Vârstnicul Ulisses Soares: Un om fără înșelăciune
La începutul slujirii Sale, când Isus Își alegea apostolii, l-a văzut pe Natanael venind spre El. El a simțit imediat bunătatea lui Natanael și a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug”1.
Isus știa că Natanael era un om care avea o inimă pură, intențiile sale erau cinstite și fără ipocrizie sau înșelăciune. Domnul iubește această calitate a integrității neprihănite și El l-a chemat pe Natanael ca apostol2.
Ulisses Soares este precum Natanael din vechime și dânsul a fost, de asemenea, chemat de Salvator.
„Exemplul părinților mei”
Ulisses Soares, cel mai mic dintre patru frați, s-a născut în São Paulo, Brazilia, în data de 2 octombrie 1958. A crescut în condiții umile, dar părinții săi, Apparecido și Mercedes Carecho Soares, erau oameni onorabili și harnici care i-au ascultat cu sinceritate pe misionari. Ei s-au alăturat Bisericii în anul 1965, când Ulisses avea șase ani.
„Nu l-am văzut pe fratele Apparecido să lipsească de la vreo adunare”, a spus Osiris Cabral, care a slujit ca președinte de țăruș când Ulisses era tânăr băiat. „Mercedes era, de asemenea, foarte credincioasă. Ulisses a moștenit devotamentul părinților săi.”
Ulisses Soares „a crescut în Biserică, urmând exemplul” părinților săi, Apparecido și Mercedes Soares (stânga). Pe măsură ce Ulisses s-a încrezut în Domnul în pofida opoziției, el a învățat, încă de când era copil, să se țină strâns de Salvator și Evanghelia Sa.
Bunătatea naturală a inimii lui Ulisses a devenit mai puternică pe măsură ce a învățat căile Domnului. „Am crescut în Biserică, urmând exemplul părinților mei”, a spus vârstnicul Soares. Pe măsură ce a urmat acel exemplu, mărturia sa a devenit mai puternică în pofida opoziției.
Dânsul a spus: „Eram singurul membru al Bisericii din școala mea, iar ceilalți băieți încercau mereu să mă ispitească și mă îndemnau să fac lucruri greșite. A trebuit să învăț să mă apăr în fața acestor încercări, dar întotdeauna am crezut, cu toată inima mea, că Domnul mă va ajuta să reușesc. Am învățat ca tânăr băiat că, dacă vă îți faci partea, Domnul o va face pe a Lui. Dar trebuie să te ții strâns de mâna Sa și de Evanghelia Sa”.
Când Ulisses avea 15 ani, episcopul său l-a rugat să predea la o clasă în cadrul Școlii de duminica pentru tineri. Una dintre lecțiile pe care le-a predat s-a concentrat asupra faptului de a dobândi o mărturie despre Evanghelie. Ulisses studiase Cartea lui Mormon și a simțit întotdeauna că Biserica este adevărată și credea în Salvatorul Isus Hristos.
În timp ce își pregătea lecția, și-a dorit să depună mărturie cu tărie în fața clasei sale despre veridicitatea Evangheliei. Vârstnicul Soares își amintește: „Am studiat și m-am rugat intens. După ce am îngenuncheat, în inima mea am simțit un sentiment foarte plăcut, o voce blândă care mi-a confirmat faptul că eram pe calea cea bună. A fost o mărturie atât de puternică, încât nu aș putea spune niciodată că nu am știut”.
Când a ajuns la maturitate, Ulisses a aflat că, dacă avea să facă mai mult decât se aștepta de la el sau mai mult decât i se cerea, Domnul avea să-l binecuvânteze cu generozitate. A învățat o astfel de lecție când se pregătea să plece în misiune. În timpul interviurilor cu Ulisses, episcopul său a subliniat importanța faptului de a ține poruncile și a trăi în mod demn. El a subliniat, de asemenea, importanța faptului de a se pregăti din punct de vedere financiar.
Astăzi, toți misionarii din Brazilia contribuie la plata misiunii lor, multe familii contribuind pentru a acoperi toate costurile. Când Ulisses s-a apropiat de vârsta la care putea să plece în misiune, el a hotărât să câștige toți banii necesari pentru misiunea sa. Profitând de etica profesională puternică pe care o învățase muncind în cadrul micii afaceri a tatălui său și fiind înarmat cu abilitatea de a scrie rapid la calculator, Ulisses a găsit o slujbă în timpul zilei ajutând o companie să pregătească statele de plată ale angajaților săi.
După ce a trecut de un examen de înscriere dificil, a început să studieze contabilitatea la seral, la un liceu cu profil tehnic. În fiecare lună, după ce plătea zeciuiala, el punea deoparte bani pentru misiunea sa. După un an, a fost transferat la departamentul de contabilitate din cadrul companiei la care lucra.
Vârstnicul Soares a spus: „Astfel am economisit bani pentru a-mi plăti misiunea. Și, în fiecare lună, în timpul celor trei ani înainte de a pleca, mi-am cumpărat lucruri de care aveam nevoie – o cămașă, o pereche de pantaloni, o pereche de șosete, o cravată, o valiză”. De asemenea, a avut nevoie și a primit dragoste și sprijin din partea părinților și a conducătorilor locali.
Ulisses a fost chemat în Misiunea Rio de Janeiro, Brazilia. În prima parte a misiunii sale a slujit sub îndrumarea președintelui Helio da Rocha Camargo, care avea să devină mai târziu prima autoritate generală chemată din Brazilia. Ulisses și-a început misiunea la începutul anului 1978. Primul templu din America Latină a fost dedicat mai târziu, în acel an, în São Paulo de președintele Spencer W. Kimball (1895-1985).
În luna ianuarie a anului 1980, Ulisses și colegul său, care nu-și primise nici el înzestrarea, au călătorit timp de opt ore cu autobuzul de la Rio de Janeiro spre Templul São Paulo, Brazilia. Ulisses s-a întâlnit acolo cu părinții și frații lui, iar familia Soares a fost pecetluită pentru timp și eternitate. Ulisses nu a uitat niciodată cele cinci ore petrecute împreună cu familia sa în Templul São Paulo. Mai târziu, în acea zi, el și colegul său s-au întors în câmpul misiunii.
Să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc
Ulisses s-a bucurat de o misiune de succes, care i-a întărit mai mult mărturia. Când s-a întors acasă, și-a găsit un loc de muncă și a început să studieze contabilitatea și economia la o universitate locală.
Era acasă de aproximativ șapte luni când a întâlnit-o pe „sora Morgado”, la o activitate de dans la care au participat membri din mai mulți țăruși. Ulisses slujise pentru o perioadă în calitate de conducător al zonei în care slujise ea, iar cei doi au petrecut seara depănând amintiri și împărtășind povestiri din misiune. Trei săptămâni mai târziu, au început să iasă la întâlniri.
Rosana Fernandes Morgado avea opt ani când sora ei mai mare, Margareth, a început să o ia la Biserică. În cele din urmă, cele două tinere simpatizante credincioase au primit acordul tatălui lor de a fi botezate, dar fiecare a trebuit să aștepte până ce ea a împlinit vârsta de 17 ani. Rosana a participat la adunările Bisericii timp de nouă ani înainte de a primi acordul de a fi botezată.
Ulisses locuia în nordul orașului São Paulo, iar Rosana locuia cu părinții săi în partea de sud a orașului. Traversarea orașului, care era foarte mare, dura între două și trei ore cu autobuzul și metroul. Din fericire, Margareth și soțul ei, Claudio, locuiau aproape de casa părinților ei.
„Când Ulisses venea la sfârșitul săptămânii pentru a se întâlni cu Rosana, îi era greu să se întoarcă acasă seara din cauza distanței”, își amintește vârstnicul Claudio R. M. Costa, autoritate generală-Cei Șaptezeci, despre cel care avea să-i devină cumnat. Astfel, el și Margareth l-au invitat pe Ulisses să petreacă noaptea la ei după întâlniri. Vârstnicul Costa a adăugat: „L-am adoptat pentru o vreme”.
Sora Costa a spus: „El dormea pe canapea, în camera noastră de zi. Eram recent căsătoriți, așa că nu aveam pături în plus. Dar se învelea cu o draperie veche pe care o aveam. Era fericit pentru că o putea vedea din nou pe Rosana a doua zi. El se purta frumos cu sora mea, iar părinții mei îl plăceau foarte mult”.
Ulisses și Rosana s-au căsătorit în Templul São Paulo, Brazilia, în data de 30 octombrie 1982.
Dacă petreceți câteva minute cu vârstnicul și sora Soares, veți observa imediat dragostea, admirația și respectul pe care le au unul față de celălalt. Pentru vârstnicul Soares, Rosana „a fost un exemplu de bunătate, dragoste și devotament total față de Domnul pentru mine și familia mea”3. Pentru sora Soares, Ulisses este „un dar din cer”.
Sora Soares a adăugat: „El a fost întotdeauna extrem de responsabil și drept, a avut întotdeauna grijă de familia noastră și s-a purtat întotdeauna foarte bine cu mine. În toate chemările pe care le-a avut în cadrul Bisericii, el a făcut tot ce i-a stat în putință. El se duce și face. El pune întotdeauna lucrurile lui Dumnezeu pe primul loc în viața sa. Mă îndrăgostesc de el mai mult și mai mult, pentru că știu că, dacă pune pe primul loc lucrurile lui Dumnezeu, mă va pune și pe mine pe primul loc”.
Referitor la soția sa, vârstnicul Soares a spus: „Ea este adevăratul erou și adevărata inspirație în familia noastră. Este iubitoare, bună și răbdătoare cu toată lumea. Ne unește familia și vede partea bună a fiecărei persoane. A contribuit enorm la ceea ce s-a întâmplat în viața mea. Despre chemarea mea în cadrul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, i-am spus în glumă: «Este vina ta, deoarece ai făcut ca puterea Evangheliei să crească atât de mult în viața mea»”.
O inimă mare
Gustavo, cel mai mare copil al familiei Soares, își amintește de noaptea în care, copil fiind, nu și-a ascultat părinții și a plecat, fără a avea permisiunea, la o sărbătoare anuală care avea loc în cartierul lor din São Paulo cunoscută sub numele de Festa Junina.
El a spus: „Mă aflam în mijlocul unei mulțimi mari și mă simțeam bine când am auzit că sunt chemat în față. Atunci l-am văzut pe tatăl meu”.
Părinții lui erau foarte îngrijorați, dar, în loc să-l certe pe Gustavo, Ulisses l-a îmbrățișat.
Gustavo își amintește: „Am avut o discuție serioasă despre faptul de a mă pierde, dar părinții mei m-au tratat cu respect. M-am simțit protejat și am știut că într-adevăr mă iubeau”.
Ulisses este devotat familiei sale. În pofida faptului că era ocupat cu munca și călătorea mult, de-a lungul anilor, și-a făcut timp pentru a clădi relații cu copiii săi.
În data de 31 martie 2018, când vârstnicul Soares a fost susținut în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, probabil că nimeni nu a fost mai surprins decât Gustavo și cele două surori ale sale, Lethicia Caravello și Nathalia Soares Avila. Aceștia au spus că, dacă dragostea, munca asiduă, empatia și umilința califică o persoană pentru apostolat, ei pot înțelege de ce Domnul l-a chemat pe tatăl lor.
Lethicia a spus: „Când Isus i-a chemat pe apostolii Săi, El nu i-a ales pe cei mai cunoscuți farisei, El a ales pescari. Tatăl și mama mea sunt asemenea lor. Ei se încred pe deplin în Domnul iar El îi folosește pentru a duce la îndeplinire lucrările Sale, pentru că El știe că sunt altruiști, dornici să muncească din greu și destul de umili pentru a accepta să fie corectați”.
„Inima blândă” a tatălui lor îl va ajuta în timp ce merge mai departe ca unul dintre martorii speciali ai Salvatorului, a adăugat Natalia. Ea a spus: „El are destulă compasiune pentru a face acest lucru. El simte influența cerului și îi iubește pe toți și dorește să facă ceea ce este drept”.
„Totul va fi bine”
Când vârstnicul Soares a slujit în calitate de președinte al Misiunii Porto, Portugalia din anul 2000 până în anul 2003, a devenit foarte cunoscut pentru folosirea expresiei în limba portugheză „Tudo vai dar certo” – totul va fi bine.
Ty Bennett, unul dintre misionarii săi, își amintește: „El ne-a învățat această expresie. El își trăiește viața cu optimism și având credința că, dacă facem ceea ce dorește Domnul să facem, totul va fi bine”.
De asemenea, dânsul i-a învățat pe misionarii săi să nu folosească cuvintele dificil sau imposibil, a spus Richard Shields, un alt misionar al său. „Priveam lucrurile ca pe «încercări». Acest sfat m-a ajutat să-mi modelez viața când am privit lucrurile ca pe niște «încercări» care trebuiau biruite și nu ca fiind «dificile» sau «imposibile»”.
O asemenea credință și optimism nu au rezultat dintr-o viață ușoară. Vârstnicul și sora Soares cunosc bine dezamăgirea de a nu avea ceva, oboseala zilelor lungi de muncă și de studiu, încercările pe care le-au avut din cauza sănătății și durerea pierderii unei sarcini, nașterea unui copil fără viață și pierderea fraților și a părinților.
Dar, în călătoria prin viața muritoare, dânșii au avut credință în cuvintele versetului preferat al vârstnicului Soares: „Fii umil; și Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână și îți va răspunde la rugăciunile tale”4.
Vârstnicul Soares a spus: „Încercările fac parte din progresul nostru. Dar, când suntem răbdători în suferințele noastre, când învățăm să supraviețuim încercărilor vieții, când rămânem credincioși, Domnul ne înalță și ne binecuvântează cu binecuvântările pe care le-a promis”.
Dânsul a adăugat: „Și, când ne ținem strâns de bara de fier, Domnul nu ne va lăsa singuri.
Având consecvență în a ține cu fermitate poruncile, în a ne ține strâns de Evanghelie, de scripturi și de Domnul Isus Hristos ne ajută să depășim încercările vieții”, depune mărturie vârstnicul Soares. „Când vom îngenunchea să ne rugăm, El va fi cu noi și ne va îndruma. El ne va inspira încotro să mergem și ce să facem. Când suntem supuși și ne umilim, Domnul ne răspunde la rugăciuni.”
Ucenic credincios
Ulisses Soares este un om priceput și pregătit. Educația sa, inclusiv o diplomă de master în administrarea afacerilor, l-a pregătit pentru a lucra în calitate de contabil și revizor-contabil pentru corporații multinaționale în Brazilia. Această experiență l-a pregătit să lucreze în cadrul departamentului financiar al Bisericii, care la rândul ei l-a pregătit, la vârsta de 31 de ani, pentru a deveni unul dintre cei mai tineri directori pentru probleme temporale al Bisericii. Această pregătire l-a ajutat când a slujit în calitate de președinte de misiune și în chemarea sa ca autoritate generală-Cei Șaptezeci, în data de 2 aprilie 2005.
Înainte de a fi chemat în Președinția celor Șaptezeci, în data de 6 ianuarie 2013, vârstnicul Soares a slujit în calitate de consilier în Președinția Zonei Brazilia și, apoi, președinte al Zonei Brazilia și în calitate de consilier în Zona Sud-Est, Africa. Acolo, dânsul a slujit în calitate de consilier al vârstnicului Dale G. Renlund, pe atunci autoritate generală-Cei Șaptezeci. Vârstnicul Renlund, în prezent membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, își amintește cu plăcere timpul petrecut împreună.
Vârstnicul Renlund a spus: „Vârstnicul Soares este un ucenic voios, dedicat și devotat al lui Isus Hristos. Nu cunosc pe nimeni care se simte mai fericit că ia parte la lucrarea Domnului. Dacă este rugat să facă ceva, el o face cu toată puterea lui”.
Fie că se află printre sfinții din Peru (stânga), Ghana (partea de jos) sau în alte națiuni în care a slujit și a predicat, vârstnicul Soares „îi iubește cu ușurință pe oameni”, a afirmat vârstnicul Claudio R. Costa.
Dânsul a spus că vârstnicul Soares i-a „îndrăgit” imediat pe sfinții din Africa. Una dintre responsabilitățile sale în cadrul zonei a fost de a prezida la o conferință de țăruș în Kananga, Republica Democratică Congo. Vârstnicul Renlund a spus: „Când s-a întors, vorbea doar despre bunătatea și devotamentul oamenilor pe care i-a întâlnit”.
Vârstnicul L. Whitney Clayton, care a slujit alături de vârstnicul Soares timp de cinci ani și jumătate în Președinția celor Șaptezeci, spune despre vârstnicul Soares că este o persoană care ajută la crearea armoniei. „El ascultă și își analizează gândurile. El este atent la felul în care se comportă în cadrul adunărilor, astfel încât vocile noastre să formeze un cor și să nu fim asemenea unor soliști care sunt într-o competiție”.
Vârstnicul Soares este modest în privința abilității sale de a comunica în limbile portugheză, engleză, spaniolă și franceză. Însă acest dar, care necesită o atenție constantă, este o binecuvântare pentru Biserică, spune vârstnicul Clayton. Vârstnicul Soares poate vorbi unei mari majorități a membrilor Bisericii în propria lor limbă.
„Ulisses a fost un conducător încă de când era copil”, a spus vârstnicul Claudio Costa despre cumnatul său. „El este foarte inteligent și capabil iar el se simte întotdeauna responsabil să facă tot ce-i stă în putință. Îi iubește cu ușurință pe cei din jurul său. El are inima unui adevărat ucenic al Salvatorului și are mărturia sigură că Isus este Hristosul. Îl iubesc și sunt recunoscător să-l susțin ca apostol al Domnului”.
Iar vârstnicul David A. Bednar, vorbind în numele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a adăugat: „Vârstnicul Soares este un ucenic pur, cinstit și fără vină al Salvatorului. Prin lumina înfățișării sale, zâmbetul său cald și comportamentul său amabil, multe persoane și familii au fost, sunt și vor fi inspirate cu o dorință mai mare de a-L urma pe Salvator și de a trăi potrivit învățăturilor Evangheliei Sale”.
Fotografie cu soția, Rosana, în fața Templului Salt Lake, de Kristin Murphy, Deseret News
În dispensația noastră, Domnul a spus despre Edward Partridge: „Inima lui este pură înaintea mea, pentru că el este la fel cu Natanael din vechime, în care nu este vicleșug”5. Despre Hyrum Smith, Domnul a spus: Eu, Domnul, îl iubesc datorită integrității inimii sale și pentru că el iubește ceea ce este drept înaintea Mea”6.
Despre Ulisses Soares, Domnul ar spune același lucru.