Cartea Cuvintele lui Mormon serveşte ca o punte de legătură între plăcile mici ale lui Nefi şi prescurtarea făcută de Mormon consemnărilor de pe plăcile mari ale lui Nefi. Scrisă cu aproape 400 de ani înainte de naşterea lui Isus Hristos, cartea conţine o scurtă explicaţie despre ce sunt plăcile mici ale lui Nefi şi motivul pentru care Mormon a simţit că trebuie să fie pusă alături de celelalte scrieri sacre. De asemenea, Cuvintele lui Mormon oferă o explicaţie valoroasă privind motivul pentru care regele Beniamin a avut o influenţă atât de mare asupra poporului său.
Plăcile mici ale lui Nefi erau, în principiu, dedicate lucrurilor spirituale, precum şi slujirii şi învăţăturilor profeţilor. Plăcile mari ale lui Nefi conţineau în mare parte o istorie seculară a poporului, scrisă de regi, începând cu Nefi. (Vezi 1 Nefi 9:2–4.) Totuşi, din timpul lui Mosia, plăcile mari includeau şi lucruri de o mare importanţă spirituală.
Plăcile lui Mormon, sau plăcile de aur care i-au fost date lui Joseph Smith, conţineau o prescurtare a consemnărilor făcute pe plăcile mari ale lui Nefi făcută de Mormon, însoţită de multe comentarii. Aceste plăci de aur conţineau, de asemenea, o continuare a istoriei scrise de Mormon şi câteva lucruri suplimentare scrise de fiul său, Moroni.
Imagine
Reprezentarea grafică a unei punţi de legătură
Mosia 1 este o cronică care conţine învăţăturile regelui Beniamin adresate fiilor săi. El i-a învăţat că scripturile ne ajută să ne amintim de Dumnezeu şi să ţinem poruncile Sale. Când regele Beniamin s-a apropiat de sfârşitul vieţii, a dorit să le vorbească celor din poporul său despre slujirea sa ca rege şi să-i încurajeze să fie supuşi lui Dumnezeu. Discursul regelui Beniamin este consemnat în Mosia 2–5 şi descrie suferinţele şi ispăşirea lui Hristos, rolul dreptăţii şi milei şi nevoia de a lua asupra noastră prin legământ numele lui Hristos. La începutul discursului său, consemnat în Mosia 2, regele Beniamin a atras atenţia asupra nevoii de a-I sluji lui Dumnezeu slujindu-le altora şi asupra stării de fericire pe care o au cei care ţin poruncile.
Mormon ne învaţă că Dumnezeu a păstrat diferite cronici pentru un scop înţelept.
Imagine
Mormon prescurtând consemnările de pe plăci.
Gândiţi-vă la un moment în care aţi simţit că sunteţi îndrumaţi de Spirit să acţionaţi. Ştiaţi cum aveau să decurgă lucrurile dacă aţi fi urmat acel îndemn? Ce v-a oferit determinarea şi încrederea de a acţiona conform acelui îndemn?
Dumnezeu i-a poruncit profetului Mormon să prescurteze istoria poporului său, care a fost scrisă pe plăcile lui Nefi. În jurul anului 385 d.H., atunci când se pregătea să încredinţeze cronicile prescurtate fiului său, Moroni, el a urmat un îndemn chiar dacă nu ştia care avea să fie rezultatul.
Mormon a găsit ceva când cerceta cronicile. Citiţi Cuvintele lui Mormon 1:3 pentru a afla ce a găsit. („Aceste plăci” sunt plăcile mici ale lui Nefi, care conţineau cărţile de la 1 Nefi până la Omni.) Citiţi Cuvintele lui Mormon 1:4–6 şi marcaţi în scripturile voastre motivul pentru care Mormon a fost încântat când a descoperit ce se afla pe acele plăci mici.
Citiţi Cuvintele lui Mormon 1:7 şi identificaţi de ce Mormon a pus aceste plăci mici împreună cu prescurtarea pe care a făcut-o plăcilor lui Nefi. În scripturile voastre, puteţi să marcaţi următorul principiu: „Domnul cunoaşte toate lucrurile”. Înţelegând şi crezând acest adevăr, puteţi să vă dezvoltaţi credinţa pentru a vă supune îndemnurilor pe care le primiţi de la Duhul Sfânt.
