Membrii Bisericii din Iudeea au călătorit în Antiohia şi au învăţat pe cei convertiţi din rândul neamurilor că trebuiau să fie circumcişi (sau tăiaţi împrejur) pentru a fi salvaţi. Pavel şi Barnaba au prezentat problema înaintea apostolilor, la Ierusalim. Acest eveniment, numit uneori conferinţa de la Ierusalim, a avut loc aproximativ în jurul anilor 49-50 d.Hr . La această conferinţă, Petru mărturiseşte că Dumnezeu îi va salva pe iudeii credincioşi şi pe cei din rândul neamurilor, indiferent dacă au fost circumcişi sau nu. Iacov a validat cuvintele lui Petru folosind cuvintele scripturilor. Apostolii au trimis scrisori membrilor Bisericii din Antiohia, Siria şi Cilicia explicând faptul că circumcizia nu era necesară pentru salvare. Pavel l-a ales pe Sila drept coleg al său şi a pornit în a doua sa misiune.
Prin sfat inspirat, Petru şi ceilalţi apostoli stabilesc că circumcizia nu mai este cerută de Domnul
Notaţi cel puţin cinci decizii majore pe care va trebui să le luaţi acum sau în viitor:
Gândiţi-vă cum aţi răspunde la următoarele întrebări:
De ce este înţelept să căutăm ajutorul lui Dumnezeu atunci când luăm decizii importante?
Ce puteţi face pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu cu privire la voi?
În timp ce studiaţi Faptele apostolilor 15, găsiţi adevăruri care vă pot îndruma pe măsură ce căutaţi să cunoaşteţi voia lui Dumnezeu cu privire la voi.
Pentru a înţelege mai bine Faptele apostolilor 15, este important să ştiţi că, atunci când Pavel şi Barnaba au vizitat sfinţii din Antiohia, unii iudei din Iudea, care s-au convertit la creştinism, au făcut anumite presupuneri cu privire la ce trebuiau să facă cei convertiţi din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi. Aceşti bărbaţi, precum şi alţii ca ei, au ajuns să fie cunoscuţi sub numele de „iudaizatori”, deoarece ei au insistat că era necesar ca cei convertiţi din rândul neamurilor să se convertească şi la iudaism.
Citiţi Faptele apostolilor 15:1 şi aflaţi ce au susţinut aceşti bărbaţi din Iudea cu privire la ce trebuiau să facă cei convertiţi din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi.
Ca parte a legământului făcut cu Avraam, Dumnezeu a poruncit ca toţi bărbaţii care intrau în legământ cu El să fie circumcişi. „Circumcizia era făcută prin tăierea «pielii prepuţului» la pruncii şi adulţii de parte bărbătească. Aceia care primeau aceasta se bucurau de privilegiile legământului şi acceptau responsabilităţile acestuia” (vezi Ghidul pentru scripturi, „Circumcizie”, scriptures.lds.org). Circumcizia a devenit un simbol sau o aducere aminte a legământului pe care oamenii l-au făcut cu Dumnezeu. Această practică a fost reinstituită în zilele lui Moise şi a continuat să fie practicată printre cei credincioşi din casa lui Israel până la vremea Salvatorului.
Citiţi Faptele apostolilor 15:2-3 şi aflaţi ce s-a întâmplat după ce Pavel şi Barnaba i-au auzit pe acei bărbaţi pretinzând că cei convertiţi din rândul neamurilor trebuiau să fie circumcişi. Expresia „au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite” (Faptele apostolilor 15:2) înseamnă că membrii Bisericii au avut o discuţie aprinsă cu Pavel şi Barnaba în care pretindeau că cei din rândul neamurilor trebuiau să fie circumcişi.
Conform celor relatate în versetul 2, ce au a stabilit ei că trebuie să facă?
Citiţi Faptele apostolilor 15:4-6 şi aflaţi ce s-a întâmplat când Pavel şi ceilalţi au ajuns la Ierusalim. Expresia „ca să vadă ce este de făcut” din versetul 6 se referă la faptul de a se sfătui împreună într-un consiliu.
Citiţi Faptele apostolilor 15:7-11 şi aflaţi ce a spus Petru consiliului. Expresia „după ce s-a făcut multă vorbă”, din versetul 7, înseamnă faptul că apostolii au dezbătut în mod deosebit problema circumciziei.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: La ce credeţi că s-a referit Petru atunci când a spus că Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între noi [iudeii convertiţi] şi ei [neamurile convertite]” (Faptele apostolilor 15:9)?
Petru era apostolul senior de pe Pământ şi, prin urmare, a fost autorizat să vorbească în numele Domnului. Declaraţia inspirată a lui Petru, precum că nu este necesar ca neamurile să fie circumcise, este un exemplu că Domnul conduce Biserica Sa revelând voia Sa apostolilor (vezi Faptele apostolilor 1:2).
Din aceste versete, putem învăţa următorul adevăr: Putem cunoaşte voia Domnului prin profeţii şi apostolii Săi în viaţă. Puteţi nota sau comenta acest adevăr în scripturile voastre, lângă Faptele apostolilor 15:6-7.
Care sunt câteva modalităţi prin care apostolii în viaţă ne ajută să cunoaştem revelaţiile pe care le-au primit?
Citiţi Faptele apostolilor 15:12-15 şi aflaţi cum a reacţionat mulţimea când a auzit declaraţia lui Petru cu privire la faptul că circumcizia nu era necesară pentru salvare.
Petru a prezidat acea conferinţă şi se pare că Iacov a condus adunarea. Iacov a fost fratele vitreg al lui Isus Hristos şi primul episcop al congregației din Ierusalim a Bisericii. După cum este relatat în Faptele apostolilor 15:16-18, Iacov l-a citat pe profetul Amos (vezi Amos 9:11-12) pentru a arăta că declaraţia lui Petru era în acord cu cuvintele profeţilor, după cum este relatat în scripturi.
Ţinând cont de ceea ce ne-a predat Iacov, învăţăm următorul adevăr: Putem cunoaşte voia Domnului studiind scripturile. Puteţi nota sau comenta acest adevăr în scripturile voastre, lângă Faptele apostolilor 15:15-18.
Cuvântul părere din versetul 19 înseamnă propunere sau recomandare. Iacov şi-a exprimat sprijinul său faţă de procedura pe care Petru, care prezida Biserica, o anunţase în Faptele apostolilor 15:7-11 (vezi Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:143). În Faptele apostolilor 15:20, observaţi ce părţi ale legii lui Moise a spus Iacov că încă trebuiau ţinute de către cei convertiţi.
Consiliul a decis să trimită scrisori către membrii Bisericii, în care declarau că circumcizia nu era necesară pentru salvare şi că aceasta era decizia unanimă a apostolilor. Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli urmează aceleaşi practici şi în zilele noastre pentru a oferi îndrumare inspirată membrilor Bisericii.
Din această relatare din Faptele apostolilor 15, învăţăm următorul adevăr: Sfătuindu-se împreună şi căutând revelaţii de la Dumnezeu, conducătorii Bisericii primesc inspiraţie cu privire la problemele dificile.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
Pentru a înţelege cum se aplică acum acest adevăr în Biserică, luaţi în considerare următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. După utilizarea exemplelor din Faptele apostolilor 15 şi Faptele apostolilor 10 pentru a ilustra modul în care Salvatorul „le poate vorbi slujitorilor Săi în mod individual sau [în consiliu]”, vârstnicul Christofferson a spus: „Aceleaşi tipare sunt urmate astăzi în Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Preşedintele Bisericii poate anunţa sau interpreta doctrine care au la bază revelaţie primită de el (vezi, de exemplu, D&L 138). Interpretarea doctrinară poate fi transmisă, de asemenea, prin consiliul unit al Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece Apostoli (vezi, de exemplu, Declaraţia Oficială 2). Discuţiile consiliului vor include, deseori, o analiză amănunţită a lucrărilor canonice, învăţăturilor conducătorilor Bisericii şi ceea ce s-a făcut în trecut. Dar, în cele din urmă, la fel ca în Biserica din timpul Noului Testament, obiectivul consiliului nu este doar acordul comun în rândul membrilor săi, ci revelaţia de la Dumnezeu. Este un proces care implică atât raţiunea, cât şi credinţa pentru a afla gândul şi voinţa Domnului” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 87-88).
Citiţi Faptele apostolilor 15:28-29 şi aflaţi ceea ce au scris apostolii şi vârstnicii în scrisorile adresate membrilor Bisericii. Expresia „să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie” din versetul 28 înseamnă faptul că oamenii nu trebuiau să se supună unor cerinţe suplimentare care veneau de la oameni şi nu de la Dumnezeu.
Potrivit fragmentului din Faptele apostolilor 15:28, cum au ştiut apostolii care era voinţa lui Dumnezeu cu privire la cerinţele pentru cei convertiţi din rândul neamurilor?
Duhul Sfânt nu a oferit doar inspiraţie apostolilor în timp se aflau în consiliu, ci a oferit, de asemenea, o confirmare care a atestat că decizia lor a fost corectă. Din Faptele apostolilor 15:28 învăţăm că o modalitate prin care putem cunoaşte voia Domnului este prin inspiraţie de la Duhul Sfânt.
Analizaţi lista privind deciziile majore de la începutul lecţiei. În jurnalul pentru studiul scripturilor, explicaţi modul în care veţi folosi cuvintele profeţilor moderni şi scripturile pentru a dobândi îndrumarea Domnului în circumstanţele actuale şi viitoare.
Pavel şi ceilalţi duc epistola apostolilor membrilor Bisericii din Antiohia
Faptele apostolilor 15:30-41 explică faptul că mai mulţi conducători ai Bisericii au dus epistola apostolilor membrilor Bisericii din Antiohia. Apoi, după ce a propovăduit în Antiohia, Pavel l-a rugat pe Barnaba să meargă cu el să viziteze locurile în care predicaseră în timpul primei lor misiuni. Barnaba a dorit să-l ia pe Marcu cu ei, dar Pavel a refuzat pentru că Marcu îi părăsise în timpul primei lor misiuni. O mică neînţelegere a avut loc între aceşti doi conducători nobili ai Bisericii, care a fost rezolvată atunci când Barnaba a decis să-l ia cu el pe Marcu în Cipru, iar Pavel l-a ales pe Sila ca partener după care a pornit în a doua sa misiune.
Nu este un păcat a fi în dezacord cu ceilalţi. După cum ne arată această relatare, în loc să avem o discuţie nepotrivită, ar trebui să căutăm să găsim împreună soluţii pentru neînţelegerile noastre.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele: