Acum este timpul să vă pregătiţi

Totuşi, mulţi o amână.² Un profet ne avertizează: „Voi nu puteţi să spuneţi… că eu mă voi pocăi, că eu mă voi întoarce la Dumnezeul meu. Nu, voi nu puteţi spune aceasta; căci acelaşi spirit care stăpâneşte trupurile voastre atunci când voi plecaţi din această viaţă, tot acelaşi spirit va avea puterea să stăpânească trupul vostru în acea lume veşnică“.³ Un alt profet adaugă: „Cel întinat va fi încă întinat; iar acela care este drept va fi încă drept“.⁴

Mare este cunoaşterea că „oricare ar fi gradul de inteligenţă pe care-l atingem în această viaţă, acesta va rămâne cu noi la înviere“.⁵ De la profetul Joseph Smith învăţăm, de asemenea, că „Dumnezeu are… un timp… programat… la care El îi va aduce pe toţi supuşii Lui, care s-au supus glasului Lui şi au ţinut poruncile Lui, în odihna Sa celestială“. Această odihnă⁶ este atât de perfectă şi în slavă încât omul are nevoie de o pregătire înainte de a putea, potrivit legilor acelei împărăţii, să intre în ea şi să se bucure de binecuvântările ei… Dumnezeu a dat anumite legi membrilor familiei umane, care, dacă sunt respectate, sunt suficiente pentru a-i pregăti să moştenească această odihnă“.⁷ Sora Nelson a fost foarte pregătită!

Acest ţel glorios pare greu de atins, dacă oamenii se lasă descurajaţi de problemele şi tristeţea lumii. Îmi aduc aminte că un prieten, având o zi grea, a exclamat: „Of, de ce m-am mai născut?“. Planul lui Dumnezeu răspunde la întrebarea lui. Noi venim în această viaţă pentru a dobândi un trup fizic. Ne putem îndrăgosti şi ne putem căsători. Putem avea copii şi putem trece prin încercările vieţii muritoare. (Vă rog să mă iertaţi pentru că am menţionat copiii şi încercările vieţii în aceeaşi frază. Eu simt că ambele fac parte din procesul creşterii noastre.) Biserica a fost restaurată – pământul a fost creat – astfel încât acele familii să poată fi pecetluite în temple sfinte. Altfel, întregul pământ va fi „complet devastat“.⁸

Am venit să fim încercaţi, să fim testaţi şi să alegem.⁹ Deciziile noastre determină destinul nostru. Noi suntem „liberi să [alegem] libertatea şi viaţa veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor… sau să [alegem] robia şi moartea“.¹⁰ Aceia care aleg calea Domnului vor fi prigoniţi.¹¹ Dar ei vor fi răsplătiţi cu certitudine.

Aceia care se dovedesc credin- cioşi „vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu… iar bucuria lor va fi deplină în vecii vecilor“.¹² Sora Nelson a câştigat această răsplată. Câtă alinare ne aduce acest lucru mie şi familiei mele!

Încercările şi testele sunt pentru bogaţi şi săraci deopotrivă. Cu ani în urmă, mi s-a cerut să fac o operaţie chirurgicală unui om foarte bogat. O analiză de laborator a confirmat că avea un cancer avansat, care se răspândise în tot corpul. Când i-am adus la cunoştinţă aceste veşti, răspunsul lui imediat a fost să ne bazăm pe bogăţia lui. El putea să meargă oriunde sau să facă tot ce era necesar pentru a se trata. El a crezut că-şi putea cumpăra sănătatea. Dar, în scurt timp, a murit. Cineva a întrebat: „Câtă bogăţie a lăsat?“. Răspunsul a fost, desigur: „Toată!“.

Priorităţile lui erau axate pe lucrurile lumeşti. Scara succesului său fusese sprijinită de alt perete decât cel care trebuia. Mă gândesc la el când citesc această scriptură: „Iată, zilele voastre de încercare au trecut; voi aţi amânat ziua salvării voastre până când este mult prea târziu“.¹³

În contrast evident, sora Nelson s-a pregătit întreaga viaţă pentru timpul când avea să se întoarcă la Dumnezeu. Ea a trăit fiecare zi de parcă ar fi fost ultima ei zi. Ea a preţuit fiecare oră, ştiind că timpul pe pământ este preţios.

Unii oameni trăiesc de parcă nu ar exista o zi a judecăţii. Alţii pierd timpul de astăzi cu o teamă imobilizatoare de ziua de mâine sau o preocupare paralizantă pentru greşelile de ieri. Fiecare dintre noi am putea da ascultare cuvintelor poetului, afişate pe un cadran solar:

Acum este timpul. Dar cum ne pregătim? Începeţi cu pocăinţa! Scriptura declară: „Dacă ai ales să faci ticăloşii în zilele tale de încercare, atunci vei fi găsit necurat în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu; şi nici un lucru necurat nu poate locui cu Dumnezeu“.¹⁵ El a stabilit această simplă regulă: „Nu poţi obţine această slavă, decât dacă te supui legii Mele“.¹⁶

Acum este timpul să arăţi respect pios faţă de trupul fizic. El slujeşte drept tabernacol pentru spiritul omului în toată eternitatea. Poftele trupeşti trebuie să fie ţinute sub control de voinţa spiritului omului. Trebuie să ne lepădăm de toată necurăţenia.¹⁷ Trebuie să „[abandonăm] tot ceea ce este rău şi [să ne lipim] de tot ceea ce este bun [şi]… să [trăim] prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“.¹⁸

Din cauza calamităţilor frecvente şi înspăimântătoare care se produc în lume, unii oameni se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu. Dar, de fapt, El încearcă să ne ajute. El a revelat aceste cuvinte: „De câte ori nu v-am chemat prin glasul slujitorilor Mei, şi prin slujirea îngerilor, şi prin propriul Meu glas, şi prin glasul tunetelor, şi… furtunilor… cutremurelor… al furtunilor cu grindină… foametei şi al molimelor de tot felul… şi v-aş fi salvat cu o salvare nepieritoare, dar voi n-aţi vrut!“.¹⁹

El speră ca noi să beneficiem de viaţa veşnică. Noi devenim demni pentru aceasta prin supunere faţă de legămintele şi rânduielile din templu – pentru noi înşine, pentru familiile şi pentru strămoşii noştri. Noi nu putem fi făcuţi desăvârşiţi fără ei.²⁰ Nu ne putem dori să fim pe calea spre prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne supunem legilor care stau la baza acelor binecuvântări prezise.²¹

Planul lui Dumnezeu este drept. Chiar şi aceia „care au murit fără o cunoaştere a acestei Evanghelii, care ar fi primit-o dacă li s-ar fi permis să rămână în viaţă, vor fi moştenitorii împărăţiei celestiale a lui Dumnezeu“.²² Planul Său este şi plin de milă. El „îi [va] judeca pe toţi oamenii după faptele lor, potrivit dorinţei inimii lor“.²³

Acum este timpul să ne înscriem numele printre cele ale oamenilor lui Dumnezeu. Aceasta o facem plătind zeciuiala. El cere zeciuială poporului Său pentru a-l binecuvânta.²⁴ Sora Nelson a predat această lecţie familiei noastre necontenit.²⁵

Acum este timpul să aliniem obiectivele noastre la obiectivele lui Dumnezeu. Munca Sa şi slava Sa – „să realizez[e] nemurirea şi viaţa veşnică a omului“²⁶ – poate deveni a noastră. Despre căsătoria în templu, Salvatorul a declarat: „Dacă un bărbat se căsătoreşte cu o femeie prin cuvântul Meu, care este legea Mea, şi prin noul şi nepieritorul legământ… [ei vor] moşteni tronuri, împărăţii, principate şi puteri, stăpâniri… exaltare şi slav[ă] în toate lucrurile“.²⁷ Noi trebuie să urmăm exemplul Domnului, să iubim cum a iubit El, să ne rugăm aşa cum s-a rugat El şi să răbdăm până la sfârşit aşa cum a îndurat El.²⁸

Moartea este o componentă necesară a existenţei noastre veşnice. Nimeni nu ştie când va veni, dar este esenţială pentru marele plan de fericire al lui Dumnezeu.²⁹ Mulţumită ispăşirii Domnului, învierea finală este o realitate şi viaţa veşnică este o posibilitate pentru întreaga omenire.³⁰ Acea posibilitate devine o realitate pe măsură ce ne supunem legii lui Dumnezeu. El a spus: „Dacă nu veţi ţine poruncile Mele… nu veţi intra în nici un caz în împărăţia cerului“.³¹ Într-o zi, noi vom fi judecaţi de Domnul³² şi vom merge în propriul nostru locaş, pregătit în casa cerească a Tatălui nostru.³³ Slava celestială îi aşteaptă pe aceia care au fost credincioşi poruncilor blânde ale lui Dumnezeu.³⁴

Fraţi şi surori, trăim ca să murim şi murim ca să trăim – într-o altă sferă. Dacă suntem bine pregătiţi, moartea nu aduce spaima. Din perspectivă eternă, moartea este prematură numai pentru aceia care nu sunt pregătiţi să-l întâlnească pe Dumnezeu.

Acum este timpul să vă pregătiţi. Apoi, când moartea va veni, ne vom putea îndrepta spre gloria celestială pe care a pregătit-o Tatăl Ceresc pentru copiii lui credincioşi. Între timp, pentru cei întristaţi lăsaţi în urmă – cum suntem familia mea şi cu mine – lovitura morţii este îmblânzită de credinţa neclintită în Hristos, de strălucirea perfectă a speranţei, de iubirea de Dumnezeu şi de toţi oamenii şi de dorinţa profundă de a-i sluji.³⁵ Această credinţă, această speranţă, această iubire ne vor face demni de a ajunge în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu şi de a locui, împreună cu tovarăşii noştri eterni şi familiile noastre eterne, alături de El pentru totdeauna. Despre aceasta depun mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.