Domnul i-a poruncit lui Nefi să facă plăcile mici şi să scrie pe ele lucrurile sacre despre poporul său (vezi 1 Nefi 9:3). În acea perioadă, Nefi a declarat: „Domnul mi-a dat poruncă să fac aceste plăci pentru scopul Lui înţelept, scop pe care eu nu îl cunosc” (1 Nefi 9:5).
Imagine
Plăcile de aur
Acest scop a fost clarificat secole mai târziu, în anul 1828, când profetul Joseph Smith a început să traducă consemnările de pe plăcile de aur. El a tradus mai întâi 116 pagini de manuscris din prescurtarea pe care Mormon a făcut-o scrierilor de pe plăcile mari ale lui Nefi şi, apoi, aceste pagini au fost pierdute sau furate când Joseph i-a permis lui Martin Harris să le ia. Domnul i-a spus lui Joseph să nu traducă din nou partea pierdută, deoarece oameni răi plănuiseră să modifice cuvintele de pe paginile pierdute şi, astfel, să discrediteze autenticitatea Cărţii lui Mormon. Domnul i-a spus să traducă istoria consemnată pe plăcile mici, care descria aceeaşi perioadă de timp. Această istorie s-a concentrat mai mult asupra lucrurilor sacre. (Vezi D&L 10:10, 41–43; vezi, de asemenea, 1 Nefi 9:3–4.)
Această întâmplare reprezintă o dovadă importantă că Domnul cunoaşte toate lucrurile care urmează să vină. El a ştiut că va fi nevoie de istoria consemnată pe plăcile mici şi l-a îndrumat pe Mormon să o includă lângă prescurtarea sa.
Cum vă poate ajuta cunoaşterea acestui adevăr să primiţi îndemnuri de la Spirit?
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o perioadă când voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi aţi acţionat conform îndemnului primit de la Duhul Sfânt, deşi voi sau acea persoană nu aţi înţeles, la început, îndemnul. Scrieţi despre cum credeţi că vă puteţi pregăti mai bine pentru a recunoaşte şi a răspunde îndemnurilor Domnului. Amintiţi-vă că, pe măsură ce sunteţi credincioşi îndemnurilor Spiritului Domnului, El va lucra „în [voi] ca să facă aşa cum este voinţa Sa” (Cuvintele lui Mormon 1:7).
Regele Beniamin îi înfrânge pe lamaniţi şi domneşte în neprihănire.
Regele Beniamin a fost un rege neprihănit care a avut de înfruntat multe încercări în timpul domniei sale, incluzând un război cu lamaniţii şi multe conflicte doctrinare stârnite în rândul poporului său. Regele Beniamin a condus armatele nefite „cu tăria Domnului” împotriva duşmanilor lor şi, în cele din urmă, a stabilit pacea în ţară (vezi Cuvintele lui Mormon 1:13–14). Cu ajutorul „[multor] oameni sfinţi”, el a lucrat pentru a pedepsi profeţii şi învăţătorii falşi care provocau conflicte în rândul poporului, stabilind astfel pacea care rezultă din neprihănire (vezi Cuvintele lui Mormon 1:15–18).
Citiţi Cuvintele lui Mormon 1:12–18 şi completaţi spaţiile libere de mai jos cu numărul versetelor care ne învaţă cel mai bine următoarele adevăruri:
Domnul cheamă profeţi care aduc pace oamenilor în pofida încercărilor.
Putem avea parte de pace urmând conducerea inspirată a profeţilor.
Regele Beniamin îşi învaţă fiii despre importanţa scripturilor.
Imaginaţi-vă cum ar fi fost viaţa voastră dacă nu aţi fi avut niciodată posibilitatea de a citi, studia sau învăţa din scripturi.
Regele Beniamin şi-a învăţat fiii cât de diferită ar fi fost viaţa lor dacă nu ar fi avut scripturile. Potrivit celor consemnate în Mosia 1:3–5, el a folosit de trei ori o variaţie a expresiei „dacă nu ar fi fost aceste [scripturi]” pentru a-şi ajuta fiii să înţeleagă importanţa scripturilor.
Pe măsură ce citiţi Mosia 1:1–8, căutaţi ce binecuvântări ar fi pierdut nefiţii dacă nu ar fi avut scripturile. Comparaţi ce aţi învăţat cu Omni 1:17–18. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi trei sau patru propoziţii care să completeze următoarea expresie: Dacă nu aş fi avut scripturile…
În scripturile voastre, lângă Mosia 1:1–8, puteţi scrie următorul principiu: Studiul scripturilor ne ajută să cunoaştem şi să ţinem poruncile.
Imagine
În slujba Dumnezeului vostru
Regele Beniamin i-a învăţat pe cei din poporul său despre importanţa de a fi credincioşi poruncilor şi le-a explicat ce se întâmplă cu aceia care devin păcătoşi după ce au fost un „popor foarte favorizat al Domnului” (Mosia 1:13). Citiţi Mosia 1:13–17 şi comparaţi Mosia 1:13 cu Alma 24:30. Apoi, identificaţi cel puţin cinci consecinţe care se abat asupra celor care se îndepărtează de Domnul. Puteţi să marcaţi sau să numerotaţi aceste consecinţe în scripturile voastre.
Nefiţii se adună pentru a asculta cuvintele regelui Beniamin.
Citiţi Mosia 2:1–9 şi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
Cine s-a adunat?
Unde s-au adunat?
Ce s-a făcut pentru ca mulţimea să audă cuvintele regelui Beniamin?
Pentru a înţelege mai bine caracterul regelui Beniamin, citiţi Mosia 2:11–15 şi identificaţi expresiile care arată că regele Beniamin era mai concentrat asupra neprihănirii şi slujirii, decât asupra obţinerii unui statut sau de onoruri.
Imagine
Preşedintele Howard W. Hunter
Apoi, citiţi următoarea afirmaţie a preşedintelui Howard W. Hunter: „Nu vă îngrijorați prea mult de statut. Vă amintiţi sfatul Salvatorul adresat celor care caută «scaunele dintâi» sau «locurile dintâi»? «Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru» (Matei 23:6, 11). Este important să fim apreciaţi. Însă, în centrul atenției noastre trebuie să fie neprihănirea, nu recunoașterea; slujirea, nu statutul” („To the Women of the Church”, Ensign, nov. 1992, p. 96).
Studiaţi Mosia 2:16–17 şi marcaţi principiul pe care îl putem învăţa despre slujire de la regele Beniamin: Atunci când ne slujim aproapele, Îl slujim pe Dumnezeu. (Mosia 2:17 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Puteţi să-l marcaţi într-un mod distinct, pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.)
Gândiţi-vă la un moment când cineva v-a binecuvântat viaţa slujindu-vă. Cum v-aţi arătat (sau cum v-aţi putea arăta) recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru persoana care v-a slujit în neprihănire atât vouă, cât şi lui Dumnezeu? Cum v-aţi arătat recunoştinţa faţă de acea persoană?
După ce şi-a învăţat poporul despre nevoia de a sluji altora, regele Beniamin a propovăduit despre numeroasele modurile în care Dumnezeu ne binecuvântează şi despre nevoia de a-I fi recunoscători.
Pe măsură ce studiaţi Mosia 2:19–24, 34, gândiţi-vă la numeroasele moduri în care Domnul v-a binecuvântat. Gândiţi-vă cum Îi puteţi arăta recunoştinţa voastră. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
De ce s-ar referi regele Beniamin la el, la poporul său şi la noi ca fiind „slujitori netrebnici”?
De ce este important să ne amintim de faptul că suntem datori faţă de Dumnezeu?
Cuvintele regelui Beniamin ne învaţă că, atunci când ne simţim îndatoraţi faţă de Dumnezeu, dorim să slujim altora şi recunoştinţa noastră creşte.
În Mosia 2:34, regele Beniamin ne-a învăţat că trebuie „[să-I aducem]” lui Dumnezeu tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem. A aduce înseamnă a „a da sau a trimite”. Puteţi să scrieţi această definiţie în scripturile voastre, lângă acest cuvânt. Reflectaţi cum aţi putea să-I daţi lui Dumnezeu tot ce aveţi şi ce sunteţi. Amintiţi-vă că, pe măsură ce ţineţi poruncile lui Dumnezeu şi căutaţi să Îi slujiţi sincer, El vă va binecuvânta pentru aceste lucruri.
Ultimele versete din Mosia 2 conţin un avertisment important dat de regele Beniamin poporului său. Aţi văzut vreodată un indicator pe care era scris: „Atenţie!”? (De exemplu, un indicator ar putea să vă avertizeze în legătură cu fire de înaltă tensiune, stânci care se prăbuşesc, animale sălbatice sau curenţi puternici.) Citiţi Mosia 2:32–33, 36–38 pentru a afla care au fost lucrurile de care regele Beniamin şi-a rugat poporul să se ferească. (Cuvântul blestem din versetul 33 înseamnă „tristeţe şi nefericire”.) Scrieţi o frază în care să descrieţi ce se va întâmpla cu aceia care „se [răzvrătesc] deschis împotriva lui Dumnezeu” (versetul 37) sau care încalcă în mod deliberat poruncile lui Dumnezeu.
Citiţi următoarea declaraţie: „Unii oameni încalcă, cu bună ştiinţă, poruncile lui Dumnezeu, plănuind să se pocăiască mai târziu, de exemplu înainte de a merge la templu sau de a sluji în misiune. Astfel de păcate deliberate batjocoresc ispăşirea Salvatorului” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 28-29).
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre importanţa recunoaşterii momentului când s-ar putea să ne îndepărtăm de Spirit:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Trebuie să ne străduim să discernem când ne «[depărtăm] de Spiritul Domnului» (Mosia 2:36)…
Standardul este clar. Dacă gândim, vedem, auzim sau facem ceva care ne distanţează de Duhul Sfânt, atunci trebuie să ne oprim să gândim, să privim, să ascultăm sau să facem acel lucru. Dacă un lucru destinat să ne distreze, de exemplu, ne îndepărtează de Spiritul Sfânt, atunci cu siguranţă acel gen de distracţie nu este pentru noi. Deoarece Spiritul nu poate suporta ceea ce este vulgar, aspru sau indecent, atunci este evident că asemenea lucruri nu sunt pentru noi. Deoarece noi îndepărtăm Spiritul Domnului când ne angajăm în activităţi pe care ştim că trebuie să le ocolim, asemenea lucruri nu sunt, în mod cert, pentru noi” („Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 30).
Gândiţi-vă la ceea ce oamenii pierd – uneori fără să îşi dea seama – când se îndepărtează de Spirit. Citiţi Mosia 2:40–41 şi identificaţi la ce a vrut regele Beniamin să ne gândim şi ce a dorit să ne amintească.
În jurnalul pentru studiul scripturilor:
consemnaţi câteva experienţe care v-au învăţat că, dacă sunteţi supuşi Domnului, veţi fi binecuvântaţi atât din punct de vedere material cât şi spiritual;
alegeţi un aspect din viaţa voastră în care aţi dori să daţi dovadă de mai multă supunere faţă de poruncile lui Dumnezeu. Scrieţi un ţel care să vă ajute să îmbunătăţiţi acel aspect.
Citiţi Matei 22:36–40; 25:40 şi Mosia 2:17. Faceţi o listă sau o serie de scripturi ori grupaţi-le prin a alătura aceste referinţe scripturale suplimentare. Această tehnică de studiu al scripturilor vă va ajuta să clarificaţi anumite înţelesuri şi să vă măriţi înţelegerea.
Explicaţi conexiunile dintre pasajele pe care tocmai le-aţi alăturat.
Meditaţi asupra următoarelor întrebări:
Când aţi simţit că Îl slujiţi pe Dumnezeu slujindu-i altei persoane?
Ce lucruri concrete puteţi să faceţi pentru cineva din viaţa voastră pe care Salvatorul le-ar fi făcut dacă ar fi fost aici?
După ce aţi memorat versetul Mosia 2:17, scrieţi-l din memorie în jurnalul pentru studiul scripturilor.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:
Am studiat Cuvintele lui Mormon–Mosia 2 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: