta depun mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.