Luca 17

Invitaţi cursanţii să se gândească la anumite situaţii care ar necesita ca ei să-şi exercite credinţa (de exemplu când cer o binecuvântare a preoţiei, când plătesc zeciuiala sau când au de rostit o cuvântare sau de predat o lecţie la Biserică). Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească la ce s-au gândit şi enumeraţi răspunsurile lor pe tablă.

Rugaţi cursanţii să mediteze, în gând, la următoarele întrebări:

• Aţi dorit vreodată să aveţi credinţă mai mare? Dacă da, în urma căror experienţe?

Invitaţi cursanţi ca, pe măsură ce studiază Luca 17, să caute principii care îi pot ajuta să-şi mărească credinţa.

Rezumaţi Luca 17:1-2 explicând că Salvatorul a avertizat că cei care îi conduc pe alţii la rătăcire sau îi fac să păcătuiască vor fi traşi la răspundere.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 17:3-4 şi să caute o poruncă, pe care Salvatorul a dat-o ucenicilor Săi, care ar putea fi respectată prin credinţă.

• Potrivit celor relatate în versetul 3, ce le-a poruncit Isus ucenicilor Săi să facă dacă cineva păcătuieşte împotriva lor?

• Potrivit celor relatate în versetul 4, cât de des trebuie să ierte ucenicii? (Explicaţi faptul că răspunsul Salvatorului este un mod de a spune că, ori de câte ori cineva păcătuieşte împotriva noastră şi se pocăieşte, noi trebuie să-l iertăm.)

• De ce ar putea fi greu să ierţi pe cineva care îţi face rău în mod repetat?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 17:5. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să caute ce au dorit apostolii de la Salvator după ce El le-a spus să-i ierte pe cei care i-au rănit.

• Ce au dorit apostolii de la Salvator? (Îi puteți invita pe cursanți să marcheze expresia „măreşte-ne credinţa” în scripturile lor.)

• În ce fel faptul de a-I cere Domnului să le mărească credinţa îi ajută pe apostoli să ţină porunca de a ierta pe alţii?

Rezumaţi Luca 17:6 explicând că, apoi, Salvatorul i-a învăţat pe apostolii Săi că o credinţă de mărimea unui grăunte de muştar poate produce miracole. Pentru a-i ajuta pe apostoli să ştie cum să-şi mărească credinţa, Isus le-a propovăduit o pildă care descrie relaţia dintre un stăpân şi un rob.

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Credinţa noastră va creşte pe măsură…

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Luca 17:7-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ceea ce aşteaptă un stăpân de la robul său.

• Ce a aşteptat stăpânul de la robul său?

Explicaţi că, în vremurile biblice, un stăpân îi oferea robului său toate lucrurile de care avea nevoie, în timp ce robul îşi îndeplinea sarcinile sale. Datorită acestui lucru, nu era nevoie ca stăpânul să-i mulţumească robului în mod deosebit sau să se simtă îndatorat lui pentru că îşi îndeplinea sarcinile.

• În ce fel este Tatăl nostru Ceresc precum stăpânul din această pildă? Ce aşteaptă El de la noi? (Să facem „tot ce [ni] s-a poruncit” [versetul 10].)

Adăugaţi următoarele cuvinte la afirmaţia de pe tablă pentru a completa fraza: Credinţa noastră va creşte pe măsură ce ne străduim să facem tot ceea ce porunceşte Tatăl Ceresc.

Pentru a ajuta cursanţii să vadă ce altceva le poate mări credinţa, întrebaţi:

• Potrivit celor relatate în versetul 10, ce trebuie să spună robii după ce ţin poruncile stăpânului?

• Ce înseamnă să fii „[rob netrebnic]”? (Înseamnă că, oricât de bine ar ţine poruncile, oamenii sunt întotdeauna îndatoraţi lui Dumnezeu.)

• De ce suntem întotdeauna îndatoraţi Tatălui Ceresc, chiar şi atunci când suntem supuşi şi trăim o viaţă neprihănită? (Deoarece Tatăl Ceresc ne binecuvântează întotdeauna, noi nu-i putem da înapoi niciodată totul [vezi Mosia 2:20-26].)

Completaţi declaraţia de pe tablă pentru a reda următorul principiu: Credinţa noastră va creşte pe măsură ce ne străduim să facem tot ceea ce porunceşte Tatăl Ceresc şi ne aducem aminte că-i suntem mereu îndatoraţi. Puteţi îndemna cursanţii să scrie acest principiu în scripturile lor.

• În ce fel faptul de a ne strădui să facem tot ceea ce porunceşte Tatăl Ceresc ne măreşte credinţa?

Invitaţi cursanţii să reflecteze la un moment în care au ţinut poruncile sau şi-au făcut datoria dând dovadă de supunere şi, drept rezultat, au simţit că au credinţă mai mare. Invitaţi-i să-şi scrie gândurile în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.

După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce au scris. Invitaţi câţiva cursanţi să le împărtăşească membrilor clasei gândurile lor.

Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: În vremurile biblice, ar fi fost foarte greu să suferi de lepră deoarece …

Ajutaţi cursanţii să recapituleze ceea ce ştiu despre lepră rugându-i să le spună membrilor clasei cum ar completa afirmaţia de pe tablă. De exemplu, cursanţii pot menţiona că lepra poate duce la desfigurare şi moarte; că leproşii erau separaţi de restul societăţii pentru a proteja sănătatea celorlalţi şi că li se cerea să strige „necurat!” pentru a avertiza pe oricine se apropia de ei (vezi Ghid pentru scripturi, „lepră”).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 17:11-12. Rugaţi membrii clasei să afle cu cine s-a întâlnit Isus când s-a oprit într-un sat în timp ce călătorea spre Ierusalim. Invitaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

• Dacă aţi fi fost unul dintre acei leproşi, ce sentimente aţi fi avut când L-aţi fi văzut pe Isus?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 17:13-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce I-au spus leproşii Salvatorului şi ce le-a răspuns El.

• Ce L-au întrebat leproşii pe Isus?

• Ce i-a instruit Isus să facă?

Explicaţi că legea lui Moise prevedea ca leproşii să se arate preoţilor după ce se făceau bine pentru a fi readmişi în societate (vezi Leviticul 14).

• Ce s-a întâmplat în timp ce leproşii au plecat?

• Ce principiu putem învăţa din versetul 14 despre ce trebuie să facem pentru a primi binecuvântările Domnului? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător celui de mai jos: Primim binecuvântările Domnului pe măsură ce facem ce ne-a instruit El să facem.)

Rugaţi cursanţii să se gândească cum ar fi fost să fie unul dintre cei zece leproşi care au fost vindecaţi.

• Ce credeţi că aţi fi făcut după ce v-aţi fi dat seama că aţi fost vindecat de lepră?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Luca 17:15-19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi ce a făcut unul dintre leproşi spre deosebire de ceilalţi.

• Ce a făcut leprosul samaritean, lucru care a indicat recunoştinţa sa faţă de Salvator?

• De ce credeţi că Luca a menţionat faptul că leprosul recunoscător era samaritean – cineva pe care iudeii îl desconsiderau? Ce adaugă acest detaliu înţelegerii noastre despre această relatare?

• Ce adevăr putem învăţa de la leprosul care s-a întors să-I mulţumească Domnului? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător celui de mai jos: Este important să exprimăm recunoştinţă pentru binecuvântările pe care le primim.)

• De ce este important să exprimăm recunoştinţă pentru binecuvântările pe care le primim?

• În ce mod am putea fi noi, uneori, ca cei nouă leproşi?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson:

Imagine

Preşedintele Thomas S. Monson

„Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, ne amintim noi să mulţumim pentru binecuvântările pe care le primim? Mulţumirile adresate în mod sincer nu ne ajută doar să recunoaştem binecuvântările primite, dar ne şi deschide porţile cerului şi ne ajută să simţim dragostea lui Dumnezeu” („Darul divin al recunoştinţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 87).

• Potrivit celor relatate în versetul 19, ce a spus Salvatorul că i s-a întâmplat acestui lepros datorită faptelor lui? (El a fost mântuit.)

• În ce fel faptul de a aduce mulţumiri Domnului pentru binecuvântările noastre ne ajută să fim mântuiţi?

Invitaţi cursanţii să scrie în jurnalele lor pentru studiul scripturilor binecuvântări din partea Tatălui Ceresc pentru care sunt recunoscători. Invitaţi-i să scrie cum pot trăi în recunoştinţă pentru aceste binecuvântări.

Rezumaţi Luca 17:20-37 explicând că Isus a propovăduit despre a Doua Sa Venire. (Notă. Au fost predate învăţături asemănătoare în materialul pentru lecţiile referitoare la Matei 24 şi Joseph Smith – Matei.)

Puteţi încheia lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care le-aţi identificat în cadrul acestei lecţii. Invitaţi cursanţii să pună în practică aceste adevăruri în vieţile lor.

Această activitate poate fi folosită pentru a-i ajuta pe cursanţi să memoreze un fragment care conţine o scriptură de bază.

Împărţiţi membrii clasei în grupuri de câte patru sau cinci cursanţi. Oferiţi fiecărui grup un zar cu şase feţe şi un creion. (Dacă nu aveţi zaruri, puteţi pune şase bucăţi mici de hârtie, numerotate de la unu la şase într-un plic sau într-un alt recipient.) Fiecare cursant va avea nevoie, de asemenea, de o foaie albă de hârtie. Rugaţi cursanţii fiecărui grup să stea în jurul unei mese sau să se aşeze în formă de cerc. Invitaţi-i să-şi deschidă scripturile la fragmentul care conţine scriptura de bază pe care doriţi să o memoreze. Explicaţi că obiectivul acestei activităţi este ca unul dintre ei să fie primul din grup care să scrie fragmentul în întregime. Totuşi, cursanţii trebuie să folosească singurul creion oferit fiecărui grup. O persoană poate folosi creionul dacă dă cu zarul şi îi pică cifra 1 (sau dacă alege o bucată de hârtie şi pe ea este scrisă cifra 1). Invitaţi membrii fiecărui grup să dea pe rând cu zarul (sau să ia o bucată de hârtie din recipient şi apoi să o pună la loc). Când unui cursant îi pică cifra 1, acesta ia creionul şi începe să scrie versetul pe propria foaie de hârtie, în timp ce rosteşte cuvintele. Între timp, ceilalţi din grup dau, pe rând, cu zarul. Când unui alt cursant din grupă îi pică cifra 1, acesta ia creionul de la cel care a scris înainte şi începe să scrie versetul pe propria foaie de hârtie, în timp ce rosteşte cuvintele. Cel care a scris înainte se alătură grupului celor care dau, pe rând, cu zarul. Când cursanţii pot folosi creionul şi au scris deja o parte din verset, ei trebuie să citească, cu glas tare, acea parte înainte de a scrie o altă parte a versetului. (Aceste repetări îi vor ajuta pe cursanţi să memoreze acest verset.) Activitatea se termină atunci când un cursant din fiecare grup a scris în întregime fragmentul care conţine o scriptură de bază.

După activitate, rugaţi membrii clasei să repete versetul la unison, cu glas tare.