Ouă, siguranțe și credință
Alvaro Alcaino
Antofagasta, Chile
Ilustraţie de Carolyn Vibbert
Unul dintre țelurile noastre ca familie este să economisim destui bani pentru plăti un avans pentru propria noastră casă. Fără acest țel, mi-aș putea irosi sfârșiturile de săptămână uitându-mă la televizor, așteptând să primesc ocazii financiare.
Deoarece sunt șofer pentru o companie minieră din nordul statului Chile, lucrez patru zile la mină și, apoi, am trei zile libere – de sâmbătă până luni. Pentru a ne completa veniturile și economiile pentru a cumpăra o casă, am decis să începem să vindem ouă. Planul nostru era să luăm comenzi de la prieteni, vecini și membri ai Bisericii, să cumpărăm aproximativ 1.000 de ouă în fiecare săptămână de la un angrosist și, apoi, să luăm și să livrăm ouăle în zilele de sâmbătă și luni.
Soția mea, Laura, și cu mine am decis să-i luăm cu noi la livrări pe cei doi copii ai noștri și să ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Însă, când eram în drum spre a cumpăra primul nostru lot de ouă, asupra noastră s-a abătut un dezastru. Unul dintre copiii noștri, jucându-se cu o ascuțitoare mică de metal, a aruncat ascuțitoarea și aceasta a intrat exact în dulia în care intră bricheta. A făcut scântei și furgoneta noastră a rămas fără partea electrică, oprindu-se brusc, chiar în mijlocul unei autostrăzi. Ni se arsese o siguranță.
În timp ce stăteam acolo încurcând traficul și întrebându-ne ce să facem, ne-am necăjit atât de tare încât ne-a venit să plângem. Dar, în acel moment, mi-am amintit că Domnul a promis că ne va ridica și ne va ajuta dacă ne punem încrederea în El. M-am calmat. Mi-am dat seama că nu puteam să stau acolo și să mă plâng. Aveam o problemă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, aveam să o rezolvăm.
Laura și cu mine ne-am uitat unul la celălalt și am spus: „Trebuie să dăm dovadă de credință”. Am spus o rugăciune și ne-am șters lacrimile. Apoi, Laura a urcat la volan iar eu am ieșit să împing mașina. Mai mulți oameni au coborât din mașinile lor și m-au ajutat.
Am împins mașina aproximativ 200 de metri până am găsit un loc sigur de parcare în afara autostrăzii. În timp ce am oprit mașina, am observat că am parcat chiar în fața unui magazin de produse electronice pentru mașini.
Am găsit siguranța arsă, am intrat în magazin și am întrebat: „Aveți o siguranță ca aceasta?”
Vânzătorul a spus: „Desigur!”.
Am cumpărat o siguranță și am pus-o la loc, mașina a pornit imediat și ne-am continuat drumul. Angrosistul care vindea ouă se pregătea să închidă când am ajuns. Am cumpărat ouăle și le-am livrat.
Când trecem prin încercări, trebuie să ne amintim să cerem ajutorul Tatălui Ceresc. Știu că El ne va răspunde dacă mergem înainte și dăm dovadă de credință în El.