Alma 30

După o mare bătălie împotriva lamaniţilor, peste ţara lui Zarahemla s-a aşternut pacea. În mijlocul acestei perioade de pace, un bărbat numit Corihor a început să predice că nu avea să fie niciun Hristos. Învăţăturile sale false i-au făcut să păcătuiască pe cei care l-au crezut. El a vorbit împotriva conducătorilor Bisericii, pretinzând că aceştia predicau „[tradiţii] nebuneşti”(Alma 30:27). Corihor a fost adus înaintea lui Alma, care l-a învăţat că toate lucrurile mărturisesc despre Hristos. În cele din urmă, Corihor a mărturisit că faptele sale fuseseră conduse de către diavol.

Închipuiţi-vă că cineva v-a pregătit un fel de mâncare. Arăta şi mirosea delicios, dar vi s-a făcut foarte rău când aţi mâncat din ea. Gândiţi-vă un moment la cum se pot asemăna învăţăturile false cu faptul de a vă fi oferită o mâncare care arată apetisant, dar care, fără să ştiţi, este toxică.

Aţi studiat înainte despre antihriştii Şerem (vezi Iacov 7) şi Nehor (vezi Alma 1). Amintiţi-vă că o definiţie a cuvântului antihrist este „oricine sau orice denaturează… adevăratul plan de salvare al Evangheliei şi care se opune lui Hristos, făţiş sau în secret”. (Ghidul pentru scripturi, „Antihrist,” scriptures.lds.org). Astăzi veţi învăţa despre un alt bărbat care era duşman al lui Hristos şi ale cărui învăţături false i-au înşelat pe alţii şi i-au condus spre păcat. Mulţi oameni din lumea zilelor noastre folosesc argumente asemănătoare celor ale lui Corihor împotriva celor care îşi exprimă credinţa în Dumnezeu.

Corihor a început să predice printre nefiţi. Citiţi Alma 30:6, 12 şi căutaţi expresiile care arată faptul că numitul Corihor era antihrist.

Citiţi Alma 30:12–18 şi potriviţi învăţăturile false ale lui Corihor cu implicaţiile acestora.

(Răspunsurile la acest exerciţiu se găsesc la sfârşitul acestei lecţii.)

În Alma 30:18 este predat principiul: Satana foloseşte doctrine false pentru a ne ademeni să facem păcate.

Preşedintele Boyd K. Packer, preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

Imagine

Preşedintele Boyd K. Packer

„Comportamentul nostru nu este controlat în totalitate de impulsuri fireşti. Comportamentul începe şi odată cu credinţa.

Crezurile se nasc din filozofii sau din doctrine. Doctrinele pot fi spirituale sau seculare, sănătoase sau distructive, adevărate sau false…

Doctrina adevărată, bine înţeleasă, schimbă atitudini şi comportamente” („Little Children”, Ensign, nov. 1986, p. 17).

1. Alegeţi două sau mai multe dintre învăţăturile false ale lui Corihor enumerate în tabelul din cadrul exerciţiului. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi care sunt doctrinele adevărate şi spuneţi cum vă sunt influenţate atitudinea şi comportamentul de cunoaşterea adevărului.

După succesul înregistrat în ţara lui Zarahemla, Corihor a mers în ţara lui Ierşon pentru a propovădui către poporul lui Amon. Citiţi Alma 30:19–20 şi aflaţi dacă aceştia i-au acceptat învăţăturile false.

Oamenii din poporul lui Amon „erau mai înţelepţi decât mulţi dintre nefiţi” şi „[au] făcut ca el să fie alungat din ţară” (Alma 30:20–21). Din ceea ce aţi învăţat despre poporul lui Amon, de ce credeţi că ei nu au crezut învăţăturile false ale lui Corihor?

Alma 30:21–29 relatează cum Corihor a mers apoi în ţara lui Ghedeon „şi aici nu a avut mare succes” (Alma 30:21). Unele dintre argumentele lui Corihor împotriva Bisericii şi învăţăturilor acesteia se găsesc în Alma 30:24, 27, iar două dintre ele sunt: (1) cei care cred în Dumnezeu sunt în sclavie şi (2) religia îi privează de libertăţi. Aceste argumente încă sunt folosite de cei care se opun religiei în zilele noastre.

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat că, de fapt, credinţa noastră în Dumnezeu ne oferă libertate: „Corihor argumenta, la fel cum au argumentat în mod fals femei şi bărbaţi încă de la începutul timpului, că a asculta de sfatul slujitorilor lui Dumnezeu înseamnă a renunţa la darul independenţei dat de Dumnezeu. Dar argumentul este fals deoarece prezintă greşit realitatea. Când respingem sfaturile care vin de la Dumnezeu, noi nu alegem să fim independenţi de influenţe exterioare. Noi alegem altfel de influenţă. Noi respingem protecţia unui Tată din Ceruri atotputernic, atotştiutor, care ne iubeşte desăvârşit, şi al cărui întreg scop, la fel ca şi al Fiului Său Preaiubit, este de a ne oferi viaţă veşnică, de a ne da tot ceea ce are şi de a ne aduce înapoi acasă, ca familii, în braţele dragostei Sale. Respingând sfatul Său, noi alegem influenţa unei alte puteri, al cărei scop este de a ne face nefericiţi şi care este motivată de ură. Noi avem libertatea de a alege, fiind un dar de la Dumnezeu. Aceasta nu este dreptul de a alege să fim liberi de orice influenţă, ci dreptul inalienabil de a ne supune oricărei dintre aceste puteri alegem” („Finding Safety in Counsel”, Ensign, mai 1997, p. 25).

2. Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor ce i-aţi recomanda unei persoane să facă pentru a se proteja de doctrine false de genul celor propovăduite de Corihor.

