Frați și surori în Domnul

Pentru a urma exemplul perfect al Salvatorului nostru și a deveni așa cum este El, acceptăm invitația Sa de a merge alături de El pe cărarea legămintelor Sale (vedeți Moise 6:34). Uneori, identificăm cărarea legămintelor prin rânduielile necesare salvării și exaltării prin care este marcată – botezul și confirmarea pentru a primi darul Duhului Sfânt și a deveni membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă; rânduirea la Preoția lui Melhisedec (pentru frați); înzestrarea în casa Domnului (pentru fiecare dintre noi ca persoane); și pecetluirea în templu.

O rânduială necesară salvării și exaltării este un act sacru înfăptuit prin autoritatea preoției care ne învață legământul cu care este asociată rânduiala. Într-un fel, ne putem gândi la o rânduială necesară salvării și exaltării ca la un act temporal care aduce în viața noastră, prin legământ, o relație strânsă cu Dumnezeu și cu Fiul Său Sfânt.

Fiecare dintre noi, în calitate de fiu preaiubit sau fiică preaiubită a lui Dumnezeu, facem propriile legăminte sacre cu Dumnezeu. Le facem în mod individual, pentru noi înșine, unul câte unul. Această legătură de legământ cu Dumnezeu ne oferă fiecăruia dintre noi putere, speranță și promisiune. Aceste legăminte ne pot schimba firea, ne pot sfinți dorințele și faptele și ne pot ajuta să înlăturăm bărbatul firesc sau femeia firească pe măsură ce ne supunem chemărilor Spiritului Sfânt. Prin legământ, prin ispășirea lui Hristos Domnul, fiecare dintre noi poate deveni ca un copil al lui Dumnezeu – „ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste” (Mosia 3:19).

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16) – și ne-a dat să ne avem unul pe altul. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele – de a avea o legătură cu Dumnezeu și unii cu alții prin legământ – ne invită să ne îndeplinim identitatea și scopul divine intrând în comuniune cu cerul și unind și creând o comunitate de sfinți pe măsură ce ne iubim și ne slujim unii altora și celor din jurul nostru. Oferind ocazia de a ne dedica legămintelor și de a avea un sentiment de apartenență la acestea, Dumnezeu nu este părtinitor. El ne invită pe fiecare dintre noi, femei și bărbați, căsătoriți sau necăsătoriți, indiferent de împrejurările și circumstanțele noastre, să venim la El și unul la altul prin legământ.

Când aparținem Domnului prin legământ, aparținem, de asemenea, prin legământ unul altuia. Se întâmplă lucruri remarcabile când Îl iubim pe Domnul și conlucrăm, ne sfătuim împreună și ne slujim unii altora. Slujirea prin legământ ne întărește legăturile cu Domnul și unii cu alții. Aceasta include relația noastră personală cu Tatăl nostru Ceresc, familia noastră, congregația Bisericii, comunitatea și generațiile familiei noastre. Pe măsură ce trăim potrivit legămintelor pe care le-am făcut, ne pierdem egocentrismul și ne găsim cea mai bună versiune a noastră, concentrată asupra lui Hristos.

Președintele Russell M. Nelson a spus că, în planul divin al fericirii întocmit de Dumnezeu, „Cerurile sunt la fel de deschise femeilor care sunt înzestrate cu puterea lui Dumnezeu care rezultă din legămintele lor ale preoției, cum sunt pentru bărbații care dețin preoția”⁴.

Președinta Camille N. Johnson, președinta generală a Societății de Alinare a remarcat: „Avem dreptul de a accesa puterea preoției în virtutea demnității personale”⁵. Citându-l pe președintele Nelson, dânsa a spus: „Avem nevoie de femei care știu cum să acceseze puterea pe care Dumnezeu o pune la dispoziția celor care țin legămintele”⁶. Președinta Johnson ne-a învățat că cei care țin legămintele și trăiesc cu credință, umilință și sârguință și caută acestea pot primi îndrumare, inspirație, daruri ale Spiritului, revelație și „ajutor și tărie pentru a deveni mai asemănători lui Isus Hristos și Tatălui Ceresc”⁷. Pe măsură ce fiecare dintre noi ne oferim darurile unice în parteneriat cu Domnul și unul cu altul, noi creăm „un singur trup” (1 Corinteni 12:13).

