Restaurarea tuturor lucrurilor

Ca membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, noi avem grijă de toţi copiii lui Dumnezeu care trăiesc acum sau care au trăit vreodată pe pământ. „Mesajul nostru“, aşa cum a fost declarat de Prima Preşedinţie în anul 1978, „este unul special, de dragoste şi de preocupare pentru bunăstarea eternă a tuturor bărbaţilor şi a femeilor, indiferent de crezul religios, rasă sau naţionalitate, ştiind că suntem cu adevărat fraţi şi surori pentru că suntem fii şi fiice ale aceluiaşi Tată Etern“.¹ Aşa cum a spus elder Dallin H. Oaks cu câţiva ani în urmă:

„Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă are multe concepţii religioase comune cu alte biserici creştine. Dar avem diferenţe, şi aceste diferenţe explică de ce trimitem misionari la alţi creştini, de ce construim temple suplimentar pe lângă biserici şi de ce concepţiile noastre religioase aduc atât de multă fericire şi putere de a face faţă încercărilor vieţii şi ale morţii“.²

Doresc să mărturisesc, astăzi, despre plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos care se adaugă la crezurile altor religii, care sunt sau nu creştine. Plenitudinea a fost stabilită iniţial de Salvator în timpul slujirii Sale pe pământ. Dar, după aceea, a fost o lepădare de credinţă.

Unii dintre primii apostoli au ştiut că o apostazie va avea loc înainte de cea de-a Doua Venire a Domnului Isus Hristos. Pavel a scris tesalonicenilor cu privire la acest eveniment: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci [acea zi] nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă“.³

Odată cu lepădarea de credinţă, cheile preoţiei au fost pierdute şi unele doctrine preţioase ale Bisericii organizate de Salvator au fost schimbate. Printre acestea au fost: botezul prin scufundare;⁴ primirea Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor;⁵ natura Dumnezeirii – Ei sunt trei personaje distincte;⁶ faptul că toată lumea va fi înviată prin ispăşirea lui Hristos, „[cei] drepţi şi [cei] nedrepţi“;⁷ revelaţia continuă – care arată că cerurile nu sunt închise;⁸ şi munca din templu pentru cei vii şi pentru cei morţi.⁹

Perioada care a urmat a devenit cunoscută ca Perioada Neagră. Această lepădare de credinţă a fost prevestită de către apostolul Petru care a declarat că „cerul trebuie să-L primească [pe Isus Hristos] până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime“. ¹⁰ Aşezarea din nou a tuturor lucrurilor era necesară, dacă aceste lucruri preţioase au fost pierdute.

În secolele care au urmat, oamenii religioşi au ajuns să recunoască faptul că s-a produs o lepădare treptată de Biserica organizată de Isus Hristos. Unii dintre ei au suferit mult datorită credinţei lor în ceea ce s-a ajuns să se numească drept Reformare, o mişcare din secolul al şaisprezecelea care a căutat să reformeze creştinismul din vest. Aceasta a avut drept rezultat separarea bisericii protestante de principala biserică creştină.

Printre aceşti reformatori a fost reverendul John Lathrop, vicar al Bisericii Egerton din Kent, Anglia. Întâmplător, profetul Joseph Smith provenea din familia lui John Lathrop. În anul 1623, reverendul Lathrop a renunţat la poziţia sa pentru că el şi-a pus întrebarea dacă autoritatea bisericii anglicane acţiona în numele lui Dumnezeu. Când a citit Biblia, el a înţeles că acele chei apostolice nu erau pe pământ. În anul 1632, el a devenit pastorul unei biserici ilegale şi a fost închis. Soţia lui a murit în timpul când el era în închisoare şi copiii lui orfani au intervenit la episcop în vederea eliberării lui. Episcopul a fost de acord cu eliberarea lui Lathrop cu condiţia ca el să părăsească ţara. Aşa a făcut, şi împreună cu 32 de membri ai congregaţiei sale a navigat spre America.¹¹

Roger Williams, un pastor din secolul al şaptesprezecelea, fondatorul statului Rhode Island, a refuzat să continue activitatea de pastor în Providence datorită faptului că nu exista „o biserică constituită cum trebuie pe pământ, nici o persoană autorizată să înfăptuiască vreo rânduială a bisericii, nici nu va exista până când vor fi trimişi noi apostoli de către Măreaţa Căpetenie a Bisericii, a cărui venire o aştepta el“.¹²

Aceştia sunt doar doi dintre erudiţii religioşi care au recunoscut o apostazie faţă de Biserica organizată de Isus Hristos şi nevoia unei restaurări a cheilor preoţiei care fuseseră pierdute. Apostolul Ioan a avut o viziune a timpului când „un alt înger [va] zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod“.¹³ Această profeţie s-a împlinit. Pentru că noi credem că plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos a fost restaurată în timpurile noastre de profetul Joseph Smith, dorim să dăm tuturor oamenilor ocazia de a cunoaşte şi de a accepta acest mesaj.

Acum, avem în Biserica restaurată apostoli, profeţi, preoţi, învăţători şi evanghelişti aşa cum a spus Pavel efesenilor.¹⁴ Aceste oficii ale preoţiei au fost stabilite de Salvator când a organizat Biserica Sa la mijlocul timpului. Noi recunoaştem cele două ordine ale preoţiei şi oficiile pe care le conţin: preoţia mai mică este Preoţia aaronică, numită după Aaron; şi marea preoţie este Preoţia lui Melhisedec numită după Melhisedec, căruia Avraam i-a plătit zeciuială. Preoţia aaronică a fost restaurată la 15 mai 1829 de mâinile lui Ioan Botezătorul şi Preoţia lui Melhisedec în cursul următoarei luni de mâinile apostolilor din vechime, Petru, Iacov şi Ioan, fiind acordată lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery. Astfel, cei care deţin preoţia astăzi au puterea de a acţiona în numele lui Dumnezeu prin preoţie, „a cărei putere este respectată atât pe pământ, cât şi în cer“.¹⁵

În Templul Kirtland, la 3 aprilie 1836, Moise a apărut şi a încredinţat profetului Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery cheile pentru adunarea Israelului. După aceasta, Elias a apărut şi a încredinţat Evanghelia lui Avraam, spunând că prin „seminţia noastră toate generaţiile noastre de după noi vor fi binecuvântate“.¹⁶ După aceasta, Ilie, profetul, a apărut şi le-a dat cheile acestei dispensaţii, inclusiv puterea de pecetluire pentru a lega în cer ceea ce este legat pe pământ, în interiorul templelor.¹⁷ Astfel, profeţii precedentelor dispensaţii ale Evangheliei au prezentat cheile profetului Joseph Smith în această finală „dispensaţie a plenitudinii timpurilor“ despre care a vorbit apostolul Pavel efesenilor.¹⁸

Sunt recunoscător pentru că Domnul a considerat potrivit să stabilească din nou legea zeciuielii şi a darurilor pentru acest popor. Când respectăm legea zeciuielii, zăgazurile cerului se deschid pentru noi. Mari sunt binecuvântările revărsate asupra acelora care au credinţa de a respecta legea zeciuielii.

De-a lungul istoriei lumii, preaslăvirea în templu a fost o parte importantă a preaslăvirii sfinţilor, prin care ei îşi arătau dorinţa de a ajunge mai aproape de Creatorul lor. Templul a fost un loc de învăţătură pentru Salvator când El a fost pe pământ; a făcut foarte mult parte din viaţa Sa. Binecuvântările din templu sunt din nou disponibile în zilele noastre. O trăsătură unică a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este învăţătura ei cu privire la temple şi la semnificaţia veşnică a tuturor lucrurilor care au loc în cadrul lor. Templele noastre frumoase şi maiestuoase se găsesc acum în toată lumea. În interiorul lor, cea mai sacră muncă este realizată. Preşedintele Gordon B. Hinckley a declarat despre aceste temple: „Există doar câteva locuri pe pământ unde întrebările omului despre viaţă primesc răspunsurile din cer“.¹⁹ Misterele tainelor solemne: de unde venim, de ce suntem aici şi unde mergem îşi găsesc răspunsul mult mai complet în temple. Venim din prezenţa lui Dumnezeu şi suntem aici pe pământ pentru a ne pregăti să ne întoarcem în prezenţa Lui.

De cea mai mare importanţă este faptul că înăuntrul zidurilor sacre ale templelor, soţii şi soţiile încheie legăminte eterne. Aceste legăminte sunt pecetluite prin autoritatea preoţiei. Copiii din această căsătorie, dacă sunt demni, se pot bucura de o relaţie eternă ca parte a unei familii a lui Dumnezeu sau în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Aşa cum a scris apostolul Ioan: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare?… Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi Îi slujesc zi şi noapte în Templul Lui“.²⁰

Domnul a spus că lucrarea Sa este aceea de a „[realiza] nemurirea şi viaţa veşnică a omului“.²¹ Urmează atunci, că toată lumea care trăieşte şi moare trebuie să aibă posibilitatea de a auzi Evanghelia fie în această viaţă, fie în lumea spiritelor. După cum a spus Pavel Corintenilor: „Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?“²² Acesta este motivul pentru care noi facem munca de rânduială în temple pentru strămoşii noştri decedaţi. Nimeni nu impune unei persoane ce să aleagă şi nici libertatea de a alege nu îi este luată. Cei pentru care este făcută munca pot accepta sau nu, după cum aleg.

Apostolul Ioan a avut o viziune cu privire la timpul când un înger va veni pe pământ, aceasta făcând parte din restaurarea Evangheliei. Acel înger era Moroni, care i-a apărut profetului Joseph Smith. El l-a îndrumat pe Joseph spre locul unde erau depozitate plăcile de aur care conţineau scrierile străvechi. Joseph Smith a tradus după aceea aceste plăci prin darul şi puterea lui Dumnezeu şi Cartea lui Mormon a fost publicată. Aceasta este o cronică a celor două grupuri care au trăit cu secole în urmă pe continentul american. Se cunoşteau puţine lucruri despre ele înainte de apariţia Cărţii lui Mormon. Dar ceea ce este cel mai important, Cartea lui Mormon este un alt testament al lui Isus Hristos. Ea restaurează adevăruri preţioase cu privire la cădere, ispăşire, înviere şi cu privire la viaţa de după moarte.

Înainte de restaurare, timp de secole, cerurile au fost închise. Dar cu profeţi şi apostoli pe pământ, încă o dată, cerurile s-au deschis din nou cu viziuni şi revelaţii. Multe dintre revelaţiile care au fost primite de profetul Joseph Smith au fost scrise într-o carte care a ajuns să fie cunoscută sub numele de Doctrina şi legămintele. Aceasta conţine informaţii suplimentare despre principii şi rânduieli şi este o sursă valoroasă cu privire la structura preoţiei. Suplimentar, avem o altă lucrare canonică numită Perla de mare preţ. Ea conţine cartea lui Moise, care i-a fost dată ca revelaţie profetului Joseph Smith, şi cartea lui Avraam, pe care a tradus-o de pe un papirus egiptean. Din acestea, noi aflăm nu numai mai multe lucruri despre Moise, Avraam, Enoh şi alţi profeţi, ci şi mult mai multe detalii despre creaţie. Învăţăm că Evanghelia lui Isus Hristos a fost predicată tuturor profeţilor de la început – chiar din timpul lui Adam.²³

Noi credem că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este o restaurare a Bisericii originale stabilită de Isus Hristos, care a fost zidită „pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos“.²⁴ Nu este o desprindere din nici o altă biserică.

Noi credem că plenitudinea Evangheliei lui Hristos a fost restaurată, dar acesta nu este un motiv pentru nimeni să se simtă superior, în nici un fel, faţă de alţi copii ai lui Dumnezeu. Mai degrabă, acest lucru impune o obligaţie mai mare de a trăi mai din plin principiile Evangheliei lui Hristos în vieţile noastre – să iubim, să slujim şi să-i binecuvântăm pe alţii. Într- adevăr, aşa cum a menţionat Prima Preşedinţie, în anul 1978, noi credem că „Marii conducători religioşi ai lumii, cum ar fi Mahomed, Confucius şi Reformatorii, la fel ca şi filozofii, inclusiv Socrate, Platon şi alţii, au primit o parte din lumina lui Dumnezeu. Adevărurile morale le-au fost date lor de Dumnezeu pentru a lumina toate naţiunile şi pentru a aduce un nivel mai ridicat de înţelegere oamenilor“.²⁵ Astfel, noi respectăm credinţele religioase sincere ale altora şi apreciem aceeaşi curtoazie şi respect pentru doctrinele pe care noi le preţuim.

Eu am o mărturie specială despre adevărul legămintelor, al învăţăturilor şi al autorităţii restaurate prin profetul Joseph Smith. Această asigurare am avut-o întreaga mea viaţă. Sunt recunoscător pentru că restaurarea plenitudinii Evangheliei a avut loc în timpul nostru. Ea conţine calea către viaţa veşnică. Puterea, pacea şi grija lui Dumnezeu, Tatăl, şi slava şi dragostea permanentă a Domnului Isus Hristos să fie cu noi, toţi, mă rog, în numele lui Isus Hristos, amin.