La subiect:
Implică o mărturie mai mult decât sentimente?
O mărturie este ceea ce Salvatorul spunea atunci când i-a zis lui Petru: „Fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:17). Aceasta este cunoaștere de la Dumnezeu revelată prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt vorbește cu un glas pe care mai mult îl simțim decât îl auzim, dar care vine atât „în inima, [cât] și în mintea [noastră]” (D&L 8:2; subliniere adăugată) – atât în gândurile, cât și în sentimentele noastre.
Profetul Joseph Smith a descris spiritul revelației ca un sentiment de „[inteligență] pură [care se revarsă] în tine, [făcând] ca brusc, în mintea ta, să vină idei” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 138).
Când ne îndreptăm mințile și inimile – gândurile, sentimentele și dorințele – către Dumnezeu, El poate să vorbească minților și inimilor noastre cu glasul blând și liniștit al Duhului Sfânt. Pe măsură ce El comunică cu spiritele noastre, simțim anumite sentimente și gânduri. Aceasta este mărturia pe care ne-o dă El.