În Grădina Ghetsimani, Isus Hristos a început să ia asupra Sa păcatele tuturor oamenilor, ca parte a ispăşirii Sale. Iuda L-a vândut pe Isus conducătorilor iudei. După aceea, Isus a fost judecat, ilegal, de către Caiafa, marele preot, unde I s-au adus acuzaţii neadevărate. Între timp, Petru L-a tăgăduit pe Salvator de trei ori înaintea celor care l-au identificat ca fiind unul dintre ucenicii lui Hristos.
Gândiţi-vă la următorul scenariu: Încă din copilărie, un tânăr băiat a fost învăţat că, a sluji în misiune cu timp deplin, este o responsabilitate a preoţiei. Adolescent fiind, el simte că ar trebui să slujească în misiune, însă ezită să-şi ia angajamentul că se va duce. El este mai interesat de alte lucruri şi îşi face griji că misiunea îl va împiedica să aibă parte de acele experienţe.
În ce alte situaţii ar putea dorinţele tinerilor şi tinerelor să difere de ceea ce doreşte Tatăl Ceresc ca ei să facă?
Gândiţi-vă la momente în care vi s-a părut greu să vă supuneţi voinţei Tatălui Ceresc. În timp ce studiaţi ce a mai rămas din Matei 26, găsiţi principiile care vă pot ajuta atunci când întâmpinaţi dificultăţi în a face ceea ce Tatăl Ceresc vă cere.
Amintiţi-vă că Matei 26:1-30 ne relatează despre momentul în care Domnul a luat masa de Paşte împreună cu apostolii Săi şi a instituit împărtăşania. Citiţi Matei 26:31-35 şi aflaţi ce a profeţit Isus că urma să li se întâmple apostolilor Săi.
În acest context, expresia pricină de poticnire are înţelesul de a tăgădui sau de a renunţa.
Observaţi cum au reacţionat Petru şi ceilalţi apostoli la ceea ce a spus Salvatorul.
Citiţi Matei 26:36-38 şi aflaţi unde s-au dus Isus şi apostolii după masa de Paşte.
Uitaţi-vă la fotografiile Muntele Măslinilor şi Grădina Ghetsimani în Ghidul pentru scripturi, în secţiunea Hărţi şi fotografii din Biblie, nr. 11 şi nr. 12. Ghetsimani era o grădină de măslini situată pe sau lângă Muntele Măslinilor, chiar lângă zidurile exterioare ale Ierusalimului. „Termenul ghetsimani înseamnă «teasc de măsline»” (Ghid pentru scripturi, „Ghetsimani”, scriptures.lds.org).
Marcaţi expresii, în Matei 26:36-38, care descriu cum S-a simţit Isus când a intrat în Grădina Ghetsimani.
Citiţi Matei 26:39 şi aflaţi ce a făcut Isus după ce a mers „puţin mai înainte” în grădină.
Paharul la care S-a referit Salvatorul era un simbol al suferinţei amare pe care El o trăia ca parte a ispăşirii. În Ghetsimani, Isus a început să ia asupra Sa păcatele şi suferinţele tuturor oamenilor, ca parte a măreţului Său sacrificiu ispăşitor.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce I-a cerut Isus Tatălui când L-a rugat să îndepărteze paharul de la El: „Pe scurt, Domnul a spus: «Dacă există o altă cale, aş urma-o. Dacă există orice altă cale – orice altă cale – o voi urma bucuros»… Însă, în cele din urmă, paharul nu a fost îndepărtat” („Teaching, Preaching, Healing”, Ensign, ian. 2003, p. 41).
Puteţi marca expresia „totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39); vezi, de asemenea, D&L 19:19).
Deşi El a cerut un alt mod de a îndeplini scopurile Tatălui, Isus Hristos S-a supus voinţei Tatălui pentru a înfăptui ispăşirea.
Gândiţi-vă ce putem învăţa despre Isus din dorinţa Sa de a Se supune voinţei Tatălui Ceresc chiar dacă acest lucru însemna ca El să aibă parte de suferinţă mare şi, în final, de moarte.
Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat din Matei 26:39, completaţi următoarea afirmaţie: Urmăm exemplul lui Isus Hristos când .
Recapitulaţi scenariul şi situaţiile pe care le-aţi enumerat la începutul acestei lecţii. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum poate exemplul Salvatorului să ne întărească în aceste situaţii?
Gândiţi-vă la momentele în care dorinţele voastre difereau de voia Tatălui Ceresc, însă, în cele din urmă, aţi ales să urmaţi voia Sa. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre una dintre experienţele voastre, dacă nu este prea personală, şi explicaţi de ce aţi făcut acea alegere şi ce sentimente aţi avut în această privinţă.
Identificaţi un mod concret prin care veţi urma exemplul lui Isus Hristos supunându-vă voinţei Tatălui Ceresc. Gândiţi-vă să stabiliţi un obiectiv de a acţiona conform celor identificate.
Recapitulaţi Matei 26:37-38 şi căutaţi instrucţiunile Salvatorului adresate lui Petru, Iacov şi Ioan în Ghetsimani.
Instrucţiunea „vegheaţi împreună cu Mine”, din versetul 38, înseamnă a fi treaz, alert sau vigilent. Pentru a înţelege mai bine de ce au avut nevoie ucenicii de instrucţiunea Salvatorului de a veghea împreună cu El, observaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith adaugă explicaţia că, atunci când ucenicii au ajuns în grădină, ei „au început să fie miraţi, întristaţi şi abătuţi, întrebându-se dacă acesta este Mesia” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 14:36, [în Ghidul pentru scripturi]). Instruindu-i pe ucenici să vegheze împreună cu El, Isus i-a avertizat să fie vigilenţi, pentru că credinţa lor în El avea să fie pusă la încercare.
Citiţi Matei 26:40 şi aflaţi ce a descoperit Isus că făceau „Petru şi cei doi fii ai lui Zebedei [Iacov şi Ioan]” (Matei 26:37) în timp ce El se ruga.
Imagine
Hristos trezindu-i pe apostoli
În traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Luca 22:45 se spune că ucenicii dormeau „pentru că erau plini de întristare”.
Citiţi Matei 26:41 şi aflaţi ce le-a spus Isus să facă.
Urmează un principiu pe care-l învăţăm din instrucţiunile Salvatorului către aceşti apostoli: Dacă veghem şi ne rugăm continuu, vom avea tăria de a ne împotrivi ispitei.
Ce credeţi că înseamnă expresia „duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41)?
Un înţeles ar putea fi acela că ucenicii au dorit să se supună Salvatorului, dar au permis dorinţei lor fizice de a dormi să le copleşească dorinţa spirituală de a veghea şi a se ruga. Cugetaţi asupra felului în care înţelegerea acestei expresii ne poate ajuta să ne împotrivim ispitei.
Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring
După ce a citat Matei 26:41, preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus: „Avertizarea Salvatorului către Petru este valabilă şi pentru noi. Lupul care ar ucide oaia îl va ataca, în mod sigur, şi pe păstor. Aşadar, trebuie să veghem asupra noastră şi asupra celorlalţi” („Watch with Me”, Ensign, mai 2001, p. 39).
Aduceţi-vă aminte că „a veghea” înseamnă a fi treaz, alert sau vigilent. Gândiţi-vă cum poate faptul de a veghea spiritual şi de a ne ruga să ne ajute să ne biruim slăbiciunile şi să ne împotrivim ispitei.
Gândiţi-vă dacă aţi căzut pradă ispitei pentru că nu v-aţi rugat şi nu aţi fost vigilenţi. Gândiţi-vă la efectul acelei alegeri asupra voastră. Apoi, gândiţi-vă la momente în care v-aţi împotrivit ispitei rugându-vă şi fiind vigilenţi. Ce v-a ajutat să fiţi consecvenţi în faptul de a veghea spiritual şi de a vă ruga?
