Să dobândim și să oferim empatie

În vocabularul nostru modern, acest miracol are un nume: empatie. Empatia, prin definiție, este actul sensibil de a avea, în mod indirect, gândurile, sentimentele sau experiențele altei persoane. Empatie este un termen modern; nu îl veți găsi nicăieri în scripturi. Însă lingviștii au observat că empatia este strâns asociată cu compasiunea sau mila. Și, ca termen scriptural, mila abundă.

Empatia este capacitatea de a face legătura cu durerea altei persoane iar compasiunea este acțiunea caritabilă care provine din acea capacitate. Isus Hristos a dat dovadă atât de empatie, cât și de compasiune când a slujit, a binecuvântat, a vindecat și a ispășit. În calitate de ucenici ai lui Hristos, trebuie să învățăm să avem empatie și să dăm dovadă de compasiune. Acestea se numără printre trăsăturile definitorii ale uceniciei.

Când empatia face cea mai mare minune a ei, ea ne ajută să înțelegem și, apoi, să răspundem durerii, nevoii, fricii sau tristeții altei persoane. În cazul tinerei mame, o femeie mai în vârstă, care, probabil, avea decenii de experiență în îngrijirea copiilor și nepoților, putea oferi alinare deoarece și ea îndurase dificultăți asemănătoare. Datorită propriei experiențe, ea era demnă să aline.

Ce Îl autorizează pe Isus Hristos să ne aline? Vârstnicul Neal A. Maxwell (1926-2004), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Isus știe cum să ne ajute în mijlocul supărărilor și bolilor noastre tocmai pentru că Isus a purtat deja suferințele și bolile noastre [vedeți Alma 7:11-12]. El îi cunoaște personal; astfel, este dobândită empatia Lui”¹.

Imagine

Isus vizitându-i pe nefiți.

Christ in the Land Bountiful (Hristos în ținutul Abundența), de Simon Dewey

Să dobândim empatie și să-i ajutăm pe alții

Ce dificultăți ați îndurat prin care ați „câștigat” capacitatea de a empatiza cu alții și de a da dovadă de compasiune (milă) față de ei? Ați suferit efectele sărăciei, abuzului, ignoranței, bolii, neglijării, păcatului sau greutăților de orice fel? Dacă ați simțit acest lucru, probabil că ați ieșit din suferințele dumneavoastră ca o ființă umană mai înțeleaptă, mai puternică și mai sensibilă.

Pe scurt, ați dobândit empatie. Sunteți pregătiți să aduceți o schimbare în viața celor care suferă. De unde să începeți? Am două sugestii.

Prima, străduiți-vă să deveniți mai receptivi la suferințele altora. Din nefericire, este posibil să fim în compania cuiva care suferă și, totuși, să nu știm de suferința lui. Cum putem deveni mai receptivi? Exemplul lui Isus Hristos ne poate învăța.

După învierea Sa, când Isus i-a vizitat pe nefiți, El a explicat doctrina Sa și i-a învățat Evanghelia Sa. Când a făcut o pauză, S-a uitat la oameni și a spus: „Eu văd că voi sunteți slabi, că nu puteți înțelege voi toate cuvintele Mele” (3 Nefi 17:2). Apoi, Isus i-a invitat să se ducă acasă, să se odihnească, să mediteze asupra învățăturilor Sale și să se întoarcă a doua zi, odihniți și pregătiți să primească mai mult (vedeți 3 Nefi 17:3).

Sfârșitul povestirii, nu-i așa? Nu tocmai. Apoi, percepția lui Isus a devenit mai profundă când a examinat chipurile ucenicilor Săi.

„Și s-a întâmplat că atunci când Isus a vorbit astfel, El iarăși Și-a aruncat privirea în jur prin mulțime și a văzut că ei erau în lacrimi și priveau fix către El ca și cum ar fi vrut să-L roage pe El să stea puțin mai mult cu ei.

Iar El le-a spus: Iată, din adâncurile inimii sunt plin de îndurare pentru voi” (3 Nefi 17:5-6). Privindu-i cu mai multă atenție, El i-a văzut mai bine. Și acest lucru a provocat răspunsul Său plin de compasiune.

Într-o lume decăzută, plină de oameni decăzuți, nu trebuie să privim foarte atent înainte de a vedea lacrimi în ochii copiilor Tatălui nostru Ceresc. Dar trebuie să privim. Asemenea Salvatorului, putem alege să-i vedem pe oameni prin prisma nevoilor lor. Și, odată ce putem vedea, putem sluji.

Vârstnicul Ulisses Soares, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Atunci când ne străduim intenționat să includem o atitudine de compasiune în modul nostru de viață, așa cum a arătat Salvatorul, vom deveni mai sensibili la nevoile oamenilor. Cu acea sensibilitate crescută, sentimente de interes și dragoste autentice vor influența tot ce facem”².

A doua sugestie este să oferiți tipul de ajutor pe care sunteți unicul calificat să-l oferiți. După ce Isus a înțeles nevoile nefiților în Abundența, El le-a făcut semn să se apropie. Apoi, El i-a vindecat pe bolnavii lor și i-a binecuvântat pe copiii lor. El a făcut lucruri pe care doar Salvatorul lumii le putea face.

Dumneavoastră și cu mine putem, de asemenea, să adaptăm experiențele și abilitățile noastre la nevoile altora. Nu putem rezolva problemele tuturor, dar putem ridica povara celor pe ale căror suferințe le putem înțelege. Poate că nu putem vindeca un lepros, dar îi putem alina pe cei bolnavi. S-ar putea să nu putem scoate pe cineva din sărăcie, dar putem împărtăși principii ale unei vieți cumpătate, putem lua masa și putem dona un dar de post mai generos. S-ar putea să nu putem ierta păcatul, dar îi putem ierta pe cei care ne-au jignit.

Ce rezultă când o mamă copleșită și un băiețel irascibil sunt într-un avion de mici dimensiuni? O șansă de a exprima empatie și compasiune.

Avionul nostru a aterizat și tânăra mamă a coborât cu o geantă într-un braț, băiețelul în celălalt. S-a dovedit că avea un alt zbor de prins și era pe punctul de a-l pierde. Am văzut panica ei în aeroport, în timp ce îi ieșeau bagajele. Am făcut inventarul lucrurilor ei: căruciorul, scaunul de la mașină, valiza, bagajul de mână, geanta cu scutece. Avea nevoie de ajutor. Empatia mea trebuia să se maturizeze și să devină compasiune.

Fără să mă opresc să mă prezint, am apucat multele sale bagaje și am spus: „Le iau eu. Tu ia-l pe el. Alergați la poarta voastră. Vă voi urma”. Ea a acceptat cu recunoștință și am alergat prin aeroport. În timp ce ne apropiam de poartă, am văzut o altă femeie rugând-o pe însoțitoarea de la compania aeriană să țină avionul la sol doar câteva minute. Ne-am apropiat fără suflare, dar triumfători. Tânăra mamă și această femeie s-au îmbrățișat cu lacrimi de bucurie și alinare înainte de a se îmbarca.

Acest mic act de slujire nu a schimbat lumea, dar a binecuvântat în mod semnificativ viața unui copil al lui Dumnezeu aflat la nevoie. La fel cum acest lucru a ajutat-o pe noua mea prietenă să progreseze către destinația ei fizică, m-a ajutat pe mine să progresez către destinația mea spirituală. Faptul de a alege empatia și compasiunea m-au ajutat să devin mai asemănător lui Isus Hristos. Și acest lucru m-a făcut fericit.

Indiferent unde ne aflăm – la muncă sau la școală, la Biserică sau în avion – putem fi reprezentanți empatici ai Salvatorului. Cui i-ar cere Salvatorul să-i arătați compasiune astăzi?