Ieremia
Profet în Vechiul Testament care s-a născut într-o familie de preoţi şi a profeţit în Iuda între 626–586 î.H. El a trăit aproape de vremea altor mari profeţi: Lehi, Ezechiel, Osea şi Daniel.
Ieremia a fost rânduit să fie profet în viaţa premuritoare (Ier. 1:4–5). Ca profet, În timpul celor aproximativ patruzeci de ani, el a propovăduit poporului evreu împotriva idolatriei şi a imoralităţii (Ier. 3:1–5; 7:8–10). El a trebuit să facă faţă insultelor şi opoziţiei continue (Ier. 20:2; 36:18–19; 38:4). După căderea Ierusalimului, iudeii care au scăpat în Egipt l-au luat pe Ieremia cu ei (Ier. 43:5–6) şi acolo, conform legendei, l-au omorât cu pietre.
Cartea lui Ieremia
Capitolele 1–6 conţin profeţii făcute în timpul domniei lui Iosia. Capitolele 7–20 sunt profeţii din timpul domniei lui Ioiachim. Capitolele 21–38 se ocupă de domnia lui Zedechia. Capitolele 39–44 conţin profeţii şi descriu evenimentele istorice de după căderea Ierusalimului. Capitolul 45 conţine o promisiune pentru Baruc, scribul lui, şi anume că viaţa lui Baruc va fi păstrată. În final, capitolele 46–51 sunt profeţii împotriva neamurilor străine. Capitolul 52 este o concluzie istorică. Unele dintre profeţiile lui Ieremia erau cuprinse în plăcile de aramă ale lui Laban, salvate de Nefi (1 Ne. 5:10–13). Ieremia mai este menţionat de două ori în Cartea lui Mormon (1 Ne. 7:14; Hel. 8:20).
Cartea lui Ieremia mai include o confirmare a existenţei premuritoare a omului şi a predestinării lui Ieremia (Ier. 1:4–5), o profeţie despre întoarcerea lui Israel din starea sa de împrăştiere, adunând unul dintr-un oraş şi doi dintr-o familie, în Sion, un loc plăcut unde Israel şi Iuda pot sta în siguranţă şi în pace (Ier. 3:12–19) şi o profeţie despre adunareA. de C.ătre Domnul a Israelului din ţările de nord prin trimiterea multor „pescari” şi „vânători” pentru a-i găsi (Ier. 16:14–21). Acest eveniment din zilele din urmă va fi mai amplu ca proporţii chiar decât scoaterea Israelului din Egipt de către Moise (Ier. 16:13–15; 23:8).