Seminar
Unitatea 12: ziua 2 – Mosia 9–10


Unitatea 12: ziua 2

Mosia 9–10

Introducere

În timpul domniei regelui Beniamin, Zenif a mers cu un grup de nefiţi din Zarahemla să se stabilească printre lamaniţi, în ţara lui Nefi. Deoarece regele lamaniţilor plănuia să-i ducă pe oamenii lui Zenif în robie, el le-a permis să rămână. Tradiţiile false ale lamaniţilor şi ura acestora faţă de nefiţi au dus, în cele din urmă, la război. Când lamaniţii au căutat să-i ducă în robie, oamenii lui Zenif s-au întors către Domnul, care i-a întărit şi i-a ajutat să îi alunge pe lamaniţi din ţara lor.

Mosia 9:1–13

Zenif conduce un grup de nefiţi înapoi în ţara lui Nefi.

V-aţi dorit vreodată ceva cu ardoare? Astăzi veţi învăţa despre un bărbat care şi-a dorit ceva cu ardoare şi despre consecinţele faptelor şi dorinţelor sale.

Uitaţi-vă la harta cu călătorii din lecţia trecută. Vă amintiţi de călătoria lui Amon când i-a găsit pe Limhi şi oamenii săi? Deschideţi-vă scripturile la Mosia 7–8 şi căutaţi data la care au avut loc evenimentele din aceste capitole (se găseşte fie în partea de jos a paginii sau în rezumatele capitolelor). Comparaţi-o cu data din Mosia 9:1. Care este diferenţa de ani dintre cele întâmplate în Mosia 8 şi cele întâmplate în Mosia 9?

Citiţi prefaţa scrisă de Mormon la cronica lui Zenif, care se găseşte chiar înainte de Mosia 9.

Zenif, bunicul lui Limhi, a condus un grup de nefiţi înapoi în ţara lui Nefi. El şi-a dorit ceva cu atâta ardoare, încât a uitat să se gândească unde îl vor conduce dorinţele sale. Citiţi în Mosia 9:1–4 ce a făcut Zenif pentru a obţine ce îşi dorea. (A fi „prea zelos” înseamnă a fi extrem de înflăcărat sau extrem de interesat de ceva.)

Înflăcărarea lui Zenif a făcut ca el să fie înşelat de regele lamanit. Citiţi Mosia 9:5–7, 10 pentru a vedea ce s-a întâmplat din cauza înflăcărării lui Zenif.

  1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsuri la următoarele întrebări:

    1. Ce nu a reuşit Zenif să recunoască din cauza dorinţelor sale înflăcărate de a obţine ţara lui Nefi?

    2. Care ar fi câteva exemple moderne de lucruri pe care cei tineri doresc cu înflăcărare să le obţină?

    3. Care credeţi că sunt pericolele de-a fi înceţi în a vă aduce aminte de Domnul când faceţi alegeri în viaţa voastră?

După 12 ani, oamenii lui Zenif au prosperat. Regele lamanit se temea că nu va putea să-i facă robii săi, conform planului său iniţial, aşa că şi-a pregătit oamenii să se lupte împotriva lor (vezi Mosia 9:11–13).

Mosia 9:14–10:22

Lamaniţii încearcă să-i ducă pe oamenii lui Zenif în robie.

Încercuiţi toate aspectele din viaţa voastră în care aţi dori să aveţi parte de mai mult sprijin sau de mai multă tărie: activitatea şcolară, rezistenţa în faţa ispitelor, relaţiile cu prietenii, conducătorii şi colegii de la muncă, relaţiile cu membrii familiei, dezvoltarea deprinderilor, talentelor şi abilităţilor.

Când studiaţi Mosia 9–10, fiţi atenţi la un principiu care vă va ajuta să înţelegeţi ce trebuie să faceţi pentru a primi mai multă tărie în acele aspecte ale vieţii voastre. Mosia 9–10 conţine o relatare despre două perioade de timp diferite, când lamaniţii au venit să lupte împotriva lui Zenif şi a oamenilor săi.

  1. Copiaţi următorul tabel în jurnalul pentru studiul scripturilor, lăsând suficient spaţiu liber sub fiecare referinţă scripturală pentru a scrie un răspuns. Studiaţi versetele indicate şi căutaţi ce au făcut oamenii lui Zenif şi lamaniţii pentru a găsi putere. Completaţi tabelul cu informaţiile găsite.

Ce au făcut oamenii pentru a se pregăti?

Ce au făcut pentru a-şi pune încrederea în Domnul?

Care a fost rezultatul?

Zenif şi oamenii săi

Mosia 9:14–16

Mosia 9:17

Mosia 9:18

Lamaniţii

Mosia 10:6–8

Mosia 10:11

Mosia 10:19–20

  • Ce asemănări observaţi între modul în care oamenii lui Zenif s-au pregătit pentru luptă şi cel în care au făcut-o lamaniţii?

  • Ce deosebiri observaţi între modul în care oamenii lui Zenif s-au pregătit pentru luptă şi cel în care au făcut-o lamaniţii?

O lecţie pe care o învăţăm din Mosia 9:17–18 este aceea că Domnul ne va întări când facem tot ce ne stă în putinţă şi când ne punem încrederea în El.

  1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: În ce aspecte ale vieţii mele aş putea să am mai multă încredere în Domnul şi aş putea să Îi cer să mă întărească?

  2. Marcaţi primele trei rânduri din Mosia 9:18. Apoi, rugaţi un adult de încredere (un părinte, un conducător al Bisericii sau un învăţător) să vă împărtăşească o experienţă despre un moment în care I-a cerut ajutor Domnului şi s-a simţit întărit de El. Ascultaţi ce a făcut acea persoană pentru a primi putere de la Domnul. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre ceea ce aţi învăţat.

Aţi fost vreodată supăraţi pe cineva sau aţi purtat cuiva pică – aţi simţit că nu puteaţi ierta sau uita ceea ce a făcut acea persoană? Aţi cunoscut pe cineva care părea că vă urăşte? Înainte ca Zenif şi oamenii săi să se lupte pentru a doua oară, Zenif i-a învăţat pe oamenii săi care era motivul pentru care lamaniţii erau plini de ură faţă de nefiţi. Când studiaţi cuvintele lui Zenif din Mosia 10:11–18, v-ar putea fi util să ştiţi că a fi „[nedreptăţit]” înseamnă să te simţi jignit sau să fii tratat într-un mod necinstit sau nedrept şi că a fi „[mânios]” înseamnă să fii extrem de furios. Studiaţi Mosia 10:11–18 şi căutaţi de ce urmaşii lui Laman şi Lemuel au continuat să-i urască pe urmaşii lui Nefi. Marcaţi cuvintele nedreptăţit şi mânioşi în timp ce citiţi.

Meditaţi asupra următoarelor întrebări:

  • De ce îi urau lamaniţii atât de mult pe nefiţi?

  • Cine simte durere atunci când sunteţi furioşi sau refuzaţi să iertaţi?

  • Cum ar putea furia şi ranchiuna să vă afecteze familia sau viitorii copii?

Citiţi următoarele experienţe povestite de vârstnicul Donald L. Hallstrom, din Preşedinţia celor Şaptezeci, şi căutaţi ce ne-a recomandat să facem când ne simţim jigniţi sau suntem furioşi pe cineva:

Imagine
Vârstnicul Donald L. Hallstrom

„Cu mulţi ani în urmă am fost martorul unei dezamăgiri – care a devenit o tragedie. Un cuplu tânăr se pregătea să întâmpine pe lume primul lor copil. Vieţile lor erau pline de nerăbdare şi entuziasm faţă de această experienţă grandioasă. În timpul naşterii, au apărut complicaţii şi copilul a murit. Dezamăgirea s-a preschimbat în mâhnire, mâhnirea s-a preschimbat în mânie, mânia s-a preschimbat în reproş, iar reproşul s-a preschimbat în răzbunare faţă de doctorul pe care ei îl considerau responsabil pentru ceea ce se întâmplase. Părinţii şi alţi membri ai familiei s-au implicat foarte mult, încercând împreună să distrugă reputaţia şi cariera doctorului. Pe măsură ce săptămânile şi, apoi, lunile de amărăciune [manifestată prin cuvinte dure, amare] măcinau familia, înverşunarea lor s-a îndreptat asupra Domnului. «Cum de a permis El ca lucrul acesta groaznic să se întâmple?». Ei au respins eforturile repetate ale conducătorilor şi membrilor Bisericii de a-i alina din punct de vedere spiritual şi emoţional iar, cu timpul, s-au îndepărtat de Biserică. Acum, patru generaţii ale familiei au fost afectate. Acolo unde au existat cândva credinţă şi devotament faţă de Domnul şi Biserica Sa, nu a mai avut loc de zeci de ani nicio activitate spirituală din partea niciunui membru al familiei…

Bunicii mei din partea tatălui au avut doi copii, un fiu (tatăl meu) şi o fiică… [Fiica lor] s-a căsătorit în 1946, iar patru ani mai târziu aştepta un copil… Nimeni nu ştia că în pântecele ei purta gemeni. Din nefericire, ea şi gemenii au murit în timpul naşterii.

Bunicii mei au fost devastaţi. Totuşi, mâhnirea lor i-a îndreptat imediat către Domnul şi ispăşirea Sa. Fără a stărui întrebându-se de ce s-a întâmplat aşa ceva şi cine ar putea fi învinovăţit, ei s-au hotărât să trăiască în neprihănire…

Credinţa de care au dat dovadă [aceşti bunici], mai ales când au întâmpinat dificultăţi, a influenţat deja patru generaţii după ei. În mod direct şi profund, ea i-a influenţat pe fiul lor (tatăl meu) şi pe mama mea atunci când unica fiică a părinţilor mei, cel mai mic copil al lor, a murit în urma unor complicaţii apărute în momentul naşterii… Având exemplul generaţiei dinainte, părinţii mei – fără ezitare – s-au întors către Domnul pentru consolare…

Dacă simţiţi că aţi fost nedreptăţiţi – de către cineva (un membru al familiei, un prieten, un alt membru al Bisericii, un conducător al Bisericii, un partener de afaceri) sau că vi s-a greşit cu ceva (aţi suferit din pricina morţii unei persoane iubite, aveţi probleme de sănătate, probleme financiare, sunteţi sau aţi fost abuzaţi, sunteţi dependenţi de substanţe sau obiceiuri dăunătoare) – trataţi problema direct şi cu toată tăria de care dispuneţi… Şi, fără întârziere, întoarceţi-vă către Domnul. Exercitaţi-vă toată credinţa pe care o aveţi în El. Daţi-I voie să ducă povara împreună cu dumneavoastră. Permiteţi harului Său să vă uşureze povara… Nu permiteţi niciodată vreunei împrejurări trecătoare să vă oprească să creşteţi spiritual” („Întoarceţi-vă către Domnul” Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 78–80).

Observaţi că, atât în exemplul despre lamaniţi, cât şi în cel despre familia cuplului tânăr care şi-a pierdut primul copil, furia şi jignirea au afectat generaţii întregi de oameni.

  1. Gândiţi-vă la un moment în care aţi simţit că sunteţi neîndreptăţiţi sau aţi fost furioşi pe cineva. Mai aveţi astfel de sentimente în prezent? În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

    1. Cum pot să primesc ajutor în eforturile mele de a ierta?

    2. Cum pot urma exemplul bunicilor vârstnicului Hallstrom şi pune în practică în viaţa mea, astăzi, sfatul său din ultimul paragraf al citatului?

  2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

    Am studiat Mosia 9–10 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

    Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: