Capitolul 34
Helaman și cei 2.000 de tineri luptători
Poporul lui Amon promisese lui Dumnezeu că nu aveau să mai lupte niciodată. Ei trăiau lângă nefiți și nefiții îi apărau.
Când dușmanii poporului lui Amon i-au atacat pe nefiți, poporul lui Amon a dorit să-și încalce promisiunea și să-i ajute pe nefiți în luptă.
Helaman și ceilalți conducători nefiți nu au dorit ca poporul lui Amon șă-și încalce promisiunea făcută lui Dumnezeu.
Fiii tineri ai poporului lui Amon nu făcuseră acea promisiune. Ei au dorit să ajute oștirea nefită să lupte pentru libertate.
Două mii dintre acești tineri au ales să-și apere țara. L-au rugat pe Helaman să le fie conducător.
Acești tineri erau cutezători, curajoși și puternici. Ei erau, de asemenea, onești și demni de încredere și țineau poruncile lui Dumnezeu.
Helaman i-a condus pe cei 2.000 de tineri ai săi luptători în luptă. El i-a numit fiii săi și ei l-au numit tatăl lor.
Deși fiii lui Helaman nu s-au luptat niciodată, ei nu se temeau. Mamele lor îi învățaseră să aibă credință în Dumnezeu și să știe că El avea să-i ajute.
Helaman și oștirea sa au purtat mai multe lupte împotriva lamaniților. Acești tineri s-au supus tuturor ordinelor lui Helaman.
Ei au luptat având curaj și au ajutat la alungarea dușmanului. După luptă, Helaman a văzut că toți fiii săi fuseseră răniți, dar niciunul nu fusese ucis.
Era un miracol. Helaman a fost foarte fericit. A știut că acești tineri fuseseră apărați datorită credinței lor mari în Dumnezeu.