La poarta templului, Petru şi Ioan vindecă un olog din naştere. Apoi, Petru le-a propovăduit oamenilor care au văzut vindecarea acestui om. Drept rezultat, Petru şi Ioan au fost arestaţi şi li s-a poruncit de către Sinedriu să nu mai înveţe pe oameni în numele lui Isus. Membrii Bisericii trăiau potrivit legii consacrării, însă doi dintre ei au murit pentru că minţeau pe Petru şi pe Dumnezeu. Petru şi Ioan au continuat să înfăptuiască miracole, ceea ce i-a mâniat pe preoţii cei mai de seamă. Ei au fost arestaţi din nou şi întemniţaţi, însă au fost eliberaţi de un înger. Îngerul le-a spus să meargă la templu şi să propovăduiască Evanghelia.
Gândiţi-vă la un moment în care aţi cerut să primiţi ceva concret (poate un cadou de zi de naştere sau de Crăciun), dar în schimb aţi primit altceva. Cum se aseamănă această experienţă cu faptul de a căuta binecuvântări de la Tatăl Ceresc prin rugăciune?
Pe măsură ce studiaţi Faptele apostolilor 3, căutaţi un principiu care vă poate ajuta când nu primiţi răspunsurile sau binecuvântările pe care le aşteptaţi de la Domnul.
Gândiţi-vă la cum ar fi să fiţi în locul ologului. Din experienţa voastră, cum ar reacţiona de obicei oamenii dacă bărbatul acesta le-ar cere de pomană bani sau mâncare?
În ce mod a fost binecuvântarea pe care a primit-o omul acesta mai importantă decât banii pe care-i ceruse la început?
Putem asemăna această relatare cu viaţa noastră. Este posibil ca Tatăl Ceresc să nu ne răspundă la întrebări în felul în care vrem sau ne aşteptăm ca El să o facă, dar răspunsurile Sale sunt mereu pentru binele nostru.
În relatarea consemnată în Faptele apostolilor 3:1-8, este evident faptul că ceea ce a primit acest om a fost mult mai mult decât a cerut. Cu toate acestea, în alte situaţii poate nu va fi atât de clar faptul că ceea ce primim este mult mai mult decât ceea ce cerem.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o experienţă în care răspunsul Domnului la rugăciunile voastre a fost diferit de răspunsul pe care l-aţi dorit, dar s-a dovedit a fi pentru binele vostru.
Imaginaţi-vă că aţi fi fost printre oamenii de la templu care au văzut vindecarea ologului. L-aţi fi văzut adesea pe olog cerşind atunci când aţi fi intrat pe poarta templului. Apoi, într-o zi, l-aţi fi văzut sărind şi alergând după ce ar fi fost vindecat. Cum credeţi că vi s-ar fi schimbat părerea despre Petru şi Ioan după ce aţi fi văzut acest miracol?
Petru depune mărturie despre Isus Hristos şi propovăduieşte despre pocăinţă
Citiţi Faptele apostolilor 3:12-18 şi aflaţi cum a explicat Petru mulţimii vindecarea ologului. Observaţi cui i-a atribuit Petru vindecarea acestui om.
Din faptele şi cuvintele lui Petru, învăţăm că slujitorii lui Isus Hristos pot înfăptui miracole prin credinţă în numele Său.
Citiţi Faptele apostolilor 3:19 şi aflaţi invitaţia lui Petru făcută oamenilor. (Faptele apostolilor 3:19-21 este un fragment care conţine o scriptură de bază. O puteţi marca într-un mod distinct pentru a putea să o găsiţi în viitor.)
Petru le-a dat speranţă celor cărora i se adresa propovăduindu-le că, în cele din urmă, şi ei pot fi curăţaţi prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi ispăşirea Sa.
Observaţi expresia „vremurile de înviorare” în Faptele apostolilor 3:19. Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Această perioadă anume, aceste vremuri de înviorare, va avea loc la cea de-a Doua Venire a Fiului Omului, în ziua în care Tatăl Ceresc Îl trimite pe Hristos din nou pe pământ…
Este ziua în care «pământul va fi înnoit şi va primi gloria sa de paradis» (Al zecelea articol de credinţă). Este ziua acelui „pământ nou” pe care l-a văzut Isaia (Isaia 65:17), pământul care va triumfa când ticăloşia va înceta, când perioada milenară va începe” (în Conference Report, oct. 1967, p. 43).
Expresia „vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” în Faptele apostolilor 3:21 se referă la restaurarea Evangheliei în zilele din urmă. Din Faptele apostolilor 3:20-21, învăţăm că profeţii din toate timpurile au prezis restaurarea Evangheliei în zilele din urmă.
După cum este consemnat în Faptele apostolilor 3:22-26, Petru a depus mărturie că Moise şi „toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el” (Faptele apostolilor 3:24) ne-au vorbit despre Isus Hristos şi ne-au avertizat cu privire la consecinţele care vor urma dacă Îl vom respinge pe El (vezi Faptele apostolilor 3:23). În revelaţia din zilele noastre, îngerul Moroni i-a repetat acest fragment lui Joseph Smith, confirmând consecinţele privind respingerea lui Isus Hristos (vezi Joseph Smith – Istorie 1:41).
