Introducere la Faptele apostolilor

Cartea Faptele apostolilor creează o punte între cronica despre viaţa şi învăţăturile lui Isus Hristos din cele patru Evanghelii şi scrierile şi lucrările apostolilor Săi. Cartea Faptele apostolilor ilustrează modul în care Salvatorul a continuat să îndrume Biserica Sa, prin inspiraţia oferită de Duhul Sfânt celor care deţineau cheile preoţiei. Duhul Sfânt a revelat adevăruri apostolilor care conduceau şi predau atunci în Biserică. De asemenea, apostolii au înfăptuit miracole în numele lui Isus Hristos. Prin studiul acestei cărţi, veţi învăţa cum Biserica lui Isus Hristos a început să se extindă de la Ierusalim „până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8). De asemenea, studierea acestei cărţi, vă poate ajuta să vedeţi înţelepciune în a-i urma pe profeţii şi apostolii moderni şi vă poate inspira să fiţi martori curajoşi ai lui Isus Hristos.

Luca a scris Faptele apostolilor, „a doua dintr-o lucrare în două părţi… Prima parte este cunoscută ca Evanghelia după Luca” (Ghid pentru scripturi, „Faptele apostolilor”, scriptures.lds.org; vezi, de asemenea, Luca 1:1-4; Faptele apostolilor 1:1).

Cartea Faptele apostolilor a fost scrisă după Evanghelia după Luca (vezi Faptele apostolilor 1:1), care, probabil, a fost scrisă în prima jumătate a primului secol d. Hr. Nu se ştie unde a fost scrisă.

Luca a adresat cartea Faptele apostolilor unui bărbat pe nume Teofil (vezi Faptele apostolilor 1:1).

Cartea Faptele apostolilor relatează ascensiunea şi expansiunea creştinismului, începând de la Ierusalim, capitala provinciei iudaice, şi încheindu-se la Roma, măreaţa capitală a imperiului. Evenimentele descrise în Faptele apostolilor s-au petrecut pe parcursul unei perioade de circa 30 de ani (aproximativ între 30 şi 62 d. Hr.) şi, în principal, se concentrează asupra slujirii lui Petru (vezi Faptele apostolilor 1-12) şi a lui Pavel (vezi Faptele apostolilor 13-28). Fără cartea Faptele apostolilor, cunoaşterea noastră despre istoria de la începutul Bisericii ar fi limitată la informaţiile oferite de epistolele din Noul Testament. În plus, Faptele apostolilor oferă un context istoric valoros pentru epistolele lui Pavel.

Vitale pentru creşterea Bisericii de la începuturi au fost convertirea lui Pavel (vezi Faptele apostolilor 9), misiunile sale ulterioare, viziunea avută de Petru referitoare la acceptarea în Biserică a neamurilor care nu se convertiseră înainte la iudaism (vezi Faptele apostolilor 10:9-16, 34-35) şi doctrinele propovăduite la conferinţa de la Ierusalim (vezi Faptele apostolilor 15).

După cum este consemnat în Luca 24:49, Salvatorul i-a instruit pe apostoli să-şi înceapă slujirea numai după ce urmau să fie „îmbrăcaţi cu putere de sus”. Cartea Faptele apostolilor relatează înzestrarea cu această putere de la Duhul Sfânt şi descrie rezultatele sale imediate, începând cu convertirea a mii de oameni în ziua Cincizecimii (vezi Faptele apostolilor 2). În întreaga carte Faptele apostolilor, Luca a accentuat lucrările Duhul Sfânt asupra fiecărei persoane în parte şi asupra congregaţiilor. Este, de asemenea, probabil ca expresia „îmbrăcaţi cu putere de sus” să fi însemnat că „apostolii au primit anumită cunoaştere, anumite puteri şi binecuvântări speciale, acordate în mod normal doar în templul Domnului” (Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:859).

Faptele apostolilor 1-2. Isus Hristos le slujeşte ucenicilor Săi timp de 40 de zile după învierea Sa şi, apoi, Se înalţă la cer. Prin inspiraţie, apostolii l-au chemat pe Matia pentru a întregi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Duhul Sfânt Se revarsă în ziua Cincizecimii. Petru depune mărturie cu îndrăzneală despre Salvatorul înviat şi aproximativ 3.000 de oameni sunt convertiţi.

Faptele apostolilor 3-8. Petru şi Ioan vindecă un olog din naştere. Petru şi Ioan sunt arestaţi pentru că propovăduiesc şi vindecă în numele lui Isus Hristos şi sunt eliberaţi din închisoare. Apostolii cheamă şapte bărbaţi să-i ajute în slujirea lor; unul dintre acei bărbaţi, Ştefan, depune mărturie înaintea Soborului, consiliul iudeilor, iar membrii acestuia poruncesc să fie ucis. Filip propovăduieşte în Samaria.

Faptele apostolilor 9-12. Saul este convertit şi îşi începe slujirea. Printr-o viziune, Petru află că Evanghelia trebuie să fie propovăduită neamurilor. Irod Agripa porunceşte ca Iacov (fratele lui Ioan) să fie ucis şi îl întemniţează pe Petru.

Faptele apostolilor 13-15. Saul şi Barnaba sunt chemaţi pentru a fi misionari. Au parte de opoziţie din partea iudeilor şi sunt acceptaţi de unii din rândul neamurilor. Conducătorii Bisericii se întâlnesc în Ierusalim şi hotărăsc că nu este nevoie ca neamurile care se convertesc şi se alătură Bisericii să fie tăiate împrejur sau circumcise (sau să continue să ţină legea lui Moise). Pavel (sau Saul) pleacă în a doua sa călătorie misionară împreună cu Sila.

Faptele apostolilor 16-20. Pavel şi Sila întăresc diferite biserici (comunităţi) care fuseseră stabilite anterior. În Areopagul din Atena, Pavel propovăduieşte că „suntem de neam din Dumnezeu” (Faptele apostolilor 17:29). Pavel îşi încheie cea de-a doua misiune şi pleacă în cea de-a treia misiune prin toate ţinuturile de sus ale Asiei Mici. Pavel hotărăşte să se întoarcă la Ierusalim.

Faptele apostolilor 21-28. La Ierusalim, Pavel este arestat şi continuă să depună mărturie despre Isus Hristos. Domnul i Se arată din nou lui Pavel. Mulţi iudei complotează uciderea lui Pavel. În Cezarea, el depune mărturie înaintea lui Felix, Festus şi Agripa. Corabia lui Pavel naufragiază în drum spre Roma. Pavel propovăduieşte Evanghelia în timp ce se află în arest la domiciliu, în Roma.