1 Nefi 20–22

În 1 Nefi 20–21, Nefi a citat profeţii ale lui Isaia, profetul din Vechiul Testament, ale cărui scrieri erau pe plăcile de alamă după care Nefi şi fraţii săi fuseseră trimişi înapoi la Ierusalim să le ia de la Laban. Isaia ne-a învăţat că, inclusiv atunci când cei din vechime din casa lui Israel nu şi-au ţinut legămintele, Domnul a continuat să-i iubească şi i-a invitat să se pocăiască şi să vină la El. În timp ce studiaţi aceste capitole, concentraţi-vă asupra a ceea ce Isaia ne-a învăţat despre Isus Hristos şi despre dorinţa Lui de a-i mântui pe oamenii Săi.

Imagine

Isaia scrie despre naşterea lui Hristos.

Vă puteţi gândi la un moment în care aţi făcut ceva ce nu a fost în acord cu legămintele pe care le-aţi făcut sau cu standardele Bisericii? Cum v-aţi simţit în legătură cu decizia pe care aţi luat-o? Citiţi 1 Nefi 20:1–2 („se sprijină” din versetul 2 înseamnă a se bizui pe). Cui i se adresa Isaia? Cine este „casa lui Iacov”?

În Vechiul Testament, Iacov a fost fiul lui Isaac şi nepotul lui Avraam. Lui i s-a dat numele de Israel de către Domnul (vezi Genesa 32:28). „Casa lui Israel” se referă la descendenţii lui, iar uneori este numită „casa lui Iacov”. Se referă, de asemenea, la toţi cei care cred cu adevărat în Isus Hristos. (Vezi Ghidul pentru scripturi, „Israel”; vezi, de asemenea, Bible Dictionary, „Israel, Kingdom of”.) La fel ca în vremurile străvechi, cei care fac astăzi legăminte cu Dumnezeu (precum botezul) sunt consideraţi ca fiind membri de legământ ai casei lui Israel.

Cercetaţi 1 Nefi 20:3–4, 8, 18 şi subliniaţi cuvintele sau expresiile care indică faptul că cei din casa lui Israel nu I-au fost credincioşi Domnului. Expresia „gâtul tău este o vână de fier, iar fruntea ta este de aramă” (1 Nefi 20:4) reprezintă simbolic o stare pe care scripturile o numesc în mod repetat „încăpăţânare”. O posibilă explicaţie referitoare la această expresie este aceea că animalele precum boii sau măgarii îşi înţepenesc gâtul pentru a nu putea fi îndrumaţi sau conduşi de stăpânii lor. O altă explicaţie este aceea că oamenii care nu sunt dornici să-şi plece capul sunt încăpăţânaţi. În mod asemănător, cei din casa lui Israel şi-au înţepenit gâturile prin intermediul mândriei şi al ticăloşiei şi au refuzat să fie îndrumaţi de Domnul.

Pentru a înţelege mai bine aceste versete şi pentru a le asocia zilelor noastre, gândiţi-vă cum descriu aceste prezentări ale casei lui Israel faptele anumitor oameni din prezent.

În timp ce citiţi 1 Nefi 20:9–14, 16, meditaţi la ce ne învaţă aceste versete despre Domnul şi despre cum este El.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsuri scurte la următoarele întrebări:

   1. Deşi oamenii s-au răzvrătit în trecut, cum le-a răspuns Domnul? De ce? (Vezi 1 Nefi 20:9–11, 14.)

   2. Ce a vrut Domnul să facă cei din poporul Său de legământ? (Vezi 1 Nefi 20:12, 16.)

Din aceste versete, învăţăm că Domnul îi invită pe cei care au fost nesupuşi să se pocăiască şi să se întoarcă la El. În timp ce citiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, subliniaţi una sau mai multe expresii care confirmă acest adevăr:

„Satana… vrea să simţim că nu mai putem fi iertaţi (vezi Apocalipsa 12:10). Satana vrea ca noi să gândim că, atunci când am păcătuit, am trecut de «punctul de unde nu se mai poate face întoarcerea» – că este prea târziu să schimbăm direcţia spre care ne îndreptăm…

Hristos a venit să ne salveze. Dacă am luat-o pe un drum greşit, ispăşirea lui Isus Hristos ne poate da asigurarea că păcatul nu este un punct de unde nu se mai poate face întoarcerea. O întoarcere sigură este posibilă dacă urmăm planul lui Dumnezeu pentru salvarea noastră” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 99).

În 1 Nefi 21:1–13, Nefi a consemnat una dintre profeţiile lui Isaia despre Isus Hristos, care avea să fie Mesia. Hristos (cuvânt grecesc) şi Mesia (cuvânt ebraic) înseamnă amândouă „Unsul” sau „Alesul”. Isus Hristos a fost ales să fie Mântuitorul atât al celor din casa lui Israel, cât şi al neamurilor.

În timp ce citiţi 1 Nefi 21:6–13, marcaţi în scripturile voastre acele expresii care Îl descriu pe Isus Hristos şi care descriu ceea ce El avea să facă în calitate de Mântuitor al Israelului.

Drept consecinţă a propriilor păcate, copiii lui Israel s-au distanţat de Domnul şi s-au simţit uitaţi şi abandonaţi de El (vezi 1 Nefi 21:14). Deşi s-au simţit abandonaţi de Domnul, cercetaţi 1 Nefi 21:14–16 pentru a vedea că Domnul ne iubeşte şi că nu ne va uita niciodată. Puteţi să marcaţi, în aceste versete, toate expresiile care sunt importante pentru voi.

Imagine

Isus Îşi arată rănile.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum Şi-a păstrat Salvatorul semnele rănilor răstignirii Sale ca dovadă că El nu ne va uita niciodată: „Hristos nu-i va uita pe copiii pe care El i-a mântuit sau nu va uita legământul pe care l-a făcut cu ei în vederea salvării lor în Sion. Cicatricele dureroase ale grijii şi legământului Său sunt semnele cuielor romane întipărite pe palmele mâinilor Sale” (Christ and the New Covenant [1997], p. 84).

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsuri scurte la următoarele întrebări:

   1. De ce credeţi că, uneori, oamenii simt că Domnul i-a uitat?

   2. Ce înseamnă pentru voi să fiţi întipăriţi pe palmele mâinilor Salvatorului? Cum vă ajută aceasta să apreciaţi suferinţa de pe cruce a Salvatorului?

   3. Ce experienţe v-au ajutat să ştiţi că Domnul nu v-a uitat?

3. Imaginaţi-vă că aveţi un prieten care a spus că nu se mai simte demn să vină la Biserică din cauza păcatelor sale din trecut. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi-i acestui prieten o scurtă scrisoare de încurajare folosind ceea ce aţi învăţat din 1 Nefi 20–21 şi declaraţia preşedintelui Uchtdorf din secţiunea de studiu pentru 1 Nefi 20.

Nefi a inclus în cronica sa una dintre profeţiile lui Isaia despre adunarea lui Israel. Aceasta se găseşte în 1 Nefi 21:18–26. În 1 Nefi 22, Nefi a oferit propriile sale explicaţii şi comentarii despre profeţia lui Isaia. În timp ce citiţi 1 Nefi 22:4–12, căutaţi explicaţia lui Nefi despre modul în care Israel va fi adunat în zilele din urmă.

V-ar putea fi util să ştiţi că, în Cartea lui Mormon, termenul „neamuri” se referă adesea la oamenii care nu sunt descendenţi ai lui Iuda. Expresia „o lucrare minunată” face referire la restaurarea Evangheliei în zilele din urmă. De asemenea, remarcaţi cât de des a menţionat Nefi cuvântul legăminte – puteţi marca aceste expresii în scripturile voastre.

Domnul a promis să restaureze Evanghelia şi să adune Israelul în zilele din urmă. În scripturile voastre, în timp ce studiaţi 1 Nefi 22:17, 19–22, 25–28, marcaţi ceea ce i se va întâmpla lui Satana datorită neprihănirii oamenilor.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat 1 Nefi 20–22 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: