Alma 33–35

Folosind învăţăturile care se găsesc în scripturi, Alma i-a ajutat pe mulţi dintre zoramiţi să înţeleagă că ei puteau să-L preaslăvească pe Dumnezeu indiferent de împrejurările în care se aflau. Ei i-a încurajat să privească spre Isus Hristos şi să creadă în ispăşirea Sa. Amulec a confirmat învăţăturile lui Alma şi şi-a exprimat propria mărturie despre Isus Hristos. Amulec a subliniat că omenirea poate fi salvată numai prin ispăşirea lui Isus Hristos. El a promis că oamenii pot primi toate binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos pe măsură ce îşi exercită credinţa spre pocăinţă. Mulţi dintre zoramiţi au ascultat avertismentul lui Amulec, s-au pocăit şi s-au alăturat nefiţilor.

Amintiţi-vă că, după cum este consemnat în Alma 32, Alma i-a învăţat pe zoramiţi despre necesitatea de a planta cuvântul lui Dumnezeu în inimile lor şi de a da dovadă de credinţă în cuvântul lui Dumnezeu. Citiţi Alma 33:1 şi identificaţi întrebările pe care le-au avut zoramiţii despre ceea ce-i învăţase Alma.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum aţi răspunde la întrebarea zoramiţilor despre cum trebuiau ei să înceapă să dea dovadă de credinţă. Apoi, în timp ce studiaţi Alma 33–34, comparaţi-vă răspunsul cu ceea ce i-au învăţat Alma şi Amulec pe zoramiţi.

În timp ce Alma a început să răspundă la întrebările zoramiţilor, el a corectat o idee falsă despre preaslăvire, care îi împiedica să-şi exercite pe deplin credinţa. Citiţi Alma 33:2 şi identificaţi această idee falsă. Amintiţi-vă că zoramiţii nu le permiteau oamenilor săraci să intre în sinagogile lor pentru a preaslăvi (vezi Alma 32:1–3). Conform celor relatate în Alma 33:2, ce le-a spus Alma oamenilor că trebuiau să facă pentru a găsi un răspuns care să corecteze această idee falsă?

Pentru a corecta ideile greşite ale zoramiţilor cu privire la preaslăvirea lui Dumnezeu, Alma a citat din scripturile scrise de un profet numit Zenos. Zenos propovăduise poporului lui Israel din vremurile Vechiului Testament, dar profeţiile sale sunt consemnate numai în Cartea lui Mormon. Citiţi Alma 33:3 şi găsiţi cuvântul pe care l-a folosit Alma pentru a descrie preaslăvirea.

Luaţi în considerare notarea următorului principiu în scripturile voastre, lângă Alma 33:3 sau în jurnalul pentru studiul scripturilor: Îl putem preaslăvi pe Dumnezeu în mod continuu, prin rugăciune.

Citiţi Alma 33:4–11 şi însemnaţi fiecare dintre împrejurările în care s-a rugat Zenos. Ce a făcut Domnul de fiecare dată când s-a rugat Zenos? Pentru a vă ajuta să asemănaţi aceste versete cu viaţa voastră, trasaţi o linie care să unească împrejurările în care s-a rugat Zenos cu posibile împrejurări asemănătoare din viaţa voastră. (Alegeţi situaţiile care se potrivesc cel mai bine cu viaţa voastră. Nu există răspunsuri corecte sau greşite în acest exerciţiu.)

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: Cum vă poate fi binecuvântată viaţa dacă v-aţi ruga în toate aceste împrejurări? Scrieţi un ţel personal despre felul în care v-aţi putea ruga mai des.

Aveţi în vedere să însemnaţi expresiile din Alma 33:4–5, 8–9 care menţionează mila lui Dumnezeu şi reflectaţi la cum vă poate ajuta faptul de a vă ruga mai des să simţiţi mila şi dragostea lui Dumnezeu. Căutaţi motivele pentru care este posibilă această milă în timp ce continuaţi să studiaţi Alma 33.

Imagine

Răstignirea

Unul dintre motivele pentru care unora dintre zoramiţi le era greu să ştie cum să-L preaslăvească pe Dumnezeu era acela că ei nu ştiau că trebuia să-şi concentreze credinţa asupra lui Isus Hristos. Ei nu înţelegeau şi nu credeau în rolul Său în planul salvării (vezi Alma 33:14). Citiţi Alma 33:12–16, unde Alma a discutat învăţăturile lui Zenos şi apoi le-a prezentat cuvintele lui Zenoc, un alt profet din timpul Vechiului Testament. Căutaţi binecuvântările pe care le-a identificat Alma şi pe care le primim datorită lui Isus Hristos. Puteţi însemna expresia „datorită Fiului Tău” de fiecare dată când este menţionată. Din aceste versete învăţăm acest adevăr: Primim mila Tatălui Ceresc, inclusiv iertarea păcatelor noastre, datorită ispăşirii lui Isus Hristos. Reflectaţi la îndurarea pe care a revărsat-o Tatăl Ceresc asupra voastră, inclusiv la posibilitatea de a vă pocăi şi de a fi iertaţi de păcate, datorită ispăşirii Salvatorului.

Pe lângă faptul că le-a amintit zoramiţilor de învăţăturile lui Zenos şi Zenoc, Alma le-a mai amintit şi de un moment în care Moise ne-a învăţat despre ispăşirea Salvatorului. Când Moise şi copiii lui Israel se aflau în pustiu, oamenii au fost muşcaţi de şerpi veninoşi. Domnul i-a spus lui Moise să facă un şarpe de alamă, să îl fixeze pe o prăjină şi să le poruncească israeliţilor care fuseseră muşcaţi să se uite la el. Şarpele de alamă de pe prăjină era un „simbol” al răstignirii lui Isus Hristos (vezi Alma 33:19).

Imagine

Moise şi şarpele de alamă

Citiţi Alma 33:19–20 şi identificaţi ce s-a întâmplat cu israeliţii care au ales să se uite la şarpele de alamă când erau muşcaţi şi ce s-a întâmplat cu cei care au ales să nu se uite.

Gândiţi-vă la răspunsuri pentru următoarele întrebări: Ce ne învaţă relatarea despre israeliţi şi şarpele de alamă că trebuie să facem pentru a fi vindecaţi spiritual? Ce puteţi face pentru a privi la Salvator astfel încât El să vă ajute din punct de vedere spiritual?

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: Care sunt câteva dintre modurile sigure prin care vă puteţi uita la Isus Hristos în viaţa voastră de zi cu zi?

Citiţi Alma 33:22–23 şi marcaţi ce trebuie să credem despre Isus Hristos pentru a avea credinţă în El.

Mărturia depusă de Amulec zoramiţilor, după cum este consemnată în Alma 34, a reprezentat o dovadă în plus la mărturia lui Alma despre Isus Hristos. Citiţi o parte din mărturia lui Alma, care se găseşte în Alma 34:8–9, şi aveţi în vedere să marcaţi ceea ce a propovăduit Amulec despre nevoia de a avea ispăşirea lui Isus Hristos. Gândiţi-vă la această întrebare: Cum ar fi fost viaţa mea dacă Isus Hristos nu ar fi venit şi nu Şi-ar fi îndeplinit rolul Său special?

Citiţi Alma 34:10–14 şi identificaţi expresii care conţin cuvintele infinit şi veşnic. În scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următorul adevăr: Ispăşirea infinită şi veşnică a lui Isus Hristos oferă salvare întregii omeniri.

Pentru a ne ajuta să înţelegem în ce fel este ispăşirea infinită şi veşnică, episcopul Richard C. Edgley, din Episcopatul care prezidează, ne-a învăţat: „Vorbind despre ispăşirea lui Hristos, menţionez că îmi place definiţia din dicţionar pentru cuvintele infinit şi veşnic, deoarece eu cred că ele exprimă exact ceea [ce a vrut Dumnezeu să spună]. Infinit: «a nu avea graniţe sau limite». Iar definiţia cuvântul veşnic: «fiind fără început sau sfârşit» (The American Heritage Dictionary of the English Language, a patra ediţie [2000], „infinite”, „eternal”, p. 898, 611)” („Pentru binele tău”, Liahona, iulie 2002, p. 73).

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

   1. În ce moduri poate fi ispăşirea lui Isus Hristos infinită şi veşnică?

   2. În ce fel va creşte aprecierea voastră faţă de Salvator ştiind că ispăşirea este infinită şi veşnică? În ce fel vă dezvoltă credinţa în El?

Citiţi Alma 34:15–17 pentru a vedea ce i-a învăţat Amulec pe zoramiţi că trebuiau să facă pentru a primi binecuvântările pe care doreşte Salvatorul să ni le ofere prin ispăşirea Sa. În scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următorul adevăr: Pentru a primi toate binecuvântările ispăşirii, trebuie să dăm dovadă de credinţă care să ne conducă spre pocăinţă.

Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

Imagine

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf

„Avem nevoie de o credinţă puternică în Hristos pentru a fi capabili să ne pocăim… Dacă credem că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile, este iubitor şi milos, vom fi capabili să ne punem încrederea în El pentru salvarea noastră, fără să ne îndoim. Credinţa în Hristos ne va schimba gândurile, crezurile şi [comportamentul] care nu sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Adevărata pocăinţă ne va conduce din nou să facem ceea ce este drept… Pocăinţa înseamnă o schimbare a minţii şi a inimii – încetăm să facem lucrurile care sunt greşite şi începem să facem lucruri care sunt corecte. Ea ne aduce o atitudine nouă faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine şi faţă de viaţă, în general” („Punctul de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 100).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: În ce fel dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos când ne pocăim?

Citiţi Alma 34:17–27 şi căutaţi ceea ce a propovăduit Alma despre momentele în care trebuie să ne rugăm şi despre ce trebuie să ne rugăm. Cum credeţi că i-a ajutat acest sfat pe zoramiţii care credeau că pot preaslăvi doar o dată pe săptămână? Alegeţi un verset care credeţi că vă poate ajuta în mod deosebit. Gândiţi-vă cum puteţi urma sfatul referitor la rugăciune din acest verset în timpul săptămânii următoare.

Amulec a propovăduit că trebuie să fim dornici să acceptăm binecuvântările ispăşirii Salvatorului pocăindu-ne acum de păcatele noastre, în loc să aşteptăm să ne pocăim mai târziu. Citiţi Alma 34:30–35 şi subliniaţi cuvinte sau expresii care ne arată de ce nu trebuie să amânăm pocăinţa. Căutaţi în versetul 31 binecuvântările pe care Amulec a spus că le vor primi cei care aleg să se pocăiască acum. Recitiţi cu atenţie versetul 32 şi apoi gândiţi-vă la întrebarea: Cum îmi poate influenţa acest verset felul în care trăiesc?

Recitiţi Alma 34:33 şi gândiţi-vă la ceea ce a spus preşedintele Joseph Fielding Smith: „Amânarea, în ceea ce priveşte principiile Evangheliei, este cea care vă va priva de viaţa eternă, care este viaţa în prezenţa Tatălui şi a Fiului. Sunt mulţi printre noi, chiar membri ai Bisericii, care nu cred că trebuie să se grăbească să trăiască în acord cu principiile Evangheliei şi să ţină poruncile” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Fielding Smith, p. 95).

Mulţi zoramiţi au ascultat de avertizarea lui Amulec de a nu-şi amâna pocăinţa, s-au pocăit şi şi-au schimbat vieţile. Conducătorii zoramiţilor i-au alungat din ţara lor, iar aceşti oameni au venit în ţara lui Ierşon, unde au fost primiţi de poporul lui Amon – numiţi şi anti-nefi-lehiţi (vezi Alma 35:6–7). Zoramiţii şi lamaniţii ticăloşi au devenit mânioşi că poporul lui Amon i-au acceptat pe zoramiţii care se pocăiseră şi au început să facă pregătiri de război împotriva nefiţilor (vezi Alma 35:8–11).

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Alma 33–35 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: