Capitolul 28
Zoramiții și Rameumptomul
Zoramiții făcuseră parte din Biserica lui Dumnezeu, dar au devenit ticăloși și preaslăveau idoli.
Nefiții doreau să-i împiedice pe zoramiți să se alăture lamaniților, astfel Alma a plecat împreună cu alți misionari să propovăduiască zoramiților cuvântul lui Dumnezeu.
Acești misionari au fost surprinși și supărați de felul în care zoramiții preaslăveau în bisericile lor, numite sinagogi.
În centrul bisericii, zoramiții construiseră un piedestal înalt numit Rameumptom. Era loc doar pentru o singură persoană care să stea în picioare pe partea de sus a acestuia.
Zoramiții stăteau, pe rând, acolo, întinzând mâinile spre cer și recitând, cu glas tare, aceeași rugăciune.
În această rugăciune, zoramiții spuneau că Dumnezeu nu are trup; El este doar spirit. Spuneau, de asemenea, că nu avea să existe niciun Hristos.
Zoramiții credeau că Dumnezeu îi alesese numai pe ei pentru a fi salvați în împărăția cerului. I-au mulțumit pentru că erau poporul Său preferat.
După ce toți zoramiții s-au rugat, ei s-au dus acasă și nu s-au mai rugat sau nu au mai vorbit despre Dumnezeu timp de o săptămână.
Zoramiții înstăriți iubeau aurul și argintul și se lăudau cu bogățiile lor lumești. Pe Alma îl întrista să vadă cât erau de ticăloși.
Alma s-a rugat pentru ca el și misionarii săi să aibă tărie, alinare și succes în munca lor.
După ce a cerut ajutor pentru a-i aduce pe zoramiți înapoi la adevăr, Alma și ceilalți misionari au fost plini de Duhul Sfânt.
Apoi, misionarii s-au dus în direcții diferite pentru a propovădui. Dumnezeu i-a binecuvântat cu hrană și îmbrăcăminte și i-a întărit în munca lor.
Zoramiților săraci nu li se permitea să intre în biserici. Acești oameni au început să-i asculte pe misionari.
Mulți l-au întrebat pe Alma ce ar trebui să facă. Alma le-a spus că nu trebuie să fie în interiorul unei biserici pentru a se ruga sau a-L preaslăvi pe Dumnezeu.
El le-a spus să aibă credință în Dumnezeu. Apoi, Amulec i-a învățat despre Isus Hristos și despre planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
Misionarii au plecat, iar zoramiții care îi crezuseră au fost alungați din oraș. Credincioșii s-au dus să trăiască în țara Ierșonului alături de poporul lui Amon.
Deși zoramiții ticăloși au amenințat poporul lui Amon, acesta i-a ajutat pe zoramiții neprihăniți și le-a dat hrană, îmbrăcăminte și pământ.