Să răspundem chemării de a avea mai mulţi misionari: să întreţinem o perspectivă misionară acasă şi la Biserică
Episcopul Victor Nogales din episcopia Parque Chacabuco, ţăruşul Congresso, Buenos Aires, Argentina, stă în faţa unui panou pe care se află fotografiile unui număr de 37 de tineri băieţi şi tinere fete din episcopia lui. Când unul dintre aceştia pleacă în misiune, el pune un bileţel lângă fotografie.
„Tinerii mei sunt foarte plăcut impresionaţi când intră în biroul meu şi văd fotografiile şi bileţelele”, a spus el. „Acest lucru îi motivează să se pregătească pentru propriile misiuni.”
Această episcopie din Buenos Aires ilustrează spiritul muncii misionare. În primele şase luni ale anului 2012, 19 tineri – dintre care 14 convertiţi – şi-au părăsit căminele pentru a sluji în misiuni cu timp deplin în opt ţări. Mai mult de 80 la sută dintre tinerii eligibili şi-au luat angajamentul de a sluji în misiuni.
În ultimii ani, conducătorii Bisericii au cerut de mai multe ori tinerilor să slujească în misiuni.
În timpul conferinţei generale din aprilie 2005, curând după apariţia îndrumarului Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară, vârstnicul M. Russell Ballard din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a sfătuit familiile şi conducătorii să dezvolte un spirit misionar şi să pregătească mai mulţi tineri băieţi şi tinere fete să slujească cu cinste ajutându-i să înţeleagă cine sunt şi învăţându-i doctrina (vezi „Încă unul”, Liahona, mai 2005, p. 69).
Anunţul preşedintele Thomas S. Monson din cadrul conferinţei generale din octombrie 2012 privind reducerea limitei de vârstă a misionarilor a fost o readucere aminte a faptului că Domnul Îşi accelerează lucrarea.
Astăzi, multe familii şi conducători ai Bisericii acordă atenţie sporită acestor mesaje şi stabilesc o tradiţie importantă a slujirii misionare în zonele lor.
Să-i ajutăm pe tineri să înţeleagă cine sunt
La întrebarea: „Cum aţi pregătit atât de mulţi dintre tinerii dumneavoastră să fie dornici să slujească?”, episcopul Nogales a răspuns „Când am fost chemat episcop, prima mea preocupare au fost tinerii din episcopia mea şi le-am explicat cât se poate de clar celorlalţi conducători din episcopie că noi trebuie să ne implicăm în viaţa lor”.
De exemplu, toţi misionarii din Chabucoau au deţinut chemări în episcopie înainte de plecarea lor. Deseori, noii convertiţi şi membrii mai puţin activi au fost invitaţi să slujească în calitate de învăţători, fapt care i-a ajutat să se pregătească să predea Evanghelia.
Episcopul Nogales a aranjat, de asemenea, ca tinerii să se pregătească spiritual pentru misiune lucrând cu misionarii locali cu timp deplin.
Pe măsură ce conducătorii Bisericii şi membrii s-au angajat în sprijinirea tinerilor din episcopie, ei au fost răsplătiţi văzând creşterea deosebită a spiritului misionar.
O familie concentrată pe spiritul misionar
Garth şi Eloise Andrus din Draper, Utah, SUA, ştiu ce înseamnă să ai o familie concentrată pe spiritul misionar. Ei au 17 nepoţi care au slujit în misiuni şi ei înşişi au slujit în şase misiuni.
„Cultivarea unui spirit de slujire misionară în familia dumneavoastră este un lucru care începe de când copiii sunt mici”, a spus fratele Andrus.
Sora Andrus a fost de acord. „Nu lăsaţi slujirea într-o misiune cu timp deplin să fie doar o aşteptare tăcută, trebuie să vorbiţi copiilor şi nepoţilor dumneavoastră despre aceasta arătând că aşteptaţi data – când ei vor sluji în misiune, nu dacă vor sluji în misiune”, a spus ea.
A-i învăţa pe tineri cine sunt ei prin stabilirea unui exemplu de slujire misionară este de asemenea important. Fratele şi sora Andrus au acceptat prima lor chemare în anul 1980, exact înainte ca băiatul lor cel mai mic să plece în misiune.
Un nepot le-a scris după ce a primit un dar pe care ei l-au trimis pentru a-l ajuta să se pregătească pentru misiune. „El ne-a mulţumit [pentru dar], însă a spus: «Mult mai important este să vă mulţumesc pentru faptul că aţi fost un exemplu»”, a spus sora Andrus.
Predarea doctrinei
„Tinerii noştri au dreptul să se aştepte ca părinţii lor, conducătorii Bisericii şi învăţătorii să se asigure că ei ştiu şi înţeleg Evanghelia lui Isus Hristos”, a spus vârstnicul Ballard. „Duhul Sfânt le va confirma adevărul în inimile lor şi va aprinde lumina lui Hristos în sufletele lor. Şi atunci veţi avea încă un misionar pregătit întocmai” (M. Russell Ballard, „Încă unul”, p. 71).
La aproximativ 6.000 mile (9.600 km) de Buenos Aires, ramura rurală Horseshoe Bend de lângă Boise, Idaho, SUA, a avut, de asemenea, o creştere importantă în slujirea misionară când familiile şi conducătorii şi-au întărit eforturile pentru a predica Evanghelia tinerilor lor.
Dintr-o ramură mică de 75 de membri, nouă tineri slujesc în misiuni.
Vârstnicul Russell M. Nelson din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a subliniat motivele şi beneficiile slujirii. „Toţi misionarii… slujesc având ca unică speranţă faptul de a le face viaţa mai bună altor oameni”, a spus dânsul. „Hotărârea de a sluji în misiune va modela destinul spiritual al misionarului, al soţului ei sau soţiei lui şi al urmaşilor lor de-a lungul generaţiilor care vor urma. Dorinţa de a sluji este consecinţa firească a convertirii unui om, a demnităţii şi pregătirii acestuia” („Întrebaţi-i pe misionari! Ei vă pot ajuta!” Liahona, nov. 2012, p.18).
Martin Walker, preşedinte al ţăruşului Emmett, Idaho, a fost de acord cu aceasta. „Slujirea într-o misiune îl plasează pe tânăr pe un drum care va influenţa generaţii”, a spus dânsul. „În calitate de ţăruş, noi facem tot ceea ce putem pentru a-i pregăti pe tineri pentru slujirea misionară.”
O parte a acestei pregătiri include predarea doctrinei către tineri. Tinerii din ramura Horseshoe Bend au acces la o clasă de pregătire misionară săptămânală predată de un fost preşedinte de misiune – pregătire care suplimentează instruirea misionară asigurată de adunarea lunară de pregătire a misionarilor ţinută la nivel de ţăruş şi tabăra anuală a Preoţiei aaronice.
LaRene Adam – unul dintre cei şase copii ai fratelui şi surorii Andrus – a slujit alături de soţul ei, Jim, în Misiunea Copenhaga, Danemarca, din anul 2007 până în anul 2009. Ea a depus mărturie despre importanţa de a preda Evanghelia copiilor în cadrul căminului.
„Unul dintre lucrurile importante pe care îl puteţi face pentru a-i ajuta pe copiii dumneavoastră să-şi clădească o mărturie despre munca misionară este acela de a ţine serile în familie şi de a studia scripturile în familie”, a spus dânsa. „Dacă le asiguraţi baza puternică a studiului Evangheliei şi a cunoaşterii Evangheliei, ei sunt bine pregătiţi şi cunosc mult mai multe despre Evanghelie.”
Episcopul Victor Nogales stă lângă panoul cu pozele tinerilor din episcopia lui, inclusiv ale celor care slujesc în prezent în misiuni.
Fotografie prin amabilitatea lui Paul L. Garvin