Temelii ale credinței

Aceasta a fost o conferință generală excepțională. Am fost, cu adevărat, edificați. Dacă există un obiectiv preeminent al conferinței generale, acesta este de a clădi credința în Dumnezeu Tatăl și în Salvatorul nostru, Domnul Isus Hristos.

Cuvântarea mea va fi despre temeliile acelei credințe.

Temeliile personale, la fel ca multe alte țeluri care merită îndeplinite, se clădesc de obicei încet – câte un strat, o experiență, o provocare, un obstacol și un succes pe rând. O experiență fizică valoroasă este momentul în care un bebeluș face primii pași. Este extraordinar de văzut! Expresia dulce a feței lui – o combinație de hotărâre, bucurie, surprindere și realizare – este, cu adevărat, ceva extraordinar.

În familia noastră, avem o întâmplare asemănătoare de care ne amintim cu drag. Când fiul nostru cel mai tânăr avea aproximativ patru ani, a intrat în casă și a anunțat bucuros și foarte mândru familia: „Pot să fac orice acum. Pot să mă leg, pot să mă dau și pot să mă închei”. Am înțeles că voia să spună că putea să-și lege șireturile, să se dea pe tricicletă și să-și încheie fermoarul la haină. Am râs cu toții, dar ne-am dat seama că, pentru el, acestea erau realizări monumentale. El credea că devenise adult în toată firea.

Dezvoltarea fizică, mintală și spirituală au multe în comun. Dezvoltarea fizică este ușor de observat. Începem încet, încet și progresăm zi după zi, an după an, crescând și dezvoltându-ne până ajungem la talia unui adult. Pentru fiecare persoană, această dezvoltare este diferită.

Când urmărim un atlet sau un muzician, deseori spunem că acesta este foarte înzestrat, ceea ce, de obicei, este adevărat. Însă performanța lui este bazată pe ani de pregătire și antrenament. Un scriitor cunoscut, Malcom Gladwell, a numit-o regula celor 10.000 de ore. Cercetătorii au stabilit că acesta este timpul de antrenament sau de pregătire necesar în sport, muzică, științe, diferite meserii, medicină sau drept etc. Unul dintre acești cercetători experți susține „că sunt necesare 10.000 de ore de antrenament pentru a atinge nivelul de măiestrie al unui expert de talie mondială – în orice domeniu”¹.

Majoritatea oamenilor recunosc că, pentru a obține cele mai bune rezultate fizice și intelectuale, astfel de pregătire și antrenament sunt esențiale.

Din nefericire, într-o lume din ce în ce mai profană, se pune tot mai puțin accent pe nivelul de creștere spirituală necesar pentru a deveni mai asemănători lui Hristos și a stabili temeliile care duc la credință trainică. Noi tindem să punem mare accent pe momentele de înțelegere spirituală sublimă. Acestea sunt momente prețioase când știm că Duhul Sfânt ne-a depus mărturie în inima și mintea noastră despre lucruri spirituale deosebite. Ne bucurăm când acestea au loc; ele nu trebuie desconsiderate în niciun fel. Dar, pentru a avea credință trainică și însoțirea permanentă a Spiritului, nu există înlocuitor pentru conștiința religioasă individuală care poate fi comparată cu dezvoltarea fizică și intelectuală. Noi trebuie să clădim pe aceste experiențe care, uneori, par a fi primii pași ai unui bebeluș. Facem aceasta luându-ne angajamentul sfânt de a participa la adunările sacre de împărtășanie, a studia scripturile, a ne ruga și a sluji în chemările noastre. S-a scris recent într-un necrolog al unui tată care avusese 13 copii faptul că „loialitatea sa față de rugăciunea zilnică și studiul scripturilor i-a influențat profund pe copiii lui, oferindu-le o temelie de neclintit a credinței în Domnul Isus Hristos”².

Când aveam 15 ani, am trăit o experiență extrem de importantă pentru mine. Mama mea credincioasă a încercat cu vitejie să mă ajute să-mi clădesc temeliile credinței în viața mea. Am participat la adunarea de împărtășanie, Societatea Primară, apoi, Tinerii Băieți și seminar. Citisem Cartea lui Mormon și mă rugasem întotdeauna în mod individual. În vremea aceea, a avut loc o situație dramatică în familia noastră: fratele meu mai mare se gândea la o potențială chemare în misiune. Tatăl meu minunat, membru mai puțin activ al Bisericii, a vrut ca el să-și continue studiile și să nu slujească în misiune. Acesta a devenit un subiect de dispută.

Într-o conversație remarcabilă cu fratele meu care era cu cinci ani mai mare decât mine și care a condus discuția, am concluzionat că decizia lui de a sluji în misiune depindea de trei lucruri: (1) Este Isus Hristos divin? (2) Este Cartea lui Mormon adevărată? (3) A fost Joseph Smith profetul restaurării?

În seara aceea, când m-am rugat cu sinceritate, Spiritul mi-a confirmat adevărul celor trei întrebări. De asemenea, am ajuns să înțeleg că aproape fiecare decizie pe care o voi lua pentru restul vieții mele va fi bazată pe răspunsurile la acele trei întrebări. Mi-am dat seama în mod deosebit că lucrul esențial era credința în Domnul Isus Hristos. Privind înapoi, îmi dau seama că, în mare parte datorită mamei mele, temeliile erau așezate pentru ca eu să primesc, în seara aceea, confirmarea spirituală. Fratele meu, care avea deja o mărturie, a luat hotărârea de a sluji în misiune și, până la urmă, a câștigat sprijinul tatălui nostru.

Noi primim îndrumare spirituală când avem nevoie de ea, potrivit timpului stabilit de Domnul și voinței Sale.³ Cartea lui Mormon, un alt testament al lui Isus Hristos, este un exemplu excelent. De curând, am văzut prima ediție a Cărții lui Mormon. Joseph Smith a terminat traducerea ei când avea 23 de ani. Cunoaștem câte ceva despre procesul și instrumentele pe care le-a folosit la acea traducere. În acea primă ediție din anul 1830, Joseph a inclus o scurtă prefață și a declarat simplu și clar că a fost tradusă „prin harul și puterea lui Dumnezeu”⁴. Dar obiectele care au ajutat la traducere – Urimul și Tumimul, pietrele văzătorului? Au fost esențiale sau au fost ca niște roți ajutătoare de la bicicletă până când Joseph a putut da dovadă de credința necesară pentru a primi mai multe revelații directe?⁵

În lucrurile spirituale este la fel ca în dobândirea capacității fizice sau intelectuale, trebuie să exersăm și să depunem efort consecvent. Aduceți-vă aminte că profetul Joseph a fost vizitat de același înger, Moroni, care i-a adus exact același mesaj de patru ori pregătindu-l să primească plăcile. Eu cred că participarea săptămânală la adunările sacre de împărtășanie are implicații spirituale pe care nu le înțelegem în totalitate. A medita cu regularitate asupra scripturilor – în loc de a le citi ocazional – poate înlocui înțelegerea superficială cu o amplificare sublimă a credinței care ne va schimba viața.

Credința este un principiu al puterii. Permiteți-mi să ilustrez. Când eram tânăr misionar, un președinte de misiune minunat⁶ mi-a prezentat într-un mod profund relatarea scripturală din Luca 8 despre femeia care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și cheltuise tot ce avusese cu medicii care nu reușiseră să o vindece. Până în ziua de astăzi, a rămas unul dintre fragmentele mele preferate din scripturi.

Vă amintiți că ea a avut credință că va fi suficient să atingă poala hainei Salvatorului pentru a se va vindeca. Când a făcut aceasta, s-a vindecat imediat. Salvatorul, care mergea alături de ucenicii Săi, a spus: „Cine s-a atins de Mine?”.

Răspunsul lui Petru a fost că toți oamenii, mergând alături de El, Îl îmbulzeau.

„Dar Isus a răspuns: «S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere»”.

În alte limbi, s-a folosit cuvântul virtute. În Biblia în limba română, spaniolă și portugheză, s-a folosit cuvântul „putere”. Dar, indiferent de cuvântul folosit, Salvatorul nu o observase; El nu acordase atenție nevoii ei. Ci credința ei a fost cea care a făcut ca atingerea poalei hainei Fiului lui Dumnezeu să atragă puterea Lui vindecătoare.

După cum i-a zis Salvatorul: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace”⁷.

Am reflectat la această relatare toată viața mea de adult. Îmi dau seama că rugăciunile și implorările noastre personale pe care le adresăm Tatălui din Cer iubitor în numele lui Isus Hristos pot aduce binecuvântări în viețile noastre peste capacitatea noastră de a le înțelege. Marea dorință a inimilor noastre ar trebui să fie să ne clădim temelii ale credinței, acel tip de credință de care a dat dovadă această femeie.

Totuși, faptul că ne construim temelii ale credinței, chiar având confirmare spirituală, nu înseamnă că nu vom înfrunta greutăți. Convertirea la Evanghelie nu înseamnă că toate problemele noastre se vor rezolva.

Istoria Bisericii de la începuturi și relevațiile consemnate în Doctrină și legăminte conțin exemple minunate despre oameni care și-au stabilit temelii ale credinței și au înfruntat vicisitudini și greutăți de care au parte toți oamenii.