În cele din urmă, Corihor a fost adus înaintea lui Alma. Citiţi Alma 30:30–31 şi căutaţi acuzaţiile pe care le-a adus Corihor lui Alma şi celorlalţi conducători al Bisericii. „A-şi însuşi munca poporului” implica faptul că Alma şi ceilalţi se îmbogăţiseră datorită slujirii lor în Biserică. Gândiţi-vă la răspunsuri pentru următoarele întrebări:

• Din experienţa voastră avută cu conducătorii Bisericii, de ce sunt false aceste acuzaţii?

• Cum credeţi că aţi fi răspuns acuzaţiilor lui Corihor dacă aţi fi fost Alma?

Citiţi Alma 30:32–35 şi descoperiţi răspunsul lui Alma către Corihor. Gândiţi-vă la cum aţi văzut că se reflectă adevărul din răspunsul lui Alma în vieţile celor care vă conduc episcopia sau ramura sau ale altor membri ai Bisericii pe care îi admiraţi.

Dacă este posibil, invitaţi un prieten sau un membru al familiei să citească Alma 30:37–45 împreună cu voi. Unul să citească cuvintele lui Alma, iar celălalt, cuvintele lui Corihor. În timp ce citiţi amândoi, căutaţi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu afirmate de Alma. (Dacă nu este posibil să citiţi împreună cu cineva, închipuiţi-vă schimbul de replici dintre cei doi bărbaţi în timp ce citiţi.)

3. Faceţi următoarele exerciţii în jurnalul pentru studiul scripturilor:

   1. Scrieţi care dintre dovezile citate de Alma reprezintă pentru voi o mărturie cu însemnătate deosebită a existenţei lui Dumnezeu şi de ce aceasta este o dovadă atât de puternică a faptului că El există.

   2. Scrieţi cel puţin alte trei dovezi pe care le-aţi observat în viaţa voastră care „arată că este un Dumnezeu” (Alma 30:44) şi explicaţi pe scurt cum v-a întărit fiecare dintre acestea credinţa în Dumnezeu.

O doctrină care se găseşte în versetele pe care le-aţi studiat este aceea că: Toate lucrurile mărturisesc că Dumnezeu este Creatorul Suprem. Gândiţi-vă la ce se întâmplă cu credinţa voastră atunci când alegeţi să căutaţi şi să vă amintiţi de aceste dovezi şi mărturii.

Observaţi ce a făcut profetul Alma când a interacţionat cu Corihor: el a corectat învăţăturile false (vezi Alma 30:32–35), a depus mărturie despre adevăr (vezi Alma 30:37–39), i-a cerut lui Corihor să aducă dovezi (vezi Alma 30:40–42) şi i-a oferit dovezi ale existenţei lui Dumnezeu (vezi Alma 30:44). Ce puteţi învăţa din exemplul lui Alma despre cum să ne purtăm cu cei care aduc argumente împotriva adevărului?

Imagine

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

Uneori, singura apărare pe care o avem împotriva celor care ne atacă credinţa este să ne împărtăşim mărturia despre adevăr. Nu este nicio ruşine în această abordare – Alma, un profet al lui Dumnezeu, a folosit această abordare în cazul lui Corihor. După cum a explicat vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Argumentele lui Corihor par foarte contemporane pentru cititorul modern, dar Alma a folosit o armă atemporală şi, în cele din urmă, de necontestat pentru a-i răspunde – puterea mărturiei personale” (Christ and the New Covenant [1997], p. 121).

Imagine

Alma şi Corihor

În pofida multelor dovezi sau semne pe care Alma i le-a împărtăşit lui Corihor pentru a-i dovedi existenţa lui Dumnezeu, Corihor a cerut încă un semn şi el a fost amuţit (ceea ce înseamnă că nu putea vorbi; vezi Alma 30:45–50). Citiţi Alma 30:51–53 şi căutaţi motivele pentru care Corihor a spus că a propovăduit ceea ce propovăduise.

Când Corihor nu a mai putut propovădui doctrine false, el a recunoscut că propovăduise aceste doctrine false „pentru că ele erau plăcute pentru mintea carnală” (Alma 30:53). A avea o „minte carnală” înseamnă a ne concentra asupra plăcerilor lumeşti sau asupra satisfacerii poftelor trupului. Cei care crezuseră învăţăturile lui Corihor credeau că se puteau complăcea în plăceri fizice şi în lucruri materiale şi că nu vor exista consecinţe. Aceste idei au dus la o viaţă plină de păcat (vezi Alma 30:18).

Alma 30:54–59 relatează faptul că Corihor a fost alungat, a mers din uşă în uşă cerşind mâncare şi, în cele din urmă, a fost călcat în picioare până când a murit. Citiţi Alma 30:60 şi căutaţi un adevăr important despre ce se întâmplă, în cele din urmă, cu cei care aleg să îl urmeze pe Satana. Însemnaţi următoarea frază în scripturile voastre: „Diavolul nu-i va scăpa pe copiii săi [cei care-l urmează] în ultima zi”. (În acest verset, copii înseamnă cei care-l urmează.)

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

   1. Cum s-a manifestat adevărul pe care l-aţi însemnat în Alma 30:60 în viaţa lui Corihor?

   2. Comparaţi Alma 30:60 cu Alma 36:3. Ce dovezi aţi văzut în viaţa voastră sau în viaţa celorlalţi care să arate că Dumnezeu va continua să-i sprijine pe cei care se străduiesc să urmeze poruncile Sale?

Recapitulaţi principiile şi doctrinele adevărate pe care le-aţi studiat astăzi. Gândiţi-vă la moduri în care puteţi evita să fiţi înşelaţi de învăţături false, precum cele ale lui Corihor.

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Alma 30 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: