„M-aș duce eu?”, Liahona, mart./apr. 2022.
Glasuri ale sfinților din zilele din urmă – Femei de credință
M-aș duce eu?
După ce am fost jignită în timpul unei activități a Societății de Alinare, a trebuit să iau o hotărâre.
Fotografie în care a pozat un model
La scurt timp după ce m-am alăturat Bisericii, o conducătoare a Societății de Alinare glumea în legătură cu situații amuzante. Deodată, a început să glumească despre mine în fața tuturor. M-am simțit incomod și mi-am permis să mă simt jignită.
Primul meu gând a fost să nu mă întorc în episcopie. Mi-am deschis scripturile încercând să găsesc alinare. În timp ce citeam, am găsit un verset în care Isus i-a întrebat pe cei jigniți de învățăturile Sale: „Voi nu vreți să vă duceți?” (Ioan 6:67).
Imediat, am răspuns gândindu-mă: „Nu, nu mă voi duce!”.
Am sunat-o pe președinta Societății de Alinare și mi-a recomandat să o sun pe sora care glumise în legătură cu mine. Am sunat-o și mi-am exprimat sentimentele. Noi am ajuns la concluzia că simțul umorului este minunat, dar că nu trebuie să glumim despre cineva pe care nu-l cunoaștem în fața unui grup de oameni. Am vorbit, de asemenea, despre faptul de a fi atenți cu membri noi ai episcopiei.
Am continuat să mă duc la acea episcopie cât timp am locuit în acel oraș. Am trăit multe experiențe minunate după convertirea mea la Evanghelie.
În călătoria mea personală în a birui jignirile, am găsit aceste cuvinte utile rostite de conducătorii noștri ai Bisericii:
„Dacă o persoană spune sau face un lucru pe care îl considerăm jignitor, prima noastră obligație este aceea de a refuza să ne simțim jigniți și, după aceea, să discutăm în particular, cu sinceritate și direct cu acea persoană” 1 .
„Vă promit că, dacă alegeți să nu vă simțiți jigniți… veți simți dragostea și aprobarea [Salvatorului].” 2
Sunt recunoscătoare că am ales să nu părăsesc Biserica în urma unui comentariu lipsit de considerație. Și sunt recunoscătoare să fiu membră a Bisericii restaurate, unde primesc tăria de a fi credincioasă și de a continua pe cărarea uceniciei. Apreciez sfatul profeților și al apostolilor, care ne învață cum să interacționăm cu frații și surorile noastre în Evanghelie.
Pot continua să fiu credincioasă și să aleg să nu mă simt jignită. Mă pot concentra asupra propriilor eforturi de a fi ca Hristos și de a simți dragostea și aprobarea Salvatorului.
Mă voi duce eu? Nu. Am o mărturie că aceasta este Biserica restaurată a lui Isus Hristos pe pământ astăzi și că aceasta are „cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:68).