Să căutăm adevărul

Noi credem în educaţie. Ca persoane individuale, am căutat întotdeauna să învăţăm în orice domeniu şi, ca Biserică, am cheltuit sume mari şi am făcut sacrificii considerabile pentru a pune la dispoziţia membrilor Bisericii ocazii de a învăţa. Şi mai ales în această perioadă de avânt a cercetării şi dezvoltării ştiinţifice. Noi credem că tinerii noştri trebuie să obţină cât mai multă educaţie şi instruire tehnică este necesar şi înţelept.

Dar considerăm că însuşirea învăţăturilor lumeşti trebuie să fie îmbinată corespunzător cu însuşirea, cel puţin în aceeaşi măsură, a învăţăturilor spirituale. Este mult mai important, de o mie de ori mai important, să avem o cunoaştere a lui Dumnezeu şi a legilor Sale, pentru a putea face lucruri care aduc salvarea, decât este să avem toată cunoaşterea lumească ce poate fi dobândită.⁷

Imagine

Jesus Christ sitting on a rock on the shores of the sea of Galilee. Numerous people are gathered around Him. The people are listening to Christ preach. (Mark 4:1) (Luke 5:1)

Fiecare persoană trebuie să înveţe ceva nou în fiecare zi. Toţi aveţi minţi dornice de cunoaştere şi căutaţi adevărul în multe domenii. Sper sincer ca cel mai mult să căutaţi în sfera lucrurilor spirituale, pentru că acolo vom putea dobândi salvarea şi face progresul care duce la viaţa veşnică în împărăţia Tatălui nostru.

Cea mai importantă cunoaştere din lume este cunoaşterea Evangheliei. Este cunoaşterea lui Dumnezeu şi a legilor Sale, a acelor lucruri pe care oamenii trebuie să le facă pentru a-şi duce până la capăt salvarea cu frică şi cu tremur înaintea Domnului [vezi Filipeni 2:12; Mormon 9:27].⁸

Nu toate adevărurile au aceeaşi valoare sau importanţă. Unele adevăruri sunt mai măreţe decât altele. Cel mai mare adevăr sau cele mai mari adevăruri le găsim în principiile fundamentale ale Evangheliei lui Isus Hristos. În primul rând, că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care a venit în această lume pentru a muri ca oamenii să poată trăi. Trebuie să cunoaştem acest adevăr. Este mult mai important să ştim că Isus Hristos este Mântuitorul nostru, că El ne-a dat principiile vieţii eterne decât este să ştim tot ce poate fi obţinut prin educaţia laică.⁹

În ce priveşte filozofia şi înţelepciunea lumii, ele nu înseamnă nimic dacă nu sunt conforme cuvântului revelat al lui Dumnezeu. Orice doctrină, fie că vine în numele religiei, fie al ştiinţei, filozofiei sau sub orice altă formă, dacă este în contradicţie cu vreun cuvânt revelat al Domnului, va eşua. Poate părea plauzibilă. Vă poate fi prezentată în cuvinte atrăgătoare, pe care nu le puteţi contrazice. Poate părea susţinută de dovezi pe care nu le puteţi nega, dar tot ce trebuie să faceţi este să aşteptaţi cu răbdare. Timpul va rezolva toate lucrurile. Veţi constata că fiecare doctrină, fiecare principiu, indiferent de cât de universal este, dacă nu este în acord cu divinul cuvânt al Domnului către slujitorii Săi, va pieri. Nu este nevoie nici să încercăm să interpretăm în mod neobişnuit cuvântul Domnului în încercarea inutilă de a-l face să corespundă acestor teorii şi învăţături. Cuvântul Domnului nu va rămâne neîmplinit, dar aceste doctrine şi teorii false vor dispărea. Adevărul şi numai adevărul va rămâne când toate celelalte lucruri vor pieri.¹⁰

Domnul a poruncit membrilor Bisericii din aceste zile să-L caute prin rugăciune, credinţă şi studiu. Ni s-a poruncit să studiem poruncile pe care El ni le-a dat în Doctrină şi legăminte, în Cartea lui Mormon şi în toate scripturile cu promisiunea că: „Oricare ar fi gradul de inteligenţă pe care-l atingem în această viaţă, acesta va rămâne cu noi la înviere. Şi, dacă o persoană câştigă prin sârguinţa şi supunerea sa mai multă cunoaştere şi inteligenţă în această viaţă, decât altă persoană, ea va fi cu atât mai mult avantajată în lumea care va veni” [D&L 130:18–19]… Salvatorul le-a spus iudeilor: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” [Ioan 5:39]. Câţi membri ai Bisericii gândesc astfel, dar nu reuşesc să se pregătească prin studiu şi credinţă?¹¹

Părerea mea este că un membru al acestei Biserici nu se va putea odihni în pace şi linişte şi nu va putea avea o conştiinţă curată fără să cunoască, prin studiu şi credinţă, lucrările canonice ale Bisericii. Aceste cronici sunt nepreţuite. Lumea îşi bate joc de ele dar, prin învăţăturile lor, ni se permite să ajungem mai aproape de Dumnezeu, să obţinem o mai bună înţelegere a Tatălui nostru Ceresc şi a Fiului Său, Isus Hristos, să-I cunoaştem mai bine şi să ştim mai multe despre minunatul plan al salvării pe care Ei ni l-au dat nouă şi lumii.¹²

Profeţii din vechime, care au văzut timpurile noastre, n-au vorbit în mod special pentru binele oamenilor din zilele lor, ci pentru binele oamenilor care trăiesc în zilele despre care vorbesc aceste profeţii.¹³

Vă spun, fraţii mei şi surorile mele, nu puteţi ţine poruncile Domnului şi păşi în neprihănire dacă nu cunoaşteţi care sunt. Domnul ne-a poruncit să cercetăm scripturile pentru că lucrurile pe care le cuprind sunt adevărate şi vor fi împlinite [vezi D&L 1:37]… Cercetaţi scripturile; cunoaşteţi bine ceea ce Domnul a revelat pentru salvarea dumneavoastră, salvarea familiei dumneavoastră şi a lumii.¹⁴

Dacă noi vom da ascultare cuvintelor Domnului, dacă vom cerceta pentru a afla noi înşine şi dacă vom obţine cunoaştere din Cartea lui Mormon, din Biblie, din Doctrină şi legăminte, din Perla de mare preţ şi din instrucţiunile date nouă, din când în când, de către autorităţile Bisericii şi dacă vom căuta să facem voia Domnului, aducându-ne aminte, în rugăciunile noastre, legămintele făcute în faţa Sa, nu ne vom rătăci.¹⁵

În al nouălea articol de credinţă noi declarăm: „Noi credem în tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre şi credem că El va revela încă multe lucruri măreţe şi importante referitoare la împărăţia lui Dumnezeu”. Aceasta fiind adevărat, devine necesar ca noi să înţelegem tot ce a revelat El şi ce El revelează acum; altfel nu suntem la curent cu lucrarea Sa şi nu putem cunoaşte voia Sa cu privire la noi, pentru că nu o înţelegem.¹⁶

Sfinţii din zilele din urmă trebuie să-şi pună încrederea în conducătorii lor şi să urmeze învăţăturile autorităţilor Bisericii pentru că ele le vorbesc cu glasul profeţiei şi al inspiraţiei. Domnul a declarat chiar în prima secţiune din Doctrină şi legăminte că nu contează dacă vorbeşte prin propriul Său glas sau prin glasul slujitorilor Săi, este acelaşi lucru [vezi D&L 1:38]. Ca urmare, noi avem aceeaşi măreaţă responsabilitate şi obligaţie de a da ascultare glasului celui care prezidează pentru a-i învăţa pe oameni sau de a asculta glasul vârstnicilor lui Israel în timp ce ei duc oamenilor mesajul despre adevăr pe care am avea-o dacă Domnul ar trimite din prezenţa Sa un înger sau dacă ar veni El Însuşi să ne declare aceste lucruri.¹⁷

Ar fi bine dacă am urma sfatul pe care Domnul ni l-a dat şi care este: „Şi cine va păstra ca pe o comoară cuvântul Meu, nu va fi înşelat” [Joseph Smith – Matei 1:37]. Păstrarea ca pe o comoară a cuvântului Său înseamnă mai mult decât a-l citi doar. Pentru a-l păstra ca pe o comoară, trebuie nu numai să-l citeşti şi să-l studiezi, ci să cauţi, cu umilinţă şi supunere, să pui în practică poruncile date şi să dobândeşti inspiraţia pe care Spiritul Sfânt o va da.¹⁸

Auzim, uneori, persoane plângându-se: „Nu am timp”. Dar noi toţi avem timp să citim şi să studiem ceea ce este îndatorirea noastră supremă. Nu putem face astfel încât să găsim cel puţin 15 minute în fiecare zi pentru a le dedica citirii sistematice şi reflectării? Acestea ar fi o perioadă de timp neînsemnată, totuşi va însemna o oră şi patruzeci şi cinci de minute pe săptămână; şapte ore şi jumătate într-o lună de treizeci de zile şi nouăzeci şi unu de ore şi un sfert într-un an …

Foarte puţini dintre noi citesc prea mult; cei mai mulţi citesc prea puţin. Domnul a spus: „Şi, cum nu au toţi credinţă, căutaţi cu sârguinţă şi învăţaţi-vă unul pe altul cuvinte de înţelepciune; da, căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi; căutaţi să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” [D&L 88:118; 109:7].¹⁹

Se aşteaptă din partea noastră să studiem şi să învăţăm tot ce putem prin cercetare şi analiză. Dar capacităţile noastre de învăţare sunt limitate în sfera logicii şi studiului. Lucrurile lui Dumnezeu pot fi cunoscute numai prin Spiritul lui Dumnezeu. Trebuie să dobândim cunoaştere prin credinţă.²⁰

Oamenii pot cerceta, ei pot studia, pot învăţa, desigur, multe lucruri; ei pot aduna şi învăţa un volum mare de informaţii, dar nu vor fi niciodată capabili să ajungă la plenitudinea adevărului… dacă nu sunt îndrumaţi de Spiritul adevărului, Duhul Sfânt şi dacă nu ţin poruncile lui Dumnezeu.²¹

Credinţa adevărată însoţită de spiritul umilinţei îi va conduce pe oameni spre cunoaşterea adevărului. Nu există niciun motiv bun pentru care oamenii de pretutindeni să nu poată cunoaşte adevărul care îi face pe oameni liberi. Nu există niciun motiv bun pentru care toţi oamenii să nu poată descoperi lumina adevărului şi să cunoască dacă Domnul a vorbit sau nu, din nou, în aceste zile din urmă. Pavel a declarat că oamenii trebuie „să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” [Faptele apostolilor 17:27]. Chiar în mijlocul întunericului spiritual şi lipsei de credinţă, care acoperă pământul, braţul Domnului nu se scurtează. El va auzi ruga sârguincioasă a celui care caută sincer adevărul; şi nimeni nu trebuie să trăiască fără cunoaşterea adevărului divin şi a locului în care să găsească Biserica lui Isus Hristos. Un om are nevoie doar de credinţă umilă şi un spirit smerit, alături de hotărârea de a păşi în lumină, iar Domnul i-l va revela.²²

Noi toţi putem cunoaşte adevărul; nu suntem fără ajutor. Domnul a făcut posibil ca fiecare om să cunoască, prin ţinerea poruncilor [Sale] şi prin îndrumarea Spiritului Său Sfânt, care este trimis anume pentru a ne învăţa când respectăm legea, astfel încât noi să putem cunoaşte acel adevăr care ne face liberi [vezi Ioan 8:32]. ²³

Nouă, în calitate de membri ai acestei Biserici, ni se cere să cunoaştem ceea ce Domnul a revelat, pentru a nu fi duşi în rătăcire… Cum vom putea păşi pe calea adevărului, dacă noi nu-l cunoaştem?²⁴

Singurul nostru obiectiv, cu privire la adevărurile necesare salvării, trebuie să fie acela de a găsi ceea ce Domnul a revelat şi, apoi, de a crede şi de a acţiona în consecinţă. ²⁵

Dacă vom urma spiritul luminii, spiritul adevărului, spiritul care este prezent în revelaţiile Domnului; dacă vom căuta, prin spiritul rugăciunii şi umilinţei, îndrumarea Duhului Sfânt, Domnul va mări cunoaşterea noastră spirituală şi înţelegerea; astfel încât noi vom avea spiritul discernământului, vom înţelege adevărul, vom recunoaşte minciuna când o vom vedea şi nu vom fi înşelaţi.

Cine este cel înşelat în această Biserică? Nu omul care a fost credincios în îndeplinirea îndatoririi; nu omul care a căutat să cunoască cuvântul Domnului; nu omul care a ţinut poruncile date în aceste revelaţii; ci omul care nu a căutat să cunoască adevărul, omul care este în întuneric spiritual, omul care nu pricepe şi nu înţelege principiile Evangheliei. Un astfel de om va fi înşelat şi, când aceste spirite mincinoase vin printre noi, el ar putea să nu înţeleagă sau să nu fie capabil să facă deosebirea dintre lumină şi întuneric.

Dar, dacă vom păşi în lumina revelaţiilor Domnului, dacă vom da ascultare sfaturile care ne sunt date de aceia care stau în consiliile Bisericii, împuterniciţi să dea instrucţiuni, atunci nu ne vom rătăci.²⁶

Să cercetăm scripturile, să cunoaştem ce revelează Domnul, să trăim potrivit adevărului Său. Atunci noi nu vom fi înşelaţi, ci vom avea puterea de a rezista răului şi ispitei. Minţile noastre vor fi luminate şi vom avea capacitatea de a înţelege adevărul şi de a-l separa de greşeală.²⁷

Imagine

PEF Man from Santiago, Chile reading scriptures on the stairs

Dacă există vreo doctrină sau principiu cu privire la învăţăturile Bisericii pe care nu-l înţelegem, să îngenunchem în rugăciune. Să mergem înaintea Domnului în spiritul rugăciunii, al umilinţei şi să cerem ca minţile noastre să poată fi luminate pentru ca noi să putem înţelege.²⁸

„Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină; şi acela care primeşte lumina şi rămâne credincios lui Dumnezeu” – aceasta este cheia situaţiei – „primeşte mai multă lumină; şi acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei” [D&L 50:24].

Înţelegem de aici că omul care îl caută pe Dumnezeu şi [este] îndrumat de Spiritul adevărului sau Mângâietorul şi rămâne credincios lui Dumnezeu va creşte în ce priveşte cunoaşterea, lumina, adevărul până când, în cele din urmă, va primi tot atâta cunoaştere şi adevăr câtă lumină există în miezul zilei.

Acum, noi nu vom obţine totul în această viaţă. Este imposibil ca un om să atingă acest obiectiv în puţinii ani ai existenţei în viaţa muritoare. Dar ceea ce învăţăm aici, ceea ce este etern, ceea ce este inspirat de Spiritul adevărului, va continua să fie cu noi dincolo de mormânt şi, apoi, noi vom continua, dacă vom fi încă credincioşi lui Dumnezeu, să primim lumină şi adevăr până când, în cele din urmă, vom ajunge la cunoaştere desăvârşită.²⁹

Tuturor acelora care vor primi lumina adevărului şi se vor strădui să cunoască, prin cercetare şi supunere, Evanghelia li se promite că vor primi rând după rând, precept după precept, aici puţin şi acolo puţin, până când plenitudinea adevărului va fi partea lor; chiar şi tainele ascunse ale împărăţiei le vor fi făcute cunoscute; „căci ori şi cine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” [Matei 7:8; 3 Nefi 14:8; vezi, de asemenea, Isaia 28:10; D&L 76:1–10; 98:11–12]. Toţi aceştia sunt moştenitori ai salvării şi ei vor fi încoronaţi cu slavă, nemurire şi viaţă eternă, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, fiind exaltaţi în împărăţia Sa celestială.³⁰

• În timp ce citiţi despre eforturile preşedintelui Smith de a învăţa Evanghelia (vezi „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith”), reflectaţi asupra eforturilor proprii. Ce binecuvântări aţi primit când aţi studiat scripturile şi alte învăţături ale Evangheliei?

• Ce putem învăţa din secţiunea 1 despre echilibrul dintre învăţătura spirituală şi învăţătura laică? Cum îi putem ajuta pe membrii familiei şi pe alţii să acorde prioritate cunoaşterii spirituale în timp ce urmăresc obiective privind educaţia?

• Cum v-au ajutat scripturile „să-I cunoaşteţi mai bine” pe Tatăl Ceresc şi Isus Hristos (vezi secţiunea 2)? Gândiţi-vă ce puteţi face pentru a vă îmbunătăţi studiul scripturilor.

• După ce citiţi secţiunea 3, gândiţi-vă la binecuvântările pe care le-aţi primit când aţi urmat sfatul conducătorilor Bisericii. Cum putem împărtăşi învăţăturile profeţilor în viaţă membrilor familiilor noastre şi altora?

• Ce înseamnă pentru dumneavoastră să păstraţi ca pe o comoară cuvântul Domnului? (Câteva idei găsiţi în secţiunea 4.) În ce mod v-ar putea influenţa vieţile găsirea a „cel puţin 15 minute în fiecare zi pentru a le dedica citirii sistematice şi reflectării”?

• Meditaţi asupra modului în care se aplică vieţilor dumneavoastră sfatul din secţiunea 5. Pe măsură ce informaţiile mincinoase devin mai agresive şi accesibile, cum putem să facem „deosebirea dintre lumină şi adevăr”? Ce putem face pentru a-i ajuta pe copii şi tineri?

Psalmii 119:105; Ioan 7:17; 2 Timotei 3:15–17; 2 Nefi 4:15; 32:3; Helaman 3:29–30; D&L 19:23; 84:85; 88:77–80

„Chiar şi atunci când predaţi mai multor persoane în acelaşi timp, puteţi să ajungeţi la fiecare persoană. De exemplu, ajungeţi la fiecare persoană atunci când le întâmpinaţi cu căldură la începutul clasei… Ajungeţi la ei, de asemenea, atunci când realizaţi o implicare activă şi sigură” (Predarea, nu este chemare mai mare, [1999], p. 35).