Noi informaţii adăugate pe LDS.org pentru specialiştii pe probleme legate de disabilităţi

Julie Brink din Indiana, SUA, a crescut o fiică care este surdă şi a slujit pentru mulţi ani ca translator în limbajul semnelor american în ţăruşul ei. Elaine Allison din Arizona, SUA, a avut o carieră lungă ca învăţătoare la o şcoală publică, unde a avut contact direct şi indirect cu studenţi cu disabilităţi. Ea, de asemenea, are un nepot ce suferă cu sindromul Down şi prieteni apropiaţi care au suferit de scleroză multiplă şi SLA (scleroză laterală amiotrofică) sau boala Lou Gehrig.

Nici sora Brink şi nici sora Allison nu se consideră „experte” în domeniul disabilităţilor, dar amândouă slujesc ca specialiste pe probleme legate de disabilităţi, o chemare pentru care au fost adăugate informaţii noi în 10 limbi în secţiunea Serving in the Church de pe LDS.org . (Chemarea poate exista la nivel de episcopie sau ţăruş sau acolo unde este nevoie, la nivelul amândurora.)

Deşi chemarea de specialist pe probleme legate de disabilităţi la nivel de episcopie sau ţăruş este menţionată pe scurt în Handbook 2: Administering the Church, unii conducători nu ştiu ce presupune această chemare.

„Există situaţii în care conducătorii episcopiei nu văd o nevoie sau nu ştiu ce să facă în legătură cu o anumită nevoie atunci când o observă”, a spus Christopher Phillips, director al Serviciilor pe probleme legate de disabilităţi pentru Biserică. „Sunt atât de multe situaţii în care un specialist pe probleme legate de disabilităţi ar fi de folos, dar mulţi nici nu îşi dau seama că această chemare există.

Această nouă secţiune online din Serving in the Church nu descrie în detaliu ce ar trebui să facă o persoană care are această chemare”, a continuat el „dar oferă idei şi resurse pentru ca o persoană care slujeşte în această chemare să îi poată ajuta pe conducători, învăţători şi familiile care au probleme legate de disabilităţi”.

Informaţia postată pe LDS.org în 10 limbi se axează pe felul în care specialiştii îi pot ajuta pe conducătorii episcopiilor sau ţăruşilor:

• să identifice şi să cunoască persoanele cu disabilităţi şi familiile lor din episcopie sau ţăruş;

• să includă membrii cu disabilităţi în adunări şi activităţi;

• să răspundă la întrebări şi îngrijorări ale părinţilor, conducătorilor şi altor persoane în legătură cu anumite disabilităţi;

• să identifice oportunităţi pentru ca membri cu disabilităţi să slujească;

• să identifice nevoi speciale ale familiilor (inclusiv nevoi de îngrijire) şi, unde este posibil, să identifice resurse disponibile în comunitate, episcopie sau ţăruş pentru a-i ajuta pe cei în nevoie.

Este important de reţinut că specialistul pe probleme legate de disabilităţi nu este singurul care face aceste lucruri. Mai degrabă, rolul persoanei este de a-i ajuta pe conducători să îi înţeleagă şi ajute mai bine pe cei cu disabilităţi. Pe lângă aceasta, specialistul pe probleme legate de disabilităţi „ajută persoanele şi familiile afectate de disabilităţi să împărtăşească informaţii cu membrii episcopiei şi conducătorii într-un mod folositor”.