Capitolul 14

Darul Duhului Sfânt

„Putem, după botez şi confirmare, să avem parte de însoţirea Duhului Sfânt care ne va învăţa căile Domnului, ne va înviora mintea şi ne va ajuta să înţelegem adevărul.”

Din viaţa lui Joseph Fielding Smith

Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat că fiecare membru credincios al Bisericii „are dreptul să primească revelaţii adecvate şi necesare pentru îndrumarea sa personală”¹. El a căutat mereu această îndrumare personală, în special în eforturile sale de a-şi învăţa şi proteja fiii şi fiicele. Vârstnicul Francis M. Gibbons, care a slujit în calitate de secretar al Primei Preşedinţii, a relatat următoarea experienţă, aşa cum i-a fost spusă de Reynolds (poreclit Reyn), fiul preşedintelui Smith.

„Reyn s-a confesat că o singură dată în viaţa sa a avut o ţigară în gură şi doar pentru câteva momente. S-a întâmplat când era elev la Liceul Roosevelt din oraşul Salt Lake. Intrarea [liceului] se afla pe o stradă lăturalnică pe care circulau foarte puţine maşini. În ziua respectivă, Reyn tocmai ieşise pe poarta principală a liceului alături de un prieten care fuma şi care l-a îndemnat, cum făcea deseori, să «încerce doar o dată». De data aceasta, prietenul a reuşit. Reyn a luat o ţigară şi a aprins-o. După câteva fumuri, cine şi-a oprit maşina la curbă? Tatăl lui Reyn. După ce a coborât geamul maşinii, vârstnicul Smith i-a spus fiului său care era uluit: «Reynolds, doresc să vorbesc cu tine deseară, după cină», iar apoi a plecat cu maşina. Reyn a spus: «Când tata îmi spunea Reynolds, ştiam că era vorba despre ceva important». Vârstnicul Smith l-a lăsat pe Reyn să fiarbă pentru restul după-amiezii şi în timpul cinei când, spre uimirea celorlalţi, el nu prea a avut multe de spus. După aceea, stând ca pe ghimpi în camera de studiu a tatălui său… Reynolds şi-a primit sentinţa. Ceea ce a primit a fost doar o prelegere plină de dragoste şi bunătate despre relele «acelui obicei murdar» şi i s-a amintit cine era şi modul în care conduita sa se răsfrângea asupra întregii familii. S-a încheiat cu cererea ca Reyn să promită că nu va mai pune niciodată ţigara în gură. Reyn şi-a luat acest angajament. «Nu s-a mai întâmplat niciodată», a spus el. De-a lungul anilor care au urmat, inclusiv în timpul perioadei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în care a slujit în Forţele Maritime ale Statelor Unite, unde fumatul era ceva obişnuit, el şi-a ţinut cuvântul dat tatălui său”.

Gândindu-se la această experienţă, vârstnicul Gibbons a spus: „Şansele ca Joseph Fielding Smith să nu fi apărut pe acea stradă lăturalnică exact în momentul în care fiul său şi-a aprins singura ţigară pe care a pus-o vreodată în gură sunt astronomice. Deşi nu a spus acest lucru, maniera şi tonul lui Reyn au dat de înţeles că întâmplarea respectivă l-a convins de puterea şi profunzimea excepţionale ale sensibilităţii spirituale a tatălui său, în special în ceea ce privea bunăstarea familie sale”².

Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith

Misiunea Duhului Sfânt este aceea de a depune mărturie despre Tatăl şi despre Fiul şi despre adevărul tuturor lucrurilor.

Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii. El este un Spirit a cărui formă este cea a unui om. Tatăl şi Fiul sunt personaje care au trupuri din carne şi oase. Duhul Sfânt este un personaj de Spirit şi are doar un trup spiritual [vezi D&L 130:22]. Misiunea Lui este de a depune mărturie despre Tatăl şi despre Fiul, precum şi despre adevărul tuturor lucrurilor [vezi 2 Nefi 31:18; Moroni 10:5].³

El este implicat în lucrurile Tatălui şi ale Fiului şi le revelează celor care-I slujesc cu credinţă Domnului. Prin intermediul învăţăturilor Mângâietorului, sau Duhului Sfânt, au putut apostolii să-şi aducă aminte învăţăturile lui Isus Hristos [vezi Ioan 14:26]. Prin intermediul învăţăturilor Spiritului Sfânt rezultă profeţia [vezi 2 Petru 1:21].⁴

Când Spiritul lui Dumnezeu vorbeşte spiritului omului, El are puterea de a face cunoscut adevărul cu un efect şi cu o înţelegere mai mari decât în cazul în care adevărul ar fi făcut cunoscut prin contact personal, chiar şi de către fiinţe cereşti. Prin intermediul Duhului Sfânt, adevărul este întreţesut în fiecare fibră şi muşchi ale trupului în aşa fel încât să nu poată fi uitat.⁵

Duhul Sfânt dezvăluie adevărul oamenilor oneşti de pretutindeni.

Noi credem că Duhul Sfânt este un revelator şi că El va depune mărturie oamenilor oneşti de pretutindeni că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Joseph Smith este profet şi că această Biserică este „singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului” (D&L 1:30).

Nimeni nu trebuie să rămână în întuneric; lumina Evangheliei nepieritoare este aici; şi fiecare simpatizant sincer de pe pământ poate dobândi o mărturie personală de la Spiritul Sfânt despre adevărul lucrării Domnului şi despre natura ei divină.

Petru a spus: „… Văd că Dumnezeu nu este părtinitor; ci că în orice neam, cine se teme de El şi lucrează în neprihănire este primit de El” (Faptele apostolilor 10:34–35), ceea ce înseamnă că Domnul va revărsa Spiritul Său asupra celor credincioşi pentru ca ei să dobândească o mărturie despre adevărurile acestei religii.⁶

Duhul Sfânt se va face cunoscut oricărei persoane care întreabă despre adevăr, la fel cum a făcut în cazul lui Corneliu [vezi Faptele apostolilor 10]. Avem această declaraţie în Cartea lui Mormon, făcută de Moroni în încheierea cronicii sale, capitolul 10, versetul 4:

„Iar atunci când voi veţi primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri sunt adevărate; şi dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt”.

Fiecare om poate avea parte de o manifestare a Duhului Sfânt, chiar dacă nu este membru al Bisericii, în condiţiile în care caută cu sinceritate lumina şi adevărul. Duhul Sfânt va veni şi-i va da omului mărturia pe care o caută, iar apoi Se va retrage.⁷

După botez, darul Duhului Sfânt este dat prin aşezarea mâinilor.

În zilele Bisericii din vechime a lui Isus Hristos, a fost făcută promisiunea că toţi cei care se pocăiesc, sunt botezaţi pentru iertarea păcatelor şi sunt credincioşi primesc darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor. Aceeaşi promisiune le este făcută tuturor celor care acceptă Evanghelia în această dispensaţie, căci Domnul spune:

„Şi voi veţi confirma în Biserica Mea pe oricine are credinţă prin aşezarea mâinilor şi Eu le voi acorda darul Duhului Sfânt” [D&L 33:15].⁸

„Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei” (Faptele apostolilor 19:6).

Nu puteţi primi darul Duhului Sfânt rugându-vă pentru el, plătindu-vă zeciuiala, ţinând Cuvântul de înţelepciune – nici măcar fiind botezaţi în apă pentru iertarea păcatelor. Trebuie să întregiţi acel botez cu botezul Spiritului. La un moment dat, profetul a spus că a nu confirma un om şi a nu-i da darul Duhului Sfânt, prin aşezarea mâinilor, este ca şi cum ai boteza un sac de nisip. Nu-l puteţi primi în niciun alt fel.⁹

Eu cred în doctrina aşezării mâinilor pentru oferirea darului Duhului Sfânt, prin care noi suntem aduşi în comuniune cu Tatăl nostru din Cer şi cunoaştem căile Sale, astfel încât să putem umbla pe căile Sale.¹⁰

Prin intermediul darului Duhului Sfânt, membrii Bisericii Îl pot avea pe Duhul Sfânt ca însoţitor permanent.

Duhul Sfânt este un Mesager sau un Mângâietor pe care Salvatorul a promis că-L va trimite ucenicilor Săi după ce va fi răstignit. Acest Mângâietor trebuie să fie, prin influenţa Sa, un însoţitor permanent al fiecărei persoane botezate şi să le ofere membrilor Bisericii, prin revelaţie şi îndrumare, cunoaşterea adevărului, pentru ca ei să poată umbla în lumina Sa. Duhul Sfânt este Cel care luminează mintea membrului botezat cu adevărat. Prin intermediul Lui este primită revelaţia personală şi lumina adevărului este fixată în inima noastră.¹¹

După ce suntem botezaţi, suntem confirmaţi. Care este scopul confirmării? De a ne oferi posibilitatea să fim însoţiţi de Duhul Sfânt; de a ne oferi privilegiul să fim îndrumaţi de Cel de-al treilea membru al Dumnezeirii – întovărăşire, pentru ca mintea noastră să poată fi luminată, pentru ca noi să putem fi îndrumaţi de către Duhul Sfânt să căutăm cunoaştere şi înţelegere cu privire la tot ce are legătură cu exaltarea noastră.¹²

Putem, după botez şi confirmare, să avem parte de însoţirea Duhului Sfânt care ne va învăţa căile Domnului, ne va înviora mintea şi ne va ajuta să înţelegem adevărul.¹³

Ni se promite că, după ce suntem botezaţi, dacă suntem fideli şi credincioşi, vom avea parte de îndrumarea Duhului Sfânt. Care este scopul acestei îndrumări? Să ne înveţe, să ne îndrume, să ne depună mărturie despre principiile salvării ale Evangheliei lui Isus Hristos. Fiecare copil, care este suficient de mare pentru a fi botezat şi care este botezat, are dreptul să fie îndrumat de Duhul Sfânt. Am auzit oameni spunând că un copilaş în vârstă de opt ani nu poate să înţeleagă. Eu ştiu că nu este aşa. Am dobândit o mărturie despre acest adevăr când aveam opt ani, prin intermediul Duhului Sfânt. Am avut-o întotdeauna începând cu acel moment.¹⁴

Ce privilegiu minunat este acela de a fi îndrumat permanent de Duhul Sfânt şi de a avea tainele împărăţiei lui Dumnezeu făcute cunoscute!¹⁵

De însoţirea Duhului Sfânt au parte doar cei care se pregătesc să-L primească.

Eu cred că sunt mulţi membri ai acestei Biserici care au fost botezaţi pentru iertarea păcatelor lor şi pe capul cărora au fost aşezate mâini pentru oferirea darului Duhului Sfânt, dar care nu au primit niciodată acel dar – adică, nu au avut parte de manifestările acestuia. De ce? Pentru că nu s-au pregătit niciodată să primească aceste manifestări. Ei nu s-au umilit niciodată. Ei nu au făcut niciodată paşii care să-i pregătească pentru însoţirea Duhului Sfânt. Prin urmare, ei trec prin viaţă fără acea cunoaştere; ei au lipsuri în ceea ce priveşte înţelegerea. Când cei şireţi şi vicleni în înşelătoriile lor vin la ei criticând autorităţile Bisericii şi doctrinele Bisericii, aceşti membri slabi din punct de vedere spiritual nu au suficientă înţelegere, suficientă informaţie şi suficientă îndrumare din partea Spiritului Domnului pentru a se împotrivi doctrinelor şi învăţăturilor false. Ei ascultă şi cred că, probabil, au făcut o greşeală, iar primul lucru pe care-l fac este acela de a părăsi Biserica, deoarece nu au înţelegerea necesară.¹⁶

Domnul a poruncit ca membrii Bisericii să fie sârguincioşi în activităţile şi în studiul lor cu privire la adevărurile fundamentale ale Evangheliei, aşa cum a fost ea revelată. Spiritul Domnului nu se va strădui mereu cu cel indiferent, cu cel nestatornic şi cu cel rebel care nu trăiesc în lumina adevărului divin. Este privilegiul fiecărei persoane botezate să aibă o mărturie trainică despre restaurarea Evangheliei, însă această mărturie se va micşora şi, în cele din urmă, va dispărea dacă nu primim permanent tărie spirituală prin intermediul studiului, supunerii şi al eforturilor sârguincioase de a şti şi de a înţelege adevărul.¹⁷

Avem dreptul să fim îndrumaţi de Duhul Sfânt, însă nu putem avea parte de acea îndrumare dacă refuzăm cu bună ştiinţă să luăm în considerare revelaţiile care au fost date pentru a ne ajuta să înţelegem şi pentru a ne îndruma în lumina şi adevărul Evangheliei nepieritoare. Nu putem spera să avem parte de acea îndrumare când refuzăm să luăm în considerare aceste revelaţii măreţe care înseamnă foarte mult pentru noi, atât temporal, cât şi spiritual. Acum, dacă ne găsim în această stare de necredinţă sau lipsă de dorinţă de a căuta lumina şi cunoaşterea pe care Domnul ni le-a încredinţat, atunci suntem expuşi sau suntem în pericol de a fi înşelaţi de către duhuri înşelătoare, de învăţăturile diavolilor şi ale oamenilor [vezi D&L 46:7]. Şi, când ne vom confrunta cu aceste influenţe false, noi nu vom avea abilitatea de a le discerne şi de a şti că ele nu vin de la Domnul. Şi, astfel, putem cădea pradă nelegiuirilor, depravărilor, şiretlicurilor şi vicleşugurilor oamenilor.¹⁸

Spiritul Domnului nu va sălăşlui în tabernacole nesfinţite, iar când o persoană se îndepărtează de adevăr prin ticăloşie, acel Spirit n-o urmează şi pleacă, iar în schimb vine spiritul greşelii, spiritul nesupunerii, spiritul ticăloşiei, spiritul distrugerii eterne.¹⁹

Atât timp cât suntem credincioşi, Duhul Sfânt ne va da revelaţii care să ne conducă şi să ne îndrume de-a lungul vieţii.

Domnul le-a promis tuturor celor care se pocăiesc şi rămân credincioşi, exercitând un spirit de umilinţă şi sârguinţă, că vor avea dreptul să fie îndrumaţi de Spiritul lui Dumnezeu. Acest Spirit îi va conduce şi îndruma de-a lungul vieţii lor.²⁰

Fiecărui membru al Bisericii i s-au aşezat mâini pe cap pentru a i se oferi darul Duhului Sfânt. El are dreptul de a primi revelaţii adecvate şi necesare pentru îndrumarea sa personală; nu pentru Biserică, ci pentru el însuşi. El are dreptul, prin supunerea sa, prin umilinţa sa, să primească lumină şi adevăr aşa cum vor fi revelate prin Spiritul Adevărului, iar cel care va da ascultare acelui Spirit şi va căuta darul Spiritului cu umilinţă şi credinţă nu va fi înşelat.²¹

Noi trebuie să ne sfinţim viaţa prin lumină şi adevăr, cu înţelegerea corespunzătoare care vine prin darul şi puterea Duhului Sfânt care sunt promise tuturor celor care cred şi se pocăiesc şi primesc cuvintele vieţii eterne. Dacă suntem în strânsă legătură cu acest Spirit, atunci noi umblăm în lumină şi suntem în strânsă legătură cu Dumnezeu.²²

Este privilegiul fiecărui membru al Bisericii să cunoască adevărul, să rostească adevărul, să fie inspiraţi de Duhul Sfânt; este privilegiul nostru, al fiecăruia în parte… să primim lumina şi să umblăm în lumină; iar, dacă vom continua în Dumnezeu, adică să ţinem toate poruncile Sale, vom primi şi mai multă lumină până când, în cele din urmă, vom avea parte de lumina cunoaşterii perfecte [vezi D&L 50:24].²³

În cele din urmă, ne vom întoarce în prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru, prin intermediul îndrumării Duhului Sfânt.²⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Ce ne învaţă relatarea din secţiunea „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith” despre Duhul Sfânt? Când v-a îndemnat Spiritul să ajutaţi pe cineva?
Preşedintele Smith a vorbit despre „Spiritul lui Dumnezeu [vorbindu-i] spiritului omului” (secţiunea 1). Cum diferă comunicarea cu spiritul nostru de cea cu urechile sau ochii noştri? Cum este mai puternică?
Care sunt câteva dintre diferenţele dintre primirea unei manifestări a Spiritului, ca în cazul lui Corneliu, şi primirea darului Duhului Sfânt? (Vezi secţiunea 2.)
Preşedintele Smith ne-a învăţat că botezul este incomplet fără darul Duhului Sfânt (vezi secţiunea 3). Cum ar fi viaţa dumneavoastră incompletă fără darul Duhului Sfânt?
Cugetaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Smith, din secţiunea 4, despre ceea ce înseamnă să avem însoţirea permanentă a Duhului Sfânt. Cum aţi fost binecuvântat datorită acestei însoţiri?
Ce putem face pentru a ne pregăti să avem parte de însoţirea Duhului Sfânt? (Pentru câteva exemple, vezi secţiunea 5.)
În timp ce recapitulaţi secţiunea 6, acordaţi atenţie îndrumării pe care o putem primi prin Duhul Sfânt. Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii să recunoască şi să aibă parte de această îndrumare?

Scripturi suplimentare

Ioan 16:13; Faptele apostolilor 19:1–6; 1 Corinteni 12:3; 1 Nefi 10:17–19; 2 Nefi 31:15–20; 3 Nefi 19:9; D&L 46:13; Articolele de credinţă 1:4

Ajutor pentru predare

„Nu vă îngrijoraţi în cazul în care cursanţii sunt tăcuţi câteva secunde după ce aţi adresat o întrebare. Nu vă răspundeţi singuri la întrebare; daţi-le cursanţilor timp pentru a se gândi la răspunsuri. Totuşi, liniştea prelungită poate să indice faptul că ei nu înţeleg întrebarea şi că dumneavoastră trebuie să o reformulaţi” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 69).