Legea zeciuielii

Legea [zeciuielii] este definită ca „a zecea parte din tot venitul lor” (D&L 119:4). Venit înseamnă profit, salariu, sporuri, compensaţii, beneficii. Reprezintă salariul unei persoane angajate, profitul obţinut dintr-o afacere, venitul obţinut de cineva care cultivă ori produce sau venitul unei persoane din orice altă sursă. Dumnezeu a spus că este o lege permanentă, „pentru totdeauna”, la fel cum a fost în trecut.²

La fel ca toate poruncile şi legile Domnului, [legea zeciuielii] este simplă dacă avem puţină credinţă. Pe scurt, Domnul spune: „Mutaţi poziţia virgulei zecimale cu o cifră spre stânga şi obţineţi 10 procente din suma de bani”. Aceasta este legea zeciuielii. Este atât de simplu.³

În Biblie, prima menţiune distinctă a cuvântului „zeciuială„ se găseşte în prima carte din Vechiul Testament. Avram… a fost întâmpinat de Melhisedec, împăratul Salemului şi preot al Dumnezeului Cel Preaînalt. Melhisedec l-a binecuvântat şi Avram „i-a dat zeciuială din toate” (Genesa 14:20).

În aceeaşi carte, după câteva capitole, Iacov, la Betel, a făcut un jurământ rostind următoarele cuvinte: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da” [Genesa 28: 20-22].

A treia menţiune este cea în legătură cu legea levitică. Domnul a vorbit prin intermediul lui Moise:

„Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului” (Leviticul 27:30).

Sub legea levitică, zeciuielile erau date leviţilor pentru a-i susţine, iar ei, la rândul lor, aveau sarcina de a plăti zeciuială din ceea ce primeau potrivit cuvintelor rostite de Domnul când l-a instruit pe Moise:

„Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: «Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială»” (Numeri 18:26).

Aceasta indică în mod clar că legea zeciuielii era o parte din legea levitică şi se aplica tuturor oamenilor – chiar şi leviţilor care erau îndrumaţi să plătească zeciuială din zeciuiala care era primită de ei.

Sunt unii care cred că legea zeciuielii a fost doar o practică levitică, dar istoria confirmă faptul că ea a fost şi este o lege universală. A stat la baza legii mozaice. A existat de la începuturi şi se găseşte în legea vechilor egipteni, în Babilonia, şi poate fi găsită de-a lungul istoriei biblice. A fost menţionată de profetul Amos [vezi Amos 4:4] şi de Neemia, care a avut sarcina de a reclădi zidurile Ierusalimului [vezi Neemia 10:37-38; 12:44; 13:5, 12]. La scurt timp după aceasta, Maleahi a avut sarcina şi mai mare de a reclădi credinţa şi moralul unei naţiuni. În efortul lui excepţional de a se opune lăcomiei celor care erau religioşi doar cu numele, el i-a acuzat de comiterea unui păcat faţă de Dumnezeu.

„Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: «Cu ce Te-am înşelat?». Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.

Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!

Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:8-10) 

Cuvintele lui Maleahi încheie Vechiul Testament cu o nouă reiterare a legii zeciuielii, arătând că această lege, care a existat de la începuturi, nu a fost niciodată abrogată. Prin urmare, dispensaţia Noului Testament a început sub această avertizare 

Nu după mult timp de la restaurarea Evangheliei în această dispensaţie, Domnul a dat o revelaţie poporului Său prin intermediul unui profet din zilele din urmă şi a definit legea:

„Şi după aceasta, aceia care au plătit zeciuiala în acest fel vor plăti a zecea parte din tot venitul lor anual; şi aceasta va fi pentru ei o lege permanentă pentru totdeauna, pentru preoţia Mea sfântă, spune Domnul” (D&L 119:4).⁴

Zeciuiala este o lege a lui Dumnezeu pentru copiii Săi, dar plata este complet voluntară. Din acest punct de vedere, nu există diferenţă faţă de legea sabatului sau faţă de oricare dintre legile Sale. Putem refuza să ne supunem vreuneia dintre legi sau tuturor legilor. Supunerea noastră este voluntară, dar refuzul de a plăti nu abrogă sau anulează legea.

Dacă zeciuiala este o problemă voluntară, este ea un dar sau o plată a unei obligaţii? Există o diferenţă substanţială între acestea două. Un dar este un transfer voluntar de bani sau al unui bun fără a se aştepta o răsplată. Este gratuit. Nimeni nu este obligat să ofere un dar. Dacă zeciuiala este un dar, putem să dăm cât dorim, când dorim sau să nu oferim niciun dar. Aceasta L-ar situa pe Tatăl nostru Ceresc în aceeaşi categorie cu cerşetorul de pe stradă căruia i-am putea arunca, în trecere, o monedă.

Domnul a stabilit legea zeciuielii şi, deoarece este legea Sa, devine obligaţia noastră să o respectăm dacă Îl iubim şi avem dorinţa de a ţine poruncile Sale şi de a primi binecuvântările Sale. În acest mod, zeciuiala devine o datorie. Persoana care nu-şi plăteşte zeciuiala, deoarece are datorii, ar trebui să se întrebe dacă nu este, de asemenea, datoare faţă de Domnul. Învăţătorul a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).

Nu putem merge şi spre est şi spre vest în acelaşi timp. Nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Persoana care respinge legea zeciuielii este persoana care nu a încercat cu adevărat să se supună acestei legi. Desigur, costă ceva. Este nevoie de muncă, atenţie şi efort pentru a trăi conform oricărei legi a Evangheliei sau oricăruia dintre principiile acesteia 

Se poate spune că noi oferim un dar şi că, de asemenea, achităm o obligaţie prin plata zeciuielilor noastre. Achitarea obligaţiei este către Domnul. Darul este oferit semenilor noştri pentru clădirea împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă cineva se gândeşte cu atenţie la prozelitismul efectuat de misionari, la programul de învăţământ al Bisericii, la măreţul sistem educaţional şi la programul de construcţii prin care se clădesc case de preaslăvire, va ajunge la concluzia că nu este o povară să plăteşti zeciuiala, ci un mare privilegiu. Prin plata zeciuielilor noastre, mulţi oameni primesc binecuvântările Evangheliei.⁵

În 2 Samuel 24:18-25, citim că David nu avea să aducă Domnului o jertfă care să nu-l coste nimic. El a înţeles cu siguranţă că nu era potrivit sau corespunzător să aducă Domnului o jertfă, decât dacă darul avea o anumită valoare pentru cel care-l oferă.

Hristos a spus că este mai ferice să dai decât să primeşti [vezi Faptele apostolilor 20:35], totuşi, sunt unii care vor da numai dacă nu-i costă nimic. Acest lucru nu este conform învăţăturilor Învăţătorului care a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine” (Matei 16:24).

Sunt unii care nu vor trăi conform legii zeciuielii datorită costului. Aceasta este contrar raţionamentului lui David care nu avea să aducă Domnului o jertfă care să nu-l coste nimic. Principiile morale importante cuprinse în legea zeciuielii sunt trecute cu vederea de cei care nu sunt plătitori ai zeciuielii şi ei nu înţeleg legea şi nici motivele ei.⁶

Domnul a dat legea [zeciuielii]. Dacă urmăm legea Sa, prosperăm, dar când considerăm că ceea ce credem noi este un mod de viaţă mai bun, vom avea parte de eşec. Când am călătorit de-a lungul diferitelor zone în care este întemeiată Biserica şi am văzut rezultatele plăţii zeciuielii, am ajuns la concluzia că zeciuiala nu este o povară, ci o mare binecuvântare.⁷

Plătiţi o zeciuială corectă. Această lege eternă, revelată de Domnul şi pusă în practică de credincioşi, începând cu profeţii din vechime până în prezent, ne învaţă să-L punem pe Domnul pe primul loc în viaţa noastră. Nu ni se va cere să ne sacrificăm casele sau vieţile, cum a fost în cazul sfinţilor din perioada de început a Bisericii. Astăzi, avem sarcina dificilă de a ne învinge egoismul. Noi plătim zeciuiala deoarece Îl iubim pe Domnul, nu pentru că avem mijloacele să facem astfel. Putem să ne aşteptăm că Domnul va deschide „zăgazurile cerurilor” (Maleahi 3:10) şi va revărsa binecuvântări asupra credincioşilor.⁸

Noi urmăm principiul de a înapoia Domnului o parte din ceea ce am primit prin generozitatea Sa faţă de noi, iar această parte o numim zeciuială. Zeciuiala… este în întregime voluntară. Putem să plătim zeciuiala sau să n-o plătim. Cei care plătesc, primesc binecuvântări care nu sunt cunoscute celorlalţi.⁹

Mary Fielding Smith [a fost] o mamă pionieră de neînvins; ea a fost soţia şi văduva patriarhului Hyrum Smith, fratele profetului Joseph Smith… Într-o primăvară, când membrii familiei au deschis groapa în care-şi păstraseră cartofii, ea l-a instruit pe fiul ei să aleagă o grămadă dintre cei mai buni cartofi pe care aveau să-i ducă la Biroul pentru plata zeciuielii.

Ea s-a întâlnit pe treptele biroului cu unul dintre funcţionari, care [a protestat] când băiatul a început să descarce cartofii. „Văduvă Smith”, a spus el, amintindu-şi fără îndoială de încercările şi sacrificiile ei, „este ruşine ca tu să plăteşti zeciuială”. El… a dojenit-o cu blândeţe pentru plata zeciuielii sale şi i-a spus că nu era înţeleaptă şi prudentă 

Micuţa văduvă şi-a îndreptat spatele cât de mult a putut şi a spus: „William, ţie ar trebui să-ţi fie ruşine. Mă împiedici să primesc o binecuvântare? Dacă nu-mi plătesc zeciuiala mă voi aştepta ca Domnul să nu mă mai binecuvânteze; plătesc zeciuiala, nu doar pentru că este o lege a lui Dumnezeu, ci pentru că eu aştept să fiu binecuvântată dacă fac acest lucru. Prin ţinerea acestei legi şi a celorlalte, eu aştept să prosper şi să fiu în stare să asigur cele necesare familiei mele” (Joseph Fielding Smith, Life of Joseph F. Smith [Oraşul Salt Lake, 1938], p. 158-159)¹⁰.

Principiul zeciuielii va trebui să fie mai mult decât o supunere mecanică, bazată pe principii matematice, faţă de lege. Domnul i-a condamnat pe fariseii care dădeau, în mod mecanic, zeciuială din ierburi fără să-i acorde o importanţă spirituală [vezi Matei 23:23]. Dacă ne plătim zeciuiala datorită dragostei noastre faţă de Domnul având libertate completă şi credinţă, noi micşorăm distanţa faţă de El şi legătura noastră cu El devine foarte personală. Nu mai suntem preocupaţi de detaliile legii şi suntem influenţaţi de spirit şi simţim un sentiment puternic de unitate cu Dumnezeu.

Plata zeciuielii întăreşte credinţa, sporeşte spiritualitatea şi capacitatea spirituală şi ne consolidează mărturia. Ea ne dă satisfacţia de a şti când cineva este supus voinţei Domnului. Ea ne aduce binecuvântările care rezultă atunci când împărţim ceea ce avem cu alţii, în acord cu scopurile pentru care este folosită zeciuiala. Nu ne putem permite să respingem aceste binecuvântări. Nu ne putem permite să nu ne plătim zeciuiala. Plata zeciuielii ne afectează nu doar prezentul, ci şi viitorul. Ceea ce oferim şi modul în care oferim şi ne îndeplinim obligaţiile faţă de Domnul au importanţă eternă.

Avem o mărturie despre legea zeciuielii atunci când trăim conform acestei legi.¹¹

• Recapitulaţi definiţia legii zeciuielii din secţiunea 1. Ce este zeciuiala? Ce putem învăţa de la preşedintele Hunter despre simplitatea legii zeciuielii?

• Ce cunoştinţe aţi dobândit din învăţăturile preşedintelui Hunter despre istoria zeciuielii? (Vezi secţiunea 2.) De ce credeţi că preşedintele Hunter dorea ca noi să înţelegem că legea zeciuielii „a fost şi este o lege universală”?

• În ce mod „oferim un dar şi, de asemenea, achităm o obligaţie” prin plata zeciuielii noastre? (Vezi secţiunea 3.) Cum Îi arătăm Domnului dragostea noastră prin plata zeciuielii? Cum putem ajunge să avem sentimentul că plata zeciuielii este un privilegiu, nu o povară?

• De ce o jertfă adusă Domnului trebuie să reprezinte o valoare pentru cel care o oferă? (Vezi secţiunea 4.) Cum poate fi depăşită oricare greutate sau ezitare de a plăti zeciuiala?

• Recapitulaţi numeroasele binecuvântări pe care preşedintele Hunter a spus că le primim dacă plătim zeciuiala (vezi secţiunea 5). Cum aţi văzut aceste binecuvântări în viaţa dumneavoastră?

Alma 13:15; D&L 64:23; 104:14-18; 119; 120; Ghid pentru scripturi, „Zeciuială”

Când citiţi prima dată un capitol, puteţi să-l parcurgeţi repede sau să urmăriţi titlurile pentru a avea o privire de ansamblu asupra conţinutului. Apoi, citiţi capitolul de mai multe ori, parcurgându-l mai încet şi studiindu-l în profunzime. De asemenea, puteţi citi fiecare secţiune având în gând întrebările pentru studiu. Dacă procedaţi în acest fel, puteţi descoperi învăţăminte profunde şi moduri de punere în practică.