Introducere la Epistola lui Pavel către coloseni

Pavel a scris epistola către coloseni după ce a aflat că sfinţii coloseni cădeau într-o greşeală gravă (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”). Învăţăturile şi practicile false din Colose îi influenţau pe sfinţii de acolo şi le ameninţau credinţa. Presiuni culturale similare le aduc încercări membrilor Bisericii de astăzi. O parte a valorii acestei epistole constă în modul în care identifică şi expune lucrurile neadevărate în timp ce subliniază divinitatea lui Isus Hristos şi lucrarea Sa de salvare. Studiind cartea Coloseni, cursanţii pot deveni mai convertiţi la Evanghelia Salvatorului şi pot fi apăraţi de înşelăciune şi păcat.

Epistola către coloseni a fost trimisă de Pavel şi Timotei (vezi Coloseni 1:1, 23; 4:18). Se pare că Pavel a scris el însuşi salutul de la sfârşitul epistolei (vezi Coloseni 4:18), indicând că un scrib, probabil Timotei, l-a ajutat să scrie conţinutul scrisorii.

Pavel a scris această epistolă a sa în timpul primei sale încarcerări în Roma, în jurul anilor 60-62 d.H. (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”, scriptures.lds.org). Cel mai probabil, Pavel a scris Epistola către coloseni în aceeaşi perioadă în care a scris Filipeni, Efeseni şi Filimon.

Această epistolă a fost scrisă pentru sfinţii credincioşi din Colose, un loc din Turcia de astăzi. Pavel i-a instruit pe sfinţii coloseni să împărtăşească scrisoarea membrilor Bisericii din Laodicea, care se afla în apropiere (vezi Coloseni 4:16).

Pavel a scris această epistolă „după ce a fost vizitat de Epafras, evanghelistul Bisericii din Colose [vezi Coloseni 1:7-8]. Epafras i-a spus lui Pavel că cei din Colose cădeau într-o mare greşeală – ei credeau că sunt mai buni decât alţi oameni pentru că îndeplineau cu grijă anumite rânduieli exterioare [vezi Coloseni 2:16], îşi refuzau anumite dorinţe fizice şi îi preaslăveau pe îngeri [vezi Coloseni 2:18]. Aceste practici îi făceau pe coloseni să creadă că sunt sfinţiţi. Ei mai credeau că înţeleg tainele universului mai bine decât oricare alţi membri ai Bisericii. În scrisoarea lui, Pavel îi îndrumă învăţându-i că mântuirea vine doar prin Hristos şi că trebuie să fim înţelepţi şi să-L slujim” (Ghid pentru scripturi, „Coloseni, epistola către”, scriptures.lds.org).

În epistola către coloseni, Pavel s-a opus învăţăturilor neadevărate din Colose, subliniind divinitatea, misiunea de salvare şi preeminenţa lui Isus Hristos (vezi Coloseni 1:15-23). El a propovăduit că Hristos are înfăţişarea lui Dumnezeu Tatăl şi că El este Creatorul, capul Bisericii, primul care a înviat şi Mântuitorul. El este „capul oricărei domnii şi stăpâniri” (Coloseni 2:10) şi Îşi îndeplineşte misiunea divină sub îndrumarea Tatălui (vezi Coloseni 1:19; 3:1).

Pavel a avertizat cu privire la cei care propovăduiau că adevărata spiritualitate este obţinută prin ritualuri, ceremonii şi diete speciale (vezi Coloseni 2:16-18, 20, 23). El a propovăduit în schimb că maturitatea spirituală şi cunoştinţa despre Dumnezeu se manifestă prin a te „[gândi] la lucrurile de sus” (Coloseni 3:2), a nu mai săvârşi fapte nedrepte (vezi Coloseni 3:5-9) şi a dezvolta calităţi asemănătoare cu cele ale lui Hristos (vezi Coloseni 3:12-17). Pavel i-a sfătuit pe cititorii săi să devină „întemeiaţi şi neclintiţi” în Evanghelie (Coloseni 1:23), precum şi „înrădăcinaţi şi zidiţi în [Isus Hristos şi] întăriţi prin credinţă” (Coloseni 2:7).

Coloseni 1:1-23 Pavel îi salută pe sfinţii din Colose şi declară că Isus Hristos este Mântuitorul, Întâiul Născut din toată creaţia, Creatorul şi Domn al întregii perfecţiuni divine, prin care toţi pot fi împăcaţi cu Dumnezeu. Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-şi întărească credinţa în Isus Hristos.

Coloseni 1:24–2:23 Pavel avertizează cu privire la faptul de a crede în orice filosofie sau tradiţie falsă a oamenilor, inclusiv preaslăvirea îngerilor şi exagerările, precum negarea nevoilor fizice de bază pentru a dobândi o mai mare disciplină spirituală.

Coloseni 3:1–4:18 Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-şi îndrepte inimile către lucrurile de sus, să abandoneze păcatele din vechile lor vieţi şi să fie milostivi unii faţă de alţii. El oferă instrucţiuni sfinţilor cu privire la modul de preaslăvire şi, apoi, oferă sfaturi pentru soţii, soţi, copii, părinţi, slujitori şi stăpâni. El încheie Epistola către coloseni folosind cuvinte elogioase, salutări şi instrucţiuni şi binecuvântări finale.