Consacra, legea consacrării Vezi, de asemenea Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia Cerului; Ordinul Unit A dedica, a sfinţi sau a deveni drept. Legea consacrării este un principiu divin prin care bărbaţi şi femei îşi dedică în mod voluntar timpul, talentele şi bunăstarea materială stabilirii şi zidirii împărăţiei lui Dumnezeu. Predaţi-vă azi în slujba Domnului, Ex. 32:29. Toţi cei ce credeau aveau toate de obşte, Fapte 2:44–45. Au avut toate lucrurile în comun, de aceea nu erau nici bogaţi şi nici săraci, 4 Ne. 1:3. Domnul a explicat principiile consacrării, D&L 42:30–39 (D&L 51:2–19; 58:35–36). Nu este dat ca un om să aibă mai mult decât altul, D&L 49:20. Fiecărei persoane i s-a dat parte egală după familia sa, D&L 51:3. S-a stabilit o regulă ca sfinţii să fie egali în legăturile lucrurilor pământeşti, D&L 78:4–5. Fiecare om trebuia să aibă drepturi egale după nevoile şi necesităţile lui, D&L 82:17–19. Sionul nu poate fi clădit decât pe principiile legii celestiale, D&L 105:5. Poporul lui Enoh era într-o singură inimă şi într-un singur gând şi trăia în dreptate; şi nu existau săraci printre ei, Moise 7:18.