Terminarea Templului Kirtland a reprezentat o temelie a credinței pentru întreaga Biserică. După aceea, au avut loc revărsări spirituale, revelații doctrinare și restaurări ale cheilor esențiale pentru stabilirea, mai departe, a Bisericii. Asemenea apostolilor din vechime în ziua Cincizecimii, mulți membri au trăit experiențe spirituale minunate odată cu dedicarea Templului Kirtland.⁸ Dar, precum se întâmplă și în viețile noastre, acest lucru nu a însemnat că nu aveau să continue să înfrunte încercări sau greutăți. Nici nu le trecea prin minte membrilor din acea perioadă că aveau să înfrunte o criză financiară în Statele Unite – panica din 1837 – care avea să le încerce sufletele.⁹

Experiența vârstnicului Parley P. Pratt, unul dintre cei mai mari conducători ai restaurării, este un exemplu al greutăților legate de această criză financiară. El a fost membru în primul Cvorum al celor Doisprezece Apostoli. În prima parte a anului 1837, scumpa lui soție, Thankful, a decedat după ce a dat naștere primului lor copil. Parley și Thankful fuseseră căsătoriți aproape 10 ani și moartea ei l-a devastat.

Câteva luni mai târziu, vârstnicul Pratt s-a trezit într-unul dintre cele mai dificile momente prin care a trecut Biserica. În mijlocul crizei naționale, problemele economice locale – inclusiv afaceri eșuate cu terenuri și dificultăți din cauza unei instituții financiare întemeiate de Joseph Smith și alți membri ai Bisericii – au creat conflicte și certuri în Kirtland. Conducătorii Bisericii nu au luat întotdeauna hotărâri temporale înțelepte cu privire la propriile vieți. Parley a suferit pierderi financiare mari și un timp a fost supărat pe profetul Joseph.¹⁰ I-a scris niște cuvinte aspre lui Joseph și a vorbit împotriva lui de la amvon. În același timp, Parley a spus că a continuat să creadă în Cartea lui Mormon și în Doctrină și legăminte.¹¹

Vârstnicul Pratt își pierduse soția, pământul și casa. Fără să-i spună lui Joseph, Parley a plecat spre Missouri. Pe drum, s-a întâlnit pe neașteptate cu colegii săi apostoli, Thomas B. Marsh și David Patten care se întorceau la Kirtland. Ei au simțit nevoia de a restaura pacea în Cvorum și l-au convins pe Parley să se întoarcă cu ei. El și-a dat seama că nimeni nu pierduse mai mult decât Joseph și familia lui.

Parley a mers la profet, a plâns și a mărturisit că ceea ce făcuse fusese greșit. În lunile de după moartea soției sale, Thankful, Parley fusese „sub un nor întunecat”, copleșit de temeri și frustrări.¹² Joseph, știind cum era să lupți împotriva opoziției și ispitei, „l-a iertat sincer” pe Parley, s-a rugat pentru el și l-a binecuvântat.¹³ Parley și alții care au rămas credincioși au câștigat de pe urma încercărilor din Kirtland. Ei au crescut în înțelepciune și au devenit mai nobili și mai virtuoși. Această experiență a devenit parte a temeliilor credinței lor.

Adversitatea nu trebuie văzută ca o dezaprobare din partea Domnului sau o retragere a binecuvântărilor Sale. Opoziția în toate lucrurile este parte a focului topitorului care ne pregătește pentru un destin celest veșnic.¹⁴ Când profetul Joseph a fost în Închisoarea Liberty, cuvintele pe care i le-a spus Domnul au descris toate tipurile de încercări – inclusiv suferință și acuzații false – și Domnul a încheiat astfel:

„Chiar dacă fălcile iadului își vor deschide larg gura după tine, să știi, fiul Meu, că toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău.

Fiul Omului a coborât sub toate acestea. Ești tu mai mare decât El?”¹⁵.

În această lecție pe care i-a dat-o lui Joseph Smith, Domnul i-a mai spus acestuia clar că zilele lui erau cunoscute și nu aveau să fie numărate mai puțin. Domnul a încheiat: „Nu te teme de ceea ce poate face omul, pentru că Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor”¹⁶.

Care sunt atunci binecuvântările credinței? Ce realizează credința? Lista este aproape nesfârșită.

Păcatele noastre pot fi iertate datorită credinței în Hristos.¹⁷

Toți cei care au credință, au o legătură cu Spiritul Sfânt.¹⁸

Salvarea vine prin credință în numele lui Hristos.¹⁹

Primim putere după credința noastră în Hristos.²⁰

Nimeni nu intră în odihna Domnului în afară de aceia care și-au spălat veșmintele în sângele lui Hristos datorită credinței lor.²¹

Rugăciunile primesc răspuns potrivit credinței.²²

Fără credință printre oameni, Dumnezeu nu poate face nicio minune printre ei.²³

În cele din urmă, credința noastră în Isus Hristos este temelia esențială a salvării și exaltării noastre eterne. După cum i-a învățat Helaman pe fiii săi: „Aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiți voi temelia voastră … care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă”²⁴.

Sunt recunoscător pentru că, în urma acestei conferințe, temeliile credinței au fost întărite. Rugămintea mea este ca noi să facem sacrificiile și să avem umilința necesară pentru a ne întări temeliile credinței în Domnul Isus Hristos. Despre El îmi depun mărturia sigură, în numele lui Isus Hristos, amin.