Imaginaţi-vă că sunteţi misionar şi un simpatizant vă adresează întrebarea: „Unde anume este scris în Biblie că Evanghelia va fi restaurată în zilele din urmă?” În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la această întrebare folosind Faptele apostolilor 3:19-21 şi cel puţin încă un fragment din Biblie. Puteţi să vă uitaţi sub titlul „Restaurarea Evangheliei” în Ghidul pentru scripturi.
Petru şi Ioan sunt arestaţi şi eliberaţi; Anania şi Safira îl mint pe Petru
Imagine
Petru şi Ioan înaintea Sinedriului
Petru şi Ioan au fost arestaţi şi duşi înaintea Sinedriului.
În Faptele apostolilor 4:1-31 şi Faptele apostolilor 5:12-42 învăţăm următoarele: Petru şi Ioan au fost arestaţi pentru că vindecau şi propovăduiau în numele lui Isus Hristos. Petru a declarat Evanghelia, cu mult curaj, Sinderiului, care era „senatul [iudaic] şi [cel mai înalt tribunal iudeu], atât în chestiuni civile, cât şi ecleziastice” (Ghid pentru scripturi, „Sinedriu”, scriptures.lds.org). După eliberarea lor, Petru şi Ioan au continuat să propovăduiască în numele lui Isus şi au fost din nou arestaţi. Ei au fost bătuţi, li s-a spus să nu mai vorbească în numele lui Isus Hristos iar, apoi, au fost eliberaţi. Cu toate acestea, nu au încetat să propovăduiască în numele lui Isus.
Gândiţi-vă la următorul scenariu: Un tânăr băiat se pregăteşte să slujească în misiune. El ştie că episcopul îi va adresa întrebări despre demnitatea lui de a sluji în misiune şi se gândeşte dacă să-i spună sau nu despre un păcat grav pe care l-a făcut în trecut.
Pe măsură ce studiaţi Faptele apostolilor 4:32-5:11, căutaţi un principiu care vă poate ajuta să înţelegeţi nevoia de a fi oneşti cu slujitorii lui Dumnezeu.
În Faptele apostolilor 4:32 învăţăm că sfinţii (membrii Bisericii) din vremea lui Petru trăiau potrivit legii consacrării, ceea ce înseamnă că făcuseră legământ cu Dumnezeu de a împărţi, în mod voluntar, bunurile lor materiale astfel încât să fie satisfăcute nevoile fiecăruia.
Citiţi Faptele apostolilor 5:1-2 şi aflaţi ce a făcut un cuplu cu numele Anania şi Safira cu banii pe care-i primise din vânzarea pământului. Expresia cu ştirea din versetul 2 înseamnă a avea cunoştinţă cu privire la un anumit lucru.
În ce anume a constat păcatul grav făcut de Anania şi Safira?
Potrivit celor relatate în versetul 4, pe cine anume a minţit Anania?
Din răspunsul lui Petru, învăţăm că, dacă îi minţim pe slujitorii lui Dumnezeu, este ca şi cum L-am minţi pe El.
Citiţi Faptele apostolilor 5:5-11 şi aflaţi ce s-a întâmplat cu Anania şi Safira drept consecinţă a faptului că şi-au încălcat legământul şi au minţit pe Petru şi pe Dumnezeu.
Imagine
Preşedintele Gordon B. Hinckley
Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat despre unele dintre consecinţele de care putem avea parte dacă minţim pe Domnul şi pe slujitorii Săi: „În zilele noastre, cei care sunt găsiţi necinstiţi nu mor aşa cum au murit Anania şi Safira, ci moare ceva în sinea lor. Conştiinţa este suprimată, caracterul slăbeşte, respectul de sine dispare, integritatea moare” („We Believe in Being Honest”, Ensign, oct. 1990, p. 4).
Revedeţi scenariul despre tânărul băiat care se pregătea pentru interviul pentru misiune. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi o scrisoare acestui tânăr băiat, explicând ceea ce ar trebui să ştie despre faptul de a minţi un conducător al preoţiei.
Cugetaţi la binecuvântările pe care le primim dacă suntem pe deplin oneşti cu slujitorii Domnului.
Din relatarea lui Anania şi Safira, învăţăm că trebuie să fim pe deplin oneşti cu conducătorii noştri ai preoţiei. Pe lângă aceasta, trebuie să fim oneşti în toate relaţiile noastre cu alţii. Ce înseamnă pentru voi să fiţi oneşti în toate relaţiile voastre cu alţii?
Preşedintele Hinckley ne-a mai învăţat: „Cei care trăiesc potrivit principiului onestităţii ştiu că Domnul îi va binecuvânta. Dreptul preţios de a-şi ţine capul sus, în lumina adevărului, este al lor, fără să le fie ruşine faţă de vreun om. Pe de altă parte, dacă vreun membru al acestei Biserici ar avea nevoie să se schimbe, să înceapă acum” („We Believe in Being Honest”, p. 5).
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele: