Salvatorul a continuat să slujească în Galilea, unde a profeţit despre moartea şi învierea Sa. După ce a plecat din Galilea, Isus a călătorit spre Ierusalim pentru a-Şi încheia misiunea din viaţa muritoare. În Samaria, Iacov şi Ioan au dorit să poruncească să se pogoare foc din cer pentru a mistui satul în care Isus a fost respins, dar El i-a învăţat pe ucenicii Lui că venise pentru a-i salva pe oameni, nu pentru a-i distruge. Isus a propovăduit, de asemenea, despre adevărata ucenicie.
Salvatorul înfăptuieşte miracole, propovăduieşte în pilde şi călătoreşte la Ierusalim
Scrieţi următoarele scenarii pe tablă sau pe câte o foaie separată de hârtie. Invitaţi trei cursanţi să le citească, cu glas tare:
când îl rogi politicos pe fratele tău să te ajute să faci curăţenie, el îţi răspunde urât să faci singur;
în timp ce planificaţi o activitate la şcoală, câţiva colegi de clasă critică şi râd de ideea ta;
când împărtăşeşti Evanghelia unei prietene, ea îţi spune că lucrurile în care crezi sunt ciudate.
Cum v-aţi simţi în fiecare dintre aceste situaţii? Cum aţi reacţiona?
Pe măsură ce studiază învăţăturile Salvatorului din Luca 8-9, invitaţi cursanţii să caute adevăruri care îi pot îndruma când se simt jigniţi de faptele sau cuvintele altora.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerile la Luca 8-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi care sunt evenimentele consemnate în aceste capitole. Explicaţi că, deoarece au studiat aceste evenimente în detaliu în lecţiile din Matei şi Marcu, în această lecţie se vor concentra pe Luca 9:51-62.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 9:51 şi rugaţi membrii clasei să caute unde a hotărât Salvatorul să meargă. Explicaţi că expresia „să fie luat la cer” se referă la înălţarea la cer a Salvatorului care urma să aibă loc.
Unde a hotărât Salvatorul să meargă?
Explicaţi că a face ceva în mod ferm înseamnă a face acel lucru într-un mod hotărât, de neclintit. Mai devreme, Salvatorul le profeţise ucenicilor Săi că avea să fie trădat, biciuit şi răstignit în Ierusalim (vezi Matei 20:17-19; Luca 9:44).
Ce ne arată hotărârea Salvatorului de a merge la Ierusalim în pofida acestor greutăţi despre caracterul Său?
Subliniaţi că, în timp ce călătorea spre Ierusalim, Isus şi ucenicii Săi s-au apropiat de un sat samaritean. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Luca 9:52-54, iar pe membrii clasei să caute reacţia samaritenilor când au aflat că Isus şi ucenicii Săi doreau să intre în satul lor.
Cum au reacţionat samaritenii când au aflat că Isus şi ucenicii Săi doreau să intre în satul lor?
Cum au reacţionat Iacov şi Ioan la lipsa de ospitalitate faţă de Salvator şi la faptul că L-au respins?
În ce moduri oamenii din zilele noastre pot reacţiona dur la insultele şi jignirile altora? (Faceţi referire la scenariile de la începutul lecţiei şi rugaţi cursanţii să reflecteze la modurile în care o persoană ar putea reacţiona în aceste situaţii.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 9:55-56. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce le-a spus Salvatorul lui Iacov şi Ioan. Invitaţi cursanţii să spună ce au găsit.
Explicaţi că, atunci când Salvatorul a spus „nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi” (versetul 55), El a sugerat că cererea lui Iacov şi Ioan nu era în armonie cu Spiritul lui Dumnezeu, ci mai degrabă cu spiritul lui Satana, care aţâţă inimile oamenilor la mânie (vezi 3 Nefi 11:28-30).
În ce fel reacţia Salvatorului la respingerea samaritenilor a fost diferită de cea a lui Iacov şi Ioan?
Ce adevăr putem învăţa din exemplul Salvatorului, care ne poate îndruma când suntem jigniţi? (Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi pe tablă un adevăr asemănător acestuia: Noi urmăm exemplul Salvatorului când alegem să răspundem la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă.)
Invitaţi cursanţii să îşi aducă aminte de scenariile de la începutul acestei lecţii.
Care este potenţialul pericol al faptului de a alege să te simţi jignit în fiecare dintre aceste scenarii?
Cum putem să urmăm exemplul Salvatorului în fiecare dintre aceste scenarii?
Cum putem fi binecuvântaţi pe măsură ce alegem să răspundem la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă?
Rugaţi cursanţii să se gândească la o situaţie în care au ales să se simtă jigniţi de cuvintele sau faptele cuiva. Îndemnaţi-i să urmeze exemplul Salvatorului alegând să răspundă la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă.
Invitaţi un cursant să vină în faţa clasei şi arătaţi-i 20 sau 30 de obiecte mici (cum ar fi nişte mărgele). Rugaţi cursantul să numere în gând câte obiecte sunt. În timp ce face acest lucru, rugaţi membrii clasei să vadă dacă reuşesc să distragă atenţia cursantului de la numărătoare. Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi nu devin obraznici în încercările lor de a distrage atenţia cursantului. Instruiţi-i să rămână aşezaţi şi atenţionaţi-i să nu arunce cu nimic sau să nu-l atingă pe cursant.
În cel fel faptul de a număra obiecte în timp ce ni se distrage atenţia este asemănător cu încercarea de a-L urma pe Isus Hristos?
Mulţumiţi cursantului care a numărat obiectele şi invitaţi-l să ia loc. Pe măsură ce cursanţii continuă să studieze Luca 9, invitaţi-i să se gândească la moduri în care putem învinge influenţele care ne-ar putea distrage atenţia sau ne-ar putea împiedica să-L urmăm pe Salvator.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 9:57. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a spus un bărbat lui Isus în timp ce El şi apostolii Lui călătoreau spre Ierusalim.
Ce i-a spus acest bărbat Salvatorul că era dispus să facă?
Scrieţi următoarea afirmaţie pe tablă: Pentru a fi ucenic adevărat al lui Isus Hristos…
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 9:58 şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la răspunsul Salvatorului către bărbatul care a dorit să-L urmeze. Invitaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Ce indică expresia „Fiul omului n-are unde-şi odihni capul” despre stilul de viaţă al Salvatorului? (Isus şi ucenicii Săi erau mereu pe drum. Slujirea lor nu era nici confortabilă, nici uşoară.)
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 9:59-60, căutând răspunsul unui alt bărbat la invitaţia Salvatorului de a-L urma.
Ce a dorit acest bărbat să facă înainte de a-L urma pe Salvator?
Ce ar putea spune cuvântul întâi (versetul 59) despre acest bărbat?
Explicaţi că Isus Hristos nu a vrut să spună că este greşit să jeleşti moartea unei persoane dragi sau să oferi condoleanţe la o înmormântare (vezi D&L 42:45). Dimpotrivă, El îl învăţa pe acest bărbat o lecţie importantă despre ucenicie.
Ce putem învăţa din răspunsul Salvatorului, consemnat în versetul 60, despre priorităţile unui ucenic adevărat?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 9:61-62. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a dorit un al treilea bărbat să facă înainte de a-L urma pe Salvator.
Ce a dorit acest bărbat să facă înainte de a-L urma pe Salvator?
Ce i-a spus Salvatorul?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă analogia cu a pune mâna pe plug şi a nu te uita înapoi, invitaţi un cursant că citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Howard W. Hunter.
Imagine
Preşedintele Howard W. Hunter
„Pentru a săpa un şanţ drept (sau canal), cel care face acest lucru trebuie să-şi fixeze privirea pe un punct fix din faţa lui. Acest lucru îl ajută să menţină direcţia bună. Totuşi, dacă se uită înapoi să vadă de unde a început, şansele de a se abate cresc. Drept rezultat, şanţul este strâmb şi neuniform… Dacă ne concentrăm energia nu în urma, ci înaintea noastră – asupra vieţii veşnice şi bucuriei salvării – le vom obţine cu certitudine” („Am I a «Living» Member?” Ensign, mai 1987, p. 17).
În ce mod a fi ucenic al lui Isus Hristos înseamnă a pune mâna pe un plug şi a nu te uita înapoi?
În ce mod Salvatorul este un exemplu a ceea ce El a propovăduit în versetul 62? („Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” [Luca 9:51] pentru a îndeplini misiunea pe care I-o dăduse Tatăl Său şi nu s-a uitat înapoi.)
Faceţi referire la declaraţia incompletă de pe tablă.
Ţinând cont de ce am învăţat din Luca 9:57-62, cum aţi rezuma un adevăr despre ceea ce Salvatorul cere de la ucenicii Săi? (Cursanţii pot identifica o serie de principii. După ce răspund, completaţi declaraţia de pe tablă pentru a reda următorul adevăr: Pentru a fi un ucenic adevărat al lui Isus Hristos, nu trebuie să permitem ca nimic să fie mai important decât faptul de a-L urma.)
De ce uneori punem alte priorităţi înaintea responsabilităţilor noastre de ucenici ai lui Isus Hristos?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott
„Satana are o unealtă puternică împotriva oamenilor buni. Se numeşte distragerea atenţiei. El îi ademeneşte pe oamenii buni să-şi umple viaţa cu «lucruri bune» ca să nu mai rămână loc pentru lucruri esenţiale” („Faceţi mai întâi lucrurile principale”, Liahona, iulie 2001, p. 6).
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la ce i-ar putea împiedica să-L urmeze în totalitate pe Isus Hristos, desenaţi următoarea reprezentare grafică pe tablă şi cereţi cursanţilor să o copieze în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.
Responsabilităţile unui ucenic al lui Isus Hristos
Alte priorităţi
Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi-i să lucreze cu colegul de echipă şi să enumere pe reprezentarea grafică responsabilităţile unui adevărat ucenic al lui Isus Hristos (care pot include faptul de a fi cinstit, de a sluji altora, de a împărtăşi Evanghelia, de a face munca de întocmire a istoriei familiei şi munca în templu şi de a avea o familie). În dreptul fiecărei responsabilităţi enumerate în reprezentarea grafică, rugaţi cursanţii să scrie exemple de alte priorităţi pe care o persoană le-ar putea pune înaintea acelei responsabilităţi.
Invitaţi mai mulţi cursanţii să spună ce au scris.
Îndemnaţi cursanţii să împărtăşească exemple pozitive de ucenici ai lui Isus Hristos, adresând întrebarea:
Când aţi văzut pe cineva care a ales să lase deoparte alte ţeluri sau priorităţi pentru a-L urma pe Salvator?
Rugaţi cursanţii să reflecteze la lucrurile cărora le-ar putea permite să fie priorităţi mai mari decât faptul de a-L urma pe Isus Hristos şi învăţăturile Sale. Invitaţi-i să scrie, în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, un obiectiv concret cu privire la ce vor face pentru a face ca Salvatorul şi Evanghelia Sa să fie o prioritate mai mare.
Puteţi încheia lecţia invitând cursanţii să cânte imnul „Doamne, Îţi voi urma calea” (Imnuri, nr. 138) sau un alt imn despre faptul de a-L urma pe Isus Hristos şi învăţăturile Sale.
Comentarii şi informaţii generale
Luca 8:1-3. Femei credincioase L-au sprijinit şi I-au slujit Salvatorului
Luca a consemnat că, în călătoriile Salvatorului şi apostolilor Săi prin Galilea, propovăduind „din cetate în cetate şi din sat în sat” (Luca 8:1), multe femei au călătorit, de asemenea, cu El. Unele dintre aceste femei fuseseră vindecate de diferite boli; altele este posibil să fi fost soţiile apostolilor. Câteva dintre aceleaşi femei au continuat să-L urmeze pe Isus până în momentul morţii şi învierii Sale (vezi Luca 23:27, 49; 24:10; Ioan 20:11-18).
Relatarea lui Luca cu privire la femeile care au călătorit alături de Isus a subliniat grija Salvatorului faţă de toţi oamenii, inclusiv faţă de femei – care erau deseori marginalizate în societatea iudaică din secolul întâi. Prin mijloacele pe care le aveau, aceste femei i-au sprijinit pe Isus şi pe slujitorii Săi aleşi.
Preşedintele Howard W. Hunter a afirmat respectul Salvatorului pentru toate femeile şi le-a cerut femeilor din Biserica actuală să fie unite cu Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli pentru a ajuta la înaintarea lucrării Domnului.
„Trebuie să fie încurajator pentru dumneavoastră, iubite surori din Biserica Sa, să vă amintiţi că acelaşi Isus, Salvatorul nostru, prin ispăşire, a dat dovadă de dragoste şi grijă faţă de femeile din vremea Lui. El s-a bucurat de compania femeilor şi a avut prietene apropiate printre ele …
Există vreun motiv să credem că îi pasă mai puţin de femeile de astăzi? …
La fel cum Domnul şi Salvatorul nostru a avut nevoie de o mână încurajatoare, o ureche care ascultă, o inimă care crede, o privire blândă, un cuvânt de încurajare, loialitate – chiar în momentele în care a îndurat umilinţă, agonie şi moarte – şi noi, slujitorii Săi din toată Biserica, avem nevoie de dumneavoastră, femeile din Biserică, să staţi alături de noi şi să ne sprijiniţi să oprim valul de răutate care ameninţă să ne înghită. Împreună, trebuie să rămânem credincioşi şi fermi în credinţă împotriva unui număr superior nouă de oameni cu gândire diferită. Mi se pare că este foarte necesar ca femeile din Biserică să stea alături de fraţi şi să-i sprijine în stoparea creşterii răului care ne înconjoară şi în înaintarea lucrării Salvatorului nostru” („To the Women of the Church”, Ensign, nov. 1992, p. 95-96).
Luca 9:54. Foc din cer pentru a-i mistui pe samariteni
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat posibilul raţionament al lui Iacov şi Ioan când au cerut foc din cer pentru a-i mistui pe samariteni.
„Iacov şi Ioan au ştiut că Dumnezeul lui Israel – acelaşi Isus în prezenţa căruia se aflau – la cuvântul lui Ilie, trimisese foc din cer pentru a-i mistui pe duşmanii acelui profet din vechime. (2 Împăraţi 1.) Ei au ştiut, de asemenea, că acelaşi Dumnezeu plin de milă îi va distruge pe cei ticăloşi la cea de-a Doua Venire a Sa. (Maleahi 4:1.) Ceea ce mai aveau de învăţat a fost faptul că, în dispensaţia lor, având în vedere condiţiile de atunci… mesajul Evangheliei era să meargă înainte având caritate, răbdare, stăpânire de sine şi îndelungă suferinţă …
Deşi nu ştiau, în această situaţie, Iacov şi Ioan erau influenţaţi mai degrabă de un spirit rău decât de unul bun” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:440).
Luca 9:54-56. Să alegem să răspundem la jigniri cu răbdare şi îndelungă suferinţă
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că putem alege să nu ne simţim jigniţi de cuvintele şi faptele altora:
„A crede că cineva sau ceva ne pot face să ne simţim jigniţi, mânioşi, ofensaţi sau înverşunaţi ne diminuează liberul arbitru moral şi ne transformă în obiecte asupra cărora se acţionează. Dar, în calitate de persoane independente, dumneavoastră şi cu mine avem puterea de a acţiona şi de a alege cum vom răspunde la o situaţie jignitoare sau dureroasă …
Salvatorul este cel mai măreţ exemplu al modului în care trebuie să răspundem unor situaţii sau evenimente ce pot fi jignitoare” („Şi nimic nu-i va jigni”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 90).
Pentru mai multe informaţii privind răspunsul pe care l-a oferit Salvatorul bărbatului care a dorit să-şi îmnormânteze tatăl înainte de a-L urma pe Hristos, vezi comentariul pentru Luca 9:59-60 în New Testament Student Manual ([manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 158).
Luca 9:62. Să urmăm exemplul Salvatorului şi să nu privim înapoi
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf ne-a învăţat că ucenicia înseamnă să urmăm în totalitate paşii Salvatorului.
„Oamenii care au intrat în apele botezului şi au primit darul Duhului Sfânt au păşit pe cărarea uceniciei şi au primit porunca să păşească mereu şi cu credinţă pe urmele Salvatorului nostru” („Sfinţi în toate timpurile”, Ensign sau Liahona, sept. 2013, p. 5).
Vârstnicul Edward Dube, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat că Isus ne-a dat un exemplu a ceea ce înseamnă să punem mâna pe plug şi să nu privim înapoi:
„Salvatorul nostru, Isus Hristos, care vede toate lucrurile de la început la sfârşit, a ştiut foarte bine drumul pe care îl va face în Ghetsimani şi pe Golgota când a declarat: «Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu» (Luca 9:62). În ochii Domnului, nu contează atât de mult ce am făcut sau unde am fost, ci încotro dorim să mergem” („Priviţi înainte şi credeţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 17).