Capitolul 31
Căpitanul Moroni îl înfrânge pe Zerahemna
Zerahemna, conducătorul lamaniților, dorea ca poporul său să continue să-i urască pe nefiți și să-i facă sclavii lor.
Nefiții au dorit ca pământul și familiile lor să fie libere. Au dorit, de asemenea, să fie liberi să-L preaslăvească pe Dumnezeu.
Căpitanul Moroni a fost conducătorul oștirilor nefite. Când lamaniții au venit să se lupte, Moroni și oștirile sale i-au întâlnit în țara Ierșonului.
Căpitanul Moroni își pregătise oștirea cu arme, scuturi, armuri și îmbrăcăminte groasă.
Lamaniții aveau o oștire mai mare, dar s-au speriat când au văzut armura nefiților – lamaniții purtau puțină îmbrăcăminte.
Oștirea lamanită nu a îndrăznit să lupte împotriva oștirii căpitanului Moroni. Lamaniții au fugit în pustiu și au hotărât să atace un alt oraș nefit.
Moroni a trimis spioni să-i urmărească pe lamaniți. L-a rugat, de asemenea, pe Alma să se roage Domnului pentru ajutor. Domnul i-a spus lui Alma unde aveau să atace lamaniții.
Când a primit mesajul lui Alma, Moroni a lăsat câțiva soldați să păzească ținutul Ierșonului și restul au pornit să-i întâmpine pe lamaniți.
Soldații căpitanului Moroni s-au ascuns pe ambele părți ale râului Sidon, așteptând să prindă în cursă oștirea lamanită.
Lupta a început și lamaniții au încercat să scape trecând râul, dar, pe partea cealaltă, îi așteptau și mai mulți nefiți.
Luptând cu mai mult curaj decât luptaseră vreodată, Zerahemna și oștirea sa au ucis mulți nefiți. Nefiții L-au implorat pe Domnul să-i ajute.
Domnul a întărit oștirea nefită. Oștirea i-a înconjurat pe lamaniți și Moroni a ordonat încetarea luptei.
Moroni i-a spus lui Zerahemna, că nefiții nu doreau să-i ucidă pe lamaniți sau să-i facă sclavi.
Moroni a spus că lamaniții nu puteau distruge credința nefiților în Isus Hristos. A spus că Dumnezeu avea să-i ajute în continuare pe nefiți să lupte atâta timp cât erau credincioși.
Moroni i-a ordonat lui Zerahemna să-și predea armele. Lamaniții nu aveau să fie uciși dacă promiteau să nu mai lupte vreodată împotriva nefiților.
Zerahemna i-a predat lui Moroni armele, dar nu a promis că nu va mai lupta. Moroni le-a înapoiat armele pentru ca lamaniții să se poată apăra.
Zerahemna s-a repezit la Moroni pentru a-l ucide, dar un soldat nefit a apărat lovitura și a rupt sabia lui Zerahemna.
Apoi, soldatul a tăiat scalpul lui Zerahemna, l-a pus în vârful sabiei și l-a ridicat în aer.
Lamaniții aveau să cadă precum căzuse scalpul, le-a spus el, dacă nu aveau să renunțe la armele lor și nu promiteau să nu mai lupte niciodată.
Mulți lamaniți și-au pus armele la picioarele lui Moroni și au promis să nu mai lupte. Acestora li s-a permis să plece.
Fiind furios, Zerahemna i-a incitat pe restul soldaților săi să lupte. Soldații lui Moroni au ucis pe mulți dintre ei.
Când Zerahemna a văzut că el și toți oamenii săi aveau să fie uciși, l-a implorat pe Moroni să le cruțe viața. A promis să nu mai lupte niciodată împotriva nefiților.
Moroni a oprit lupta și a luat armele lamaniților. După ce au promis să nu lupte, lamaniții au plecat.