„Obiceiuri de înmormântare ale iudeilor”, Liahona, mart. 2023.
Obiceiuri de înmormântare ale iudeilor
Lazăr, Marta și Maria erau frați și surori care trăiau în orașul Betania. Ei erau prieteni ai Salvatorului și El i-a vizitat de mai multe ori. La un moment dat în timpul slujirii Sale, Isus a plecat din Iudea, unde se afla Betania, deoarece iudeii din zonă doreau să-L omoare (vedeți Ioan 10:39-40). În timp ce Isus era plecat, Lazăr s-a îmbolnăvit, a murit și a fost înmormântat potrivit obiceiurilor iudaice (vedeți Ioan 11:1-17).
Acestea sunt unele dintre obiceiurile care, probabil, au fost urmate la moartea și înmormântarea lui Lazăr.
După ce persoana murea, ochii ei erau închiși. Trupul era spălat cu miresme, cum ar fi nard, smirna și aloe (vedeți Luca 23:56; Ioan 19:38-40).
Ilustrații de Noah Regan
Trupul era înfășurat în pânză și dus la casa familiei, unde rudele și vecinii îl puteau vizita (vedeți Faptele apostolilor 9:37).
De obicei, la opt ore după moarte, trupul era dus la mormânt pe o targă, astfel încât toți vizitatorii să poată vedea trupul (vedeți Luca 7:12-14). Femeile conduceau procesiunea. Membrii familiei își rupeau hainele ca semn de jale.
Unele morminte erau cioplite în stâncă (vedeți Matei 27:58-60). Mormintele aveau deschizături mici, astfel încât oamenii trebuiau să se aplece pentru a intra.
Trupul era pus pe o platformă decupată din piatră. Mormântul era acoperit cu o piatră rotundă mare pentru a preveni intrarea hoților sau animalelor.1
După ce Isus l-a ridicat pe Lazăr din morți, ucenicii Săi au avut un motiv puternic de a nădăjdui și nu doar de a se întrista de pierderea unei persoane dragi. Ei nu puteau nega că, datorită lui Isus Hristos, „mormântul nu [va obține] nicio victorie și moartea nu [va răni] pe nimeni” (Mosia 16:7).