Pe o foaie separată de hârtie sau pe un cartonaş, scrieţi un lucru pe care-l veţi face pentru a veghea mai bine şi pentru a vă ruga continuu. Puteţi purta cu voi această foaie de hârtie pentru a vă aminti de obiectivul vostru.
Observaţi că Matei 26:42-46 relatează că Isus S-a rugat de trei ori în Grădina Ghetsimani. De fiecare dată, El Şi-a exprimat dorinţa de a Se supune voinţei Tatălui Său.
Isus Hristos este prins şi dus să fie judecat de Caiafa
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii au conspirat să-L omoare pe Isus Hristos. În complotul lor malefic, era inclus faptul de a-l mitui pe Iuda, de a aduce martori mincinoşi, de a ridiculiza şi chiar de a-L tortura pe Isus. Salvatorul a fost forţat să fie judecat, în mod oficial, de două ori: prima a fost o judecată iudaică, înaintea Sinedriului din Ierusalim – o adunare formată din 71 de membri, printre care se numărau leviţi, preoţi cei mai de seamă, cărturari, farisei, saduchei şi alţii de alte convingeri politice, aceasta fiind prezidată de înaltul preot, care, la acea vreme, era Caiafa; a doua, a fost una romană, înaintea lui Pilat. În timpul judecăţii iudaice, Isus a fost acuzat de blasfemie (a-L batjocori, insulta sau blestema pe Dumnezeu), pentru că S-a autointitulat Fiul lui Dumnezeu (vezi Matei 26:64-65). Deoarece blasfemia era o chestiune iudaică şi nu-i privea pe romani, conducătorii iudei au schimbat acuzaţia în trădare atunci când L-au dus pe Isus la Pilat. Conducătorii iudei au încercat să-i convingă pe romani că Isus încerca să Se pună împărat, sperând că romanii Îl vor ucide sub acuzaţia de trădător faţă de Cezar. Totuşi, în timpul judecăţii romane, Pilat nu L-a găsit vinovat pe Isus. Cu toate acestea, Pilat a autorizat, în final, executarea lui Isus pentru a-i linişti pe conducătorii iudei.
Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Gerald N. Lund, care ulterior a devenit membru al Celor Şaptezeci: „Imaginaţi-vi-L pe [Isus Hristos], Fiinţa a Cărei putere, lumină, slavă menţine universul în ordine, Fiinţa care vorbeşte şi sisteme solare, galaxii şi stele iau fiinţă – stând înaintea unor oameni ticăloşi şi fiind judecat de ei ca şi cum ar fi fost cineva fără nicio valoare!” („Knowest Thou the Condescension of God?”, în Doctrines of the Book of Mormon: The 1991 Sperry Symposium, redactată de Bruce A. Van Orden şi Brent L. Top [1992], p. 86).
Deşi Isus Hristos avea puterea să-i distrugă pe cei care L-au lovit şi L-au scuipat, El a suferit şi a îndurat de bunăvoie. Conducătorii şi soldaţii romani nu au înţeles puterea infinită la care Isus ar fi putut apela dacă ar fi fost voia Tatălui ca El să facă astfel.
Citiţi Matei 26:47-68 şi observaţi cum a continuat Isus Hristos să exercite stăpânire de sine şi să Se supună voinţei Tatălui Său chiar şi când a fost batjocorit şi judecat de către oameni ticăloşi (vezi, de asemenea, 1 Nefi 19:9). Puteţi marca ceea ce aflaţi.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce anume vă impresionează despre hotărârea Salvatorului de a face voia Tatălui Ceresc indiferent de circumstanţe. Scrieţi, de asemenea, cum puteţi urma exemplul de supunere al Salvatorului.
În Matei 26:56, observaţi că profeţia Salvatorului că apostolii aveau să-L părăsească s-a împlinit. Totuşi, această părăsire a fost doar temporară.
Matei 26:69-75 relatează că, în timp ce Isus era judecat după ce fusese prins, Petru a tăgăduit de trei ori că-L cunoştea. (Notă. Tăgăduirea lui Petru va fi abordată în detaliu în lecţia despre Luca 22.)
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Matei 26:31-75 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: