Introducere la Evanghelia după Luca

Cartea lui Luca oferă încă o mărturie la multele adevăruri consemnate de Matei şi de Marcu şi conţine, de asemenea, însemnări unice. Evanghelia după Luca poate aprofunda înţelegerea cursanţilor cu privire la învăţăturile lui Isus Hristos şi-i poate ajuta să aprecieze mai mult dragostea şi compasiunea Sa pentru întreaga omenire, manifestată în timpul slujirii Sale din viaţa muritoare şi prin ispăşirea Sa infinită.

Luca este autorul acestei Evanghelii. El a fost medic (vezi Coloseni 4:14) şi „mesager despre Isus Hristos” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 1:1 ). Luca a fost unul dintre „tovarăşii… de lucru” ai lui Pavel (Filimon 1:24) şi colegul misionar al lui Pavel (vezi 2 Timotei 4:11). Luca a scris, de asemenea, cartea Faptele apostolilor (vezi Ghid pentru scripturi, „Luca”

Deşi nu se ştie exact când şi-a scris Evanghelia, cel mai probabil Luca a scris-o în a doua jumătate a secolului întâi d.H. Sursele lui Luca au fost oameni care „au văzut cu ochii lor de la început” (Luca 1:2) slujirea muritoare şi învierea Salvatorului. Nu ştim unde a fost scrisă Evanghelia după Luca.

Luca a intenţionat ca Evanghelia sa să fie citită de neamuri şi L-a prezentat pe Isus Hristos ca fiind Salvatorul atât al iudeilor, cât şi al neamurilor. Luca s-a adresat în mod specific lui „Teofil” (Luca 1:3), ceea ce în limba greacă înseamnă „prieten al lui Dumnezeu” sau „iubit de Dumnezeu”. Este evident că Teofil primise şi alte instrucţiuni cu privire la viaţa şi învăţăturile lui Isus Hristos (vezi Luca 1:4). Luca a sperat să ofere mai multe instrucţiuni, consemnând în mod sistematic misiunea şi slujirea Salvatorului. El a dorit ca cei care aveau să-i citească mărturia să „[cunoască] astfel temeinicia învăţăturilor”(Luca 1:4) Fiului lui Dumnezeu – mila, ispăşirea şi învierea Sa.

Cartea lui Luca este cea mai lungă dintre cele patru Evanghelii şi cartea cea mai lungă din Noul Testament. Unele dintre cele mai cunoscute povestiri din lumea creştină sunt unice Evangheliei după Luca: împrejurările naşterii lui Ioan Botezătorul (vezi Luca 1:5-25, 57-80); povestirea tradiţională de Crăciun (vezi Luca 2:1-20); povestirea despre băiatul Isus în vârstă de 12 ani, când se afla în templu (vezi Luca 2:41-52); pilde precum Bunul samaritean (vezi Luca 10:30-37), Fiul risipitor (vezi Luca 15:11-32) şi Bogatul nemilostiv şi Lazăr (vezi Luca 16:19-31); povestirea celor zece leproşi (vezi Luca 17:11-19) şi povestirea despre momentul în care Domnul înviat a mers împreună cu ucenicii Săi pe drumul către Emaus (vezi Luca 24:13-32).

Alte caracteristici unice sunt lucrurile consemnate de Luca cu privire la învăţăturile lui Ioan Botezătorul, care nu se găsesc în celelalte Evanghelii (vezi Luca 3:10-14), accentul pe care l-a pus pe rugăciunile lui Isus Hristos (vezi Luca 3:21; 5:16; 9:18, 28-29; 11:1) şi consemnările despre chemarea, instruirea şi munca misionară a Celor Şaptezeci (vezi Luca 10:1-22). Mai mult, Luca este singurul scriitor de Evanghelie care a consemnat faptul că Salvatorul a vărsat sânge în Ghetsimani şi că un înger I-a slujit (vezi Luca 22:42-44).

Deoarece Evanghelia după Luca începe şi se termină la templu, aceasta arată, de asemenea, importanţa templului ca fiind locul principal în care Dumnezeu le vorbeşte oamenilor (vezi Luca 1:9; 24:53).

Luca 1-3 Sunt prezise naşterea şi misiunea lui Ioan Botezătorul şi respectiv, ale lui Isus Hristos. Martori depun mărturie că pruncul Isus este Mesia. La vârsta de 12 ani, Isus Hristos propovăduieşte la templu. Ioan Botezătorul predică pocăinţă şi Îl botează pe Isus Hristos. Luca consemnează o genealogie a lui Isus Hristos.

Luca 4-8 Isus Hristos este ispitit în pustiu. În Nazaret, El declară că este Mesia şi este respins. Isus Hristos alege doisprezece apostoli şi propovăduieşte ucenicilor Săi. El iartă păcate şi înfăptuieşte multe miracole.

Luca 9-14 Cei doisprezece apostoli sunt trimişi să predice şi să vindece. Isus Hristos hrăneşte cinci mii de oameni şi Se schimbă la faţă pe un munte. El îi cheamă pe Cei Şaptezeci şi îi trimite să propovăduiască. Isus Hristos propovăduieşte despre calitatea de ucenic, ipocrizie şi judecata dreaptă. El relatează pilda bunului samaritean.

Luca 15-17 Isus Hristos propovăduieşte folosind pilde. El propovăduieşte despre păcate, credinţă şi iertare. El vindecă zece leproşi şi propovăduieşte despre a Doua Sa Venire.

Luca 18-22 Isus Hristos continuă să propovăduiască folosind pilde. El vindecă un orb şi îl învaţă pe Zacheus. El intră călare triumfător în Ierusalim, plânge pentru oraş şi curăţă templul. Isus Hristos prezice distrugerea Ierusalimului şi vorbeşte despre semnele care vor preceda a Doua Sa Venire. El instituie împărtăşania, îi învaţă pe apostolii Săi şi suferă în Ghetsimani. El este trădat, arestat, batjocorit, chinuit şi interogat.

Luca 23-24 Isus Hristos este judecat înaintea lui Pilat şi Irod, răstignit şi înmormântat. Îngerii de la gura mormântului şi doi ucenici în drum către Emaus depun mărturie că Isus a înviat. Salvatorul le apare ucenicilor Săi în Ierusalim, le promite apostolilor Săi că vor primi putere de la Dumnezeu şi Se înalţă la cer.