A creşte în pământ fertil: tineri credincioşi din Uganda

Tinerele fete dintr-o episcopie au fost inspirate de învăţăturile surorii Elaine S. Dalton, preşedinta generală a Tinerelor Fete, cu privire la virtute: „Acum este timpul ca fiecare dintre noi să se ridice şi să înalţe un drapel către lume cerând întoarcerea virtuţii”¹. Tinerele fete au urcat un deal deasupra oraşului şi au înălţat drapeluri aurii ca simbol al promisiunii lor de a fi exemple ale virtuţii. Ele au cântat împreună „Pe vârful muntelui” (Imnuri, nr. 5).

Aceste tinere fete şi-au înălţat standardele personale de neprihănire. Supunerea de care au dat dovadă le-a întărit mărturiile şi i-a influenţat pe alţii. Sora Dalton a spus: „Să nu subestimaţi niciodată puterea influenţei voastre în bine”². Şi, asemenea unui drapel, exemplul acestor tinere fete poate fi văzut de toată lumea.

Imagine

Ca multe tinere fete din Uganda, Sandra merge pe jos mai mulţi kilometri până la biserică, ajută la curăţirea casei de întruniri vinerea şi participă la seminar sâmbăta. În timpul săptămânii, ea se trezeşte înainte de ora 5 dimineaţa să citească cărţi pentru şcoală şi apoi merge pe jos la şcoală şi se întoarce după ora 6 seara. A lipsit un an de la şcoală din cauza dificultăţilor financiare, dar îşi înfruntă provocările cu o atitudine pozitivă: „Evanghelia m-a ajutat cu adevărat să rămân fermă şi neclintită”.

Sandra este singura membră a Bisericii din familia ei, însă părinţii ei sprijină slujirea ei în Biserică, cum ar fi ajutorul dat atunci când membrii episcopiei au făcut curăţenie în curtea unui orfelinat din zonă. Familia ei vede felul în care Evanghelia a ajutat-o să fie mai puternică, chiar şi atunci când se confruntă cu probleme greu de rezolvat. Reflecând asupra sursei acelei tării, Sandra spune: „Când merg la biserică, simt că mă îmbrac cu armura lui Dumnezeu” (vezi Efeseni 6:11–17).

Susan, o convertită mai recent, iubeşte Biserica. Originară din Sudanul de Sud, familia ei a fugit din ţară din cauza greutăţilor de acolo şi a fost binecuvântată să-i întâlnească pe misionari în Uganda. Refugiată fiind, ea a găsit pace şi protecţie în Evanghelie. Duminica îşi aducea atât fraţii mai mici la Biserică, cât şi încă vreo 10 alţi copii care nu sunt membri ai Bisericii. După moartea neaşteptată a unui membru al familiei sale, ea s-a întors în Sudanul de Sud, unde aşteaptă ca Biserica să fie stabilită în zona ei. Atât Susan, cât şi Sandra au de înfruntat provocări, dar ele îşi pun încrederea în Dumnezeu şi se bucură de fructele trăirii conform Evangheliei lui Isus Hristos (vezi Alma 32:68, 43).

Tinerii băieţi din Uganda încep să joace fotbal de mici, folosind ramuri legate strâns pe post de minge. De când a fost foarte mic, Dennis a avut talent la acest sport şi conducerea liceului său i-a oferit o bursă ca să joace în echipa lor. După terminarea liceului, o echipă profesionistă i-a oferit salariu, cazare şi masă. A fost un vis devenit realitate, dar Dennis a ştiut că acest lucru nu s-ar potrivi planurilor sale de a merge într-o misiune în acel an.

Imagine

Dorinţa lui Dennis de a face ceea ce Tatăl său Ceresc dorea ca el să facă a fost atât de puternică încât nici nu a vrut să fie tentat să rămână în echipă atunci când urma să vină timpul să slujească într-o misiune. Mulţi oameni au pus la îndoială decizia sa, însă Dennis este sigur că a luat decizia corectă – pentru el şi pentru ceilalţi. „Cei doi fraţi ai mei mai mici şi sora mea mai mică tocmai au fost botezaţi”, a spus el. „Nu am crezut niciodată că sora mea ar accepta Evanghelia. Când văd miracolele pe care Dumnezeu le face în familia mea, am o speranţă mare pentru viitorul meu”.

Tinerii băieţi din episcopia lui Dennis studiază Predicaţi Evanghelia mea în fiecare săptămână. Ei au devenit ca o echipă, lucrând îndeaproape cu misionarii cu timp deplin şi aducându-şi prietenii la întâlnirile Bisericii de duminica şi la alte activităţi, cum ar fi meciuri de baschet şi fotbal din timpul săptămânii. Preoţii şi-au botezat prietenii şi pe alţii cărora le-au predat împreună cu misionarii. Timp de mai mulţi ani, această echipă de tineri băieţi a întărit întreaga episcopie şi patru dintre ei, inclusiv Dennis, au primit chemări în Misiunea Kenya Nairobi.

Ei au urmat sfatul vârstnicului David A. Bednar din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli de „a deveni misionari cu mult înainte de a depune actele pentru misiune”³. Ei au făcut acest lucru lucrând împreună ca un cvorum, care este o echipă mai bună decât oricare alta.

Toţi cei patru misionari au învins greutăţi pentru a sluji. Wilberforce explică: „Aproape că mi-am pierdut speranţa de a merge într-o misiune [din cauza costurilor], dar apoi am citit Matei 6:19–20: «Nu vă strângeţi comori pe pământ… ci strângeţi-vă comori în cer». Deci, cu sârguinţă şi angajament, am reuşit să-mi ating ţelul de a sluji într-o misiune cu timp deplin. Iubesc munca misionară. Nimic nu este mai important decât să cauţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu”.

Tinerii din Uganda ajută la clădirea împărăţiei lui Dumnezeu aici, cu speranţă mare pentru viitor. Deşi nu este niciun templu în Africa de Est, tinerii aşteaptă cu nerăbdare momentul când se vor căsători într-un templu mai îndepărtat. La o activitate a ţăruşului care s-a axat pe pregătirea pentru a intra în templu, la sfârşitul activităţii, un membru al preşedinţiei ţăruşului şi-a depus mărturia: „Dumenzeu vă iubeşte. Voi sunteţi viitorul Bisericii din Uganda”. Aceşti tineri neprihăniţi au deja o mare influenţă.

Tinerii băieţi şi tinerele fete din Uganda sacrifică lucrurile lumii pentru binecuvântările care durează veşnic. Ei au plantat sămânţa credinţei şi o îngrijesc cu atenţie (vezi Alma 32:33–37). Precum un pom plin cu fructe (vezi Alma 32:42), tinerii se bucură de Evanghelie în această ţară fertilă.