În planul lui Dumnezeu, mamele și tații sunt parteneri și ajutoare. Ne ajutăm unii pe alții ca parteneri egali în dragoste și neprihănire pentru a ne hrăni spiritual și a ne asigura cele necesare unii altora și familiilor noastre. Puritatea gândurilor și comportamentului este o condiție prealabilă pentru revelația și inspirația de care au nevoie femeile și bărbații. În căminele lor, tații și soții trebuie să prezideze cu bunătate, blândețe și dragoste sinceră – calități neprihănite de care bărbații și femeile au nevoie în toate relațiile lor.⁸

Cerul plânge când, în orice relație, există abuz, dominație sau constrângere de orice fel din partea bărbaților sau femeilor. Puterea de convingere, îndelunga răbdare, bunătatea și cunoașterea pură sunt calități asemănătoare celor ale lui Hristos pe care fiecare dintre noi le căutăm – fie că suntem căsătoriți, necăsătoriți, văduvi sau divorțați (vedeți Doctrină și legăminte 121:41-42). Acest lucru se întâmplă deoarece poziția noastră înaintea Domnului și în Biserica Sa este determinată de caracterul nostru și de neprihănirea noastră în ținerea legămintelor.

Imagine

Bărbați și femei adunați în cadrul unei adunări de consiliu.

Să ne sfătuim în consilii

În același spirit, în Biserica Domnului, noi ne sfătuim în consilii în timp ce slujim împreună. În consiliile noastre, conducătorii caută idei și cunoștințe din partea tuturor. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre femeile și bărbații extraordinari alături de care am privilegiul să slujesc în consiliile executive ale Bisericii. Aceste surori și acești frați nobili ajută la adunarea lui Israel prin slujirea misionară, ne pregătesc să-L întâlnim pe Dumnezeu prin intermediul slujirii în cadrul preoției și al familiei, unesc familii pentru eternitate prin slujirea din templu și pentru întocmirea istoriei familiei și-i păstoresc pe cei aflați la nevoie prin intermediul slujirii privind sprijinirea bunăstării și bizuirea pe forțele proprii.

În fiecare caz, noi luăm hotărâri mai bune și avem mai mult succes în slujirea Domnului pe măsură ce ne prețuim contribuția unul altuia și lucrăm împreună, ca frați și surori în lucrarea Sa.

De asemenea, sunt recunoscător că, în țărușii și episcopiile noastre, conducătorii și membrii frați și surori sunt uniți în lucrarea de salvare și exaltare. În întreaga Biserică, sub îndrumarea conducătorilor de misiuni devotați, consiliile conducătorilor de misiuni includ conducători care instruiesc vârstnicii și surorile, care îi conduc pe misionarii noștri, lucrările și responsabilitățile fiecăruia dintre aceștia fiind prețuite și semnificative. În forțele armate ale Statelor Unite, capelanii sfinți din zilele din urmă, oficianții bărbați și femei susținuți de Biserică îi binecuvântează pe cei care slujesc în diferite ramuri de slujire.⁹ În cadrul păstoririi, tinerii noștri băieți și tinerele noastre fete au ocazia și trebuie să slujească. În slujirea pe care o facem, noi, toți, suntem solidari.

Un mod în care suntem martori ai lui Dumnezeu este acela de a sluji ca martori ai rânduielilor Evangheliei restaurate. Surorile și frații sunt martori la botezuri atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți. Frații și surorile sunt martori și ai altor rânduieli în casa Domnului. Acolo, sub cheile președintelui de templu, surorile înfăptuiesc rânduieli sacre pentru surori și frații înfăptuiesc rânduieli sacre pentru frați.

Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție, a spus că, în planul divin al fericirii întocmit de Dumnezeu, „puterea preoției ne binecuvântează pe toți. Cheile preoției îndrumă atât femeile, cât și bărbații iar rânduielile preoției și autoritatea preoției aparțin atât femeilor, cât și bărbaților… Oricine slujește într-un oficiu sau într-o chemare primită de la cel care deține chei ale preoției exercită autoritatea preoției în îndeplinirea responsabilităților care i-au fost desemnate”¹⁰.

Când ne străduim să „[fim] una”, tot așa cum Isus Hristos este unul cu Tatăl (Ioan 17:21), trebuie să ne „[îmbrăcăm] în Domnul Isus Hristos” (Romani 13:14).

Putem fi sfințiți pe măsură ce, har după har, învățăm și adoptăm în viața noastră însușirile lui Isus Hristos – pentru a iubi mai pe deplin, a ierta mai ușor, a judeca cu mai puțină ușurință, a sluji și a fi mai dornici să facem sacrificii, a da dovadă de compasiune mai mult și mai des.

Fie ca noi să avem încredere în doctrina și exemplul lui Hristos, desfătându-ne în adevăr și devenind ucenicii Săi umili (vedeți 2 Nefi 28:14) – fiecare dintre noi în parte și ca frați și surori în Domnul.¹¹