În Matei 5-7, este consemnată o cuvântare pe care Salvatorul a rostit-o la începutul slujirii Sale. Această cuvântare a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de Cuvântarea de pe munte. În Matei 5:1-16, sunt prezentate învăţăturile Salvatorului despre principiile care duc la fericire. De asemenea, Salvatorul le-a poruncit ucenicilor Săi să fie exemple de neprihănire.
Salvatorul începe Cuvântarea de pe munte propovăduind fericirile
Scrieţi, pe tablă, următoarele întrebări: Sunteţi fericiţi? De ce da sau de ce nu?
Invitaţi cursanţii să se gândească (sau să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor) la modul în care ar răspunde la aceste întrebări. (Puteţi să le spuneţi cursanţilor că nu vor trebui să le împărtăşească celorlalţi colegi răspunsurile lor.)
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
Imagine
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
„Mult prea des cădem pradă iluziei că, pentru a avea fericire, trebuie să obţinem un lucru imposibil pentru noi: o situaţie familială mai bună, o situaţie financiară mai bună sau încheierea unei încercări dificile…
Circumstanţele din exterior nu contează atât de mult şi nici nu ne determină fericirea…
Noi ne determinăm fericirea” („Despre regrete şi decizii”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 23).
Ce credeţi că înseamnă expresia „noi ne determinăm fericirea”? De ce este important să ştim acest lucru?
Explicaţi că, atunci când Salvatorul Şi-a început slujirea, El a rostit o cuvântare în vecinătatea Mării Galileii. Această cuvântare este adesea numită Cuvântarea de pe munte şi este consemnată în Matei 5-7. În această cuvântare, Salvatorul a explicat ce putem să facem pentru a fi cu adevărat fericiţi, indiferent de circumstanţele noastre externe.
Invitaţi cursanţii să parcurgă repede, în gând, Matei 5:3-11 şi să identifice cuvintele care se repetă la începutul fiecărui verset. Rugaţi cursanţii să spună ce au găsit.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea clarificare (din Matei 5:3, nota de subsol a, din versiunea SZU a Bibliei în limba engleză) şi rugaţi membrii clasei să afle ce înseamnă cuvântul ferice: cuvântul „ferice” a fost tradus din cuvântul în limba latină „beatus” care stă la baza cuvântului englezesc „beatitude” care înseamnă „a fi fericit” sau „ a fi binecuvântat”.
Ce înseamnă cuvântul ferice?
Explicaţi că, deoarece ferice este o traducere din cuvântul din limba latină beatus, care înseamnă a fi fericit, aceste versete sunt numite adesea Fericiri.
Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al tabelului de mai jos. Subliniaţi că, pe lângă versetele despre fericiri din Matei 5, tabelul conţine două referinţe din 3 Nefi. Aceste referinţe fac parte dintr-o cuvântare pe care Isus Hristos a rostit-o în timpul slujirii Sale printre nefiţi, care este asemănătoare Cuvântării de pe munte. Referinţele din 3 Nefi oferă mai multă cunoaştere despre fragmentele scripturale corespondente din Matei 5.
A fi săraci în duh înseamnă a fi umili şi „a [ne] recunoaşte, plini de recunoştinţă, dependenţa de Domnul – a înţelege că [avem] nevoie constantă de sprijinul Său. Umilinţa este recunoaşterea faptului că talentele şi capacităţile [noastre] sunt daruri de la Dumnezeu” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 189).
A plânge înseamnă a simţi sau a exprima tristeţe. Omul poate să plângă din cauza dificultăţilor şi încercărilor din viaţa muritoare, inclusiv din cauza morţii celor dragi. De asemenea, omul poate să plângă şi din cauza tristeţii provocate de păcat.
„A fi blând, conform definiţiei din dicţionarul Webster, înseamnă «manifestarea capacităţii de a îndura şi răbdare îndelungată: îndurarea jignirii fără resentimente» [Webster’s Third New International Dictionary (1976) «meek», p. 1403]. Blândeţea nu este slăbiciune. Este emblema curajului creştin” (Robert D. Hales, „Curajul creştin: preţul de a fi ucenici”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 73).
„Mila este compasiunea faţă de o persoană într-o măsură mai mare decât merită” („Milă”, Gospel Topics, lds.org/topics). Putem avea parte de mila Tatălui Ceresc datorită ispăşirii lui Isus Hristos (vezi Alma 33:11).
„Cei cu inima curată sunt cei care-L iubesc pe Domnul, care caută să-L urmeze şi să ţină poruncile Lui, care se străduiesc să trăiască vieţi pure şi să îndure, cu credinţă, până la sfârşit. Cei cu inima curată sunt cei care-şi controlează gândurile pentru a se păstra neîntinaţi de fantezii şi fapte imorale” (Sheldon F. Child, „Words of Jesus: Chastity”, Ensign, ian. 2003, p. 44).
„A fi împăciuitor înseamnă a avea darul de a-i ajuta pe oameni să găsească ceea ce au comun atunci când ei se uită la diferenţe” (Henry B. Eyring, „Să învăţăm în cadrul preoţiei”, Ensign sau Liahona,, mai 2011, p. 63).
A fi „prigoniţi din pricina neprihănirii” înseamnă a fi dornici să ne supunem lui Isus Hristos şi învăţăturilor Sale şi să-L apărăm chiar şi atunci când am putea fi batjocoriţi sau trataţi în mod necorespunzător pentru că facem astfel.
Împărţiţi cursanţii în opt grupuri şi desemnaţi fiecărui grup una dintre fericirile enumerate în tabel (dacă nu aveţi suficienţi cursanţi pentru a forma opt grupuri, desemnaţi grupurilor mai multe fericiri). Invitaţi cursanţii să pregătească o scurtă prezentare despre fericirile desemnate. În prezentarea lor, trebuie să includă activităţile de mai jos (puteţi să scrieţi aceste instrucţiuni pe tablă sau să le daţi sub forma unei foi de prezentare).
Invitaţi un coleg să citească, cu glas tare, versetul sau versetele şi să identifice binecuvântarea care ne este promisă dacă trăim potrivit acelei fericiri.
Folosind versetul şi informaţiile din tabel, explicaţi ce trebuie să facem pentru a primi binecuvântarea promisă.
Invitaţi membrii clasei să sugereze modalităţi concrete prin care putem trăi potrivit acestei fericiri.
Explicaţi cum ne poate aduce fericire faptul de a trăi potrivit acestei fericiri. Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi o experienţă care să ilustreze adevărul pe care l-aţi predat, precum şi mărturia voastră despre acel adevăr.
După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi fiecare grup să prezinte, în faţa clasei, fericirea sau fericirile desemnate.
După ce cursanţii au terminat de prezentat, subliniaţi că fericirile ne învaţă despre atributele lui Isus Hristos şi că, dacă trăim potrivit lor, putem să devenim mai asemănători Lui.
Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat din Matei 5, ce ni se va întâmpla pe măsură ce dezvoltăm aceste atribute asemănătoare celor ale lui Hristos şi altele asemenea lor? (Deşi pot folosi cuvinte diferite, cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Pe măsură ce dezvoltăm atribute asemănătoare celor ale lui Hristos, vom avea parte de mai multă fericire. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Puteţi să vă împărtăşiţi mărturia despre acest principiu. Amintiţi cursanţilor despre întrebările legate de fericirea lor la care s-au gândit la începutul lecţiei. Invitaţi cursanţii să caute să fie mai fericiţi alegând unul dintre atributele enumerate în fericiri şi stabilindu-şi obiectivul de a dezvolta acel atribut.
Isus Hristos le cere ucenicilor Săi să fie exemple de neprihănire
Rugaţi cursanţii să se gândească la cineva pe care-l cunosc, precum un membru al familiei sau un prieten, care ar putea fi binecuvântat prin faptul de a se apropia de Tatăl Ceresc. În timp ce cursanţii continuă să studieze Matei 5, invitaţi-i să caute principii care-i vor putea îndruma atunci când vor încerca să ajute această persoană.
Arătaţi un recipient cu sare şi puneţi puţină sare într-un castron.
În ce moduri este utilă sarea?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Carlos E. Asay, din Cei Şaptezeci. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la unele dintre utilităţile sării.
Imagine
Vârstnicul Carlos E. Asay
„[Sarea bună]… este curată, pură, necontaminată şi utilă. În această stare sau circumstanţă, sarea va conserva, va da gust, va vindeca şi va îndeplini alte funcţii utile” („Salt of the Earth: Savor of Men and Saviors of Men”, Ensign, mai 1980, p. 42).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 5:13 şi să afle pe cine a asemănat Salvatorul cu sarea.
Cu cine a asemănat Salvatorul sarea? (Cu ucenicii Săi.)
Cum pot ucenicii lui Isus Hristos să dea dovadă de aceleaşi caracteristici ca cele ale sării bune?
Potrivit celor relatate în versetul 13, ce se întâmplă când sarea îşi pierde gustul?
Explicaţi că termenul gust nu se referă doar la savoarea sării, ci şi la calităţile ei unice care o fac un agent de vindecare şi conservare.
Ce face ca sarea să-şi piardă gustul? (Sarea îşi pierde gustul când este amestecată cu alte substanţe şi nu mai este pură.)
Puneţi alte substanţe în castron, cum ar fi nisip, şi amestecaţi sarea şi aceste alte substanţe.
Ce se întâmplă cu utilitatea sării când este amestecată cu alte substanţe?
În calitatea noastră de ucenici ai lui Isus Hristos, ce ne poate face să ne pierdem gustul sau calităţile asemănătoare cu cele ale lui Hristos care ne permit să fim o binecuvântare pentru alţii? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul principiu: Faptul de a fi pângăriţi de păcatele lumii ne poate împiedica să fim o binecuvântare pentru alţii. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Ce putem face pentru a ne păstra sau recăpăta gustul?
Expuneţi o lumânare (nu o aprindeţi). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 5:14-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi cum i-a comparat Salvatorul pe ucenicii Săi cu o lumânare.
Cum li se cere ucenicilor lui Hristos să-şi folosească lumina?
Ce înseamnă să ne lăsăm lumina să lumineze? (Vezi 3 Nefi 18:24.)
Ce-i vor determina faptele noastre bune pe alţii să facă?
Explicaţi că, printre alte lucruri, expresia „să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (versetul 16) înseamnă să-L slăvim şi să-L cinstim pe Dumnezeu prin cuvânt sau fapte.
Ce principiu putem învăţa, din versetele 14-16, despre modul în care exemplul nostru de neprihănire îi poate influenţa pe alţii? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul principiu: Exemplul de neprihănire îi poate încuraja pe alţii să se apropie de Tatăl Ceresc. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Când s-a întâmplat ca cineva să dea un exemplu de neprihănire care v-a ajutat să vă apropiaţi de Tatăl Ceresc?
Încurajaţi cursanţii să se gândească la ce pot să facă pentru a fi exemple mai bune pentru familia şi prietenii lor.
Recapitulaţi principiile care au fost identificate şi scrise, pe tablă, în timpul acestei lecţii. Scrieţi, pe tablă, cuvintele Începe, Încetează şi Continuă. Invitaţi cursanţii să-şi evalueze viaţa şi să aleagă un lucru pe care ar putea începe să-l facă, un lucru pe care ar putea înceta să-l facă şi un lucru pe care ar putea continua să-l facă pentru a pune în practică aceste principii în viaţa lor.
Explicaţi că, de-a lungul anului, cursanţii se vor concentra asupra a 25 de fragmente care conţine scripturi de bază, inclusiv Matei 5:14-16. Aceste fragmente îi vor ajuta să înţeleagă şi să explice doctrine de bază ale Evangheliei. Referinţe la cele 25 de scripturi de bază se găsesc pe spatele semnului de carte pentru cursul Noul Testament al seminarului. Explicaţi că „stăpânirea” fragmentelor cu scripturi de bază include faptul de a le putea găsi, înţelege, pune în practică şi memora.
Pentru a ajuta cursanţii să memoreze acest fragment, invitaţi-i să-l recite de mai multe ori în gând şi, apoi, cu glas tare unui coleg. Puteţi ruga cursanţii să recite acest fragment, cu glas tare, la începutul sau la sfârşitul fiecărei orei din săptămâna următoare.
Pentru un studiu mai aprofundat al Fericirilor, puteţi să studiaţi articolul vârstnicului Robert E. Wells, din Cei Şaptezeci, intitulat „The Beatitudes: Pattern for Coming unto Christ”, (Ensign, dec. 1987, p. 8-11).
Despre învăţăturile Salvatorului din Matei 5:1-12, preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat:
„Aceste declaraţii ale Învăţătorului sunt cunoscute în literatura lumii creştine drept Fericirile şi la ele s-a făcut referire de către comentatorii Bibliei ca reprezentând pregătirea necesară în vederea intrării în împărăţia cerurilor. Din acest motiv, doresc să vorbesc despre ele ca despre ceva care înseamnă mult mai mult atunci când le punem în legătură cu dumneavoastră şi cu mine. Ele întruchipează, de fapt, CONSTITUŢIA UNEI VIEŢI PERFECTE” (Decisions for Successful Living [1973], p. 56-57).