2023
Puterea de a înălța
martie 2023


„Puterea de a înălța”, Liahona, mart. 2023.

Miracolele lui Isus

Marcu 5:22-24, 35-42

Puterea de a înălța

Putem ajuta înălțându-i spiritual pe cei care așteaptă izbăvirea Salvatorului.

Imagine
oameni atingându-și mâinile

Învinsă. Din nou. M-am prăbușit pe scaun, cu capul plecat. Eram doar o observatoare, dar tot nu aveam putere să stau în picioare. Echipa noastră se străduise atât de mult. Unele aveau vânătăi. Unele au ieșit de pe teren șchiopătând. După înfrângerile consecutive ale echipei noastre de fotbal din liceu, nu am fost doar învinse – inimile noastre au fost frânte.

Tocmai când dezamăgirea părea să mă copleșească, una dintre cele mai tinere fete din echipă a trecut pe lângă mine. Am fost atrasă imediat de sentimentul de a avea un scop pe care l-am văzut pe chipul ei.

Am privit cum, la fiecare câțiva pași, ea întindea mâna către fiecare fată, dar nu în semn de recunoaștere a înfrângerii. Ci ea oferea laude, alinare și compasiune fiecărei fete. „Nu te-am văzut niciodată alergând atât de tare să fii acolo pentru fiecare pasă. Acela a fost cel mai bun joc al tău.” Alteia i-a spus: „Uau, minunat joc! Serios, ai fost tare astăzi!”.

Cu fiecare palmă bătută, mâna ei zăbovea în a lor, în timp ce cealaltă mână era ținută pe umăr sau mângâia ușor un picior rănit și pătat cu iarbă. Simțeam că avea ceva înăuntrul ei, o putere care, cumva, se transfera de la ea la inima fiecărei membre a echipei. Zâmbete au început să risipească fiorii dureroși și dezamăgirea. Încet, una câte una, fiecare jucătoare a avut un sentiment nou, care se simțea vibrând în aer.

Cui îi păsa de vânătăi și durere? Cui îi păsa de mânie și frustrare? Niciuneia. Dar cum putea o simplă mână să ridice pe cineva dintr-un loc al suferinței într-un loc al scopului și tăriei?

Permiteți-mi să împărtășesc câteva lucruri pe care le-am învățat despre puterea Salvatorului de a înălța și cum putem ajuta, asemenea prietenei mele din echipa de fotbal.

În Noul Testament, citim următoarea relatare despre fiica lui Iair.

„Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut [pe Isus], fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui,

și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: «Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască».

Isus a plecat împreună cu el” (Marcu 5:22-24).

„Isus a plecat împreună cu el”

Îmi place expresia „Isus a plecat împreună cu el” (Marcu 5:24). Miracolul nu se întâmplase încă. De fapt, aveau să fie unele întârzieri tragice înainte ca membrii familiei să fi primit izbăvirea pentru care se rugau. Dar Hristos era deja în călătorie cu ei.

Când avem nevoie de ceea ce nu putem face singuri, putem avea încredere că Isus va veni. Și putem avea încredere că, pe măsură ce așteptăm cu credință ca miracolele Sale să aibă loc în viața noastră sau în viața celor dragi nouă, El va merge cu noi. El va merge cu noi pe tot parcursul neliniștii, temii și tristeții care ne pot aștepta pe drumul care duce la izbăvire.

„Vino de-Ți pune mâinile peste ea”

Vindecarea nu o putem oferi noi, dar, asemenea lui Iair, îl putem aduce pe Isus Hristos, Învățătorul Tămăduitor, la cei pe care îi iubim. Iair știa că mâinile Salvatorului puteau ridica pe cineva dintr-un loc al suferinței într-un loc al scopului și tăriei.

Am văzut acest lucru la jucătoarea noastră de fotbal care a dăruit lumină. Ea a împărtășit lumina lui Hristos pe un teren de fotbal și I-a permis să-Și înfăptuiască vindecarea. Ținând sus lumina Sa, ea a ajutat la adunarea lui Israel.

Fiecare dintre noi va avea nevoie să fie salvat de altcineva decât noi înșine. Oricât de vulnerabili ar părea că ne face acest lucru, putem avea încredere că Tatăl Ceresc a oferit un Salvator, Care ne poate ajuta să ne ridicăm din deznădejde. Și putem participa alături de El, la fel cum a făcut eroina mea din fotbal.

Dar ce se întâmplă dacă lucrurile se înrăutățesc în timp ce așteptați ca binecuvântările Sale să vină?

„Pentru ce mai superi pe Învățătorul?”

În timp ce Hristos se îndrepta spre casa lui Iair, El a fost întârziat. Străzile erau aglomerate și, în timp ce El încerca să-Și croiască drum, o femeie cu mare credință, care așteptase, de asemenea, mâna Sa vindecătoare, I-a atins hainele.

„Căci își zicea ea: «Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui».

Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală”(Marcu 5:28-29).

Cât de disperat a fost Iair? Cât a fost de dezamăgit de întârziere? Când a plecat de acasă, fiica sa era deja pe moarte. Apoi, în timp ce Salvatorul a căutat-o pe femeia care a fost vindecată și a vorbit cu ea, cineva din casa lui Iair a venit cu vestea cea rea: „Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățător?” (Marcu 5:35).

Ce binecuvântare pentru femeia care așteptase atât de mult! Dar ce tragedie pentru Iair și membrii familiei lui, care nu au avut deloc timp să aștepte! Uneori, când suntem în așteptare, poate fi greu să ne păstrăm speranța că El va veni. Dar, pentru Iair și membrii familiei sale, părea acum prea târziu să spere la miracolul de care aveau nevoie. Fiica lui murise. De ce să-L mai supere pe Învățător?

De ce? Deoarece limitele pe care le punem uneori miracolelor Salvatorului nu înseamnă nimic. El nu este legat de termenele noastre limită și nici puterea Sa nu este restricționată de înțelegerea noastră a ceea ce este posibil.

Dacă ne vom uita cu ochii credinței în timp ce așteptăm, vom vedea asigurarea că izbăvirea Sa va veni (vedeți Alma 58:11). Aceste asigurări ne pot schimba inima și ne pot confirma credința în El. Chiar dacă se pare că ocazia a trecut, El încă mai vine; momentul vostru va veni.

Imagine
Isus ridicând-o din morți pe fiica lui Iair.

The Raising of Jairus’ Daughter (Ridicarea din morți a fiicei lui Iair), fotografie de Gabriel Max / Peter Horree / Alamy Stock

„Nu te teme, crede numai!”

Imediat ce Salvatorul a auzit vestea cea rea, El i-a spus lui Iair: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Cuvintele Salvatorului adresate lui Iair arată cât de nerăbdător este să ne asigure că nu așteptăm în zadar. Slujirea Sa nu se oprește, chiar și atunci când noi ne oprim. El l-a îndemnat imediat pe Iair să înainteze cu credință.

„A intrat înăuntru, și le-a zis: «Pentru ce faceți atâta zarvă, și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme»…

A apucat-o de mână, și i-a zis: «Talita cumi», care, tălmăcit, înseamnă: «Fetițo, scoală-te, îți zic!»”(Marcu 5:39, 41).

Ați înțeles? „A apucat-o de mână.” Există putere în mâinile Sale. Președintele Howard W. Hunter (1907-1995) a spus odată: „Pe orice Își așază Isus mâinile trăiește”1. Ce putem face pentru a primi mai bine mâna Sa vindecătoare? Și cum putem fi mâinile Sale pentru a-i înălța pe alții în momentele lor de durere și disperare?

„Îndată fetița s-a sculat, și a început să umble”

Imediat, viața s-a întors la fiica lui Iair: „Îndată fetița s-a sculat și a început să umble” (Marcu 5:42). Viața muritoare ne va aduce paturi de pe care trebuie să ne ridicăm. Pentru fiecare dintre noi, acele paturi vor arăta puțin diferit – de la descurajare după o înfrângere pe teren până la pierderea unei persoane dragi. Suferința va veni inevitabil. Dar El nu ne va abandona niciodată, oricât de cumplite sau finale ar părea circumstanțele. Uneori, El ne permite să mergem prin locuri moarte sau pustii, astfel încât să Își poată întinde mâinile și să le umple cu viață.

Prin semnul ispășirii Sale – semnul unui piron în fiecare mână – El ne arată că noi suntem cei pe care îi păstoreștește: „Iată, Eu te-am întipărit pe tine pe palmele mâinilor Mele” (1 Nefi 21:16). Slujirea lui Hristos a fost, este și va fi întotdeauna aceea de a ne ridica dintr-o moarte din care nu putem scăpa fizic sau spiritual și totul este posibil prin sacrificiul Său ispășitor.

Când au loc astfel de dureri și încercări, ne putem imagina mâinile care poartă un semn în fiecare palmă, aducând nu doar bunătate și dragoste, ci și putere pentru a birui. Exercitându-ne credința în El, restaurarea completă de către Mântuitorul lumii va triumfa asupra a tot ceea ce avem de înfruntat.

Și putem fi o extensie a mâinilor Sale către alții care au nevoie de atingerea Sa.

Depun mărturie că fiecare dintre noi va fi ridicat din infirmitățile sale și, în cele din urmă, din mormânt. Aduceți-vă aminte, chiar dacă toți se simt pierduți, El este acolo și Își întinde mâinile cu putere salvatoare. Imaginați-vă bucuria de care veți avea parte când El Își va întinde mâna către a voastră și vă va declara: „Eu îți spun, ridică-te”. Și ne vom ridica.