Mergeți mai departe – având credință

Vârstnicul George A. Smith – un apostol – a primit sfaturi de la profetul Joseph Smith într-un moment de mare încercare: „El mi-a spus că niciodată nu trebuie să [mă descurajez], indiferent de greutățile care m-ar putea înconjura. Chiar dacă m-aș scufunda în cea mai adâncă [prăpastie] din Noua Scoție și tot lanțul Munților Stâncoși s-ar prăbuși peste mine, nu trebuie să [fiu descurajat], ci să continui să îndur, să-mi exercit credința și să îmi păstrez curajul și atunci voi ieși în vârful grămezii prăvălite deasupra mea”¹.

Cum a putut profetul Joseph să spună acest lucru – cuiva care suferea? A putut, pentru că el știa că este adevărat. El trecuse prin aceasta. Joseph a avut parte, în mod repetat, de greutăți mari în viață. Dar, pe măsură ce și-a exercitat credința în Isus Hristos și în ispășirea Sa și a mers mai departe, el a biruit obstacole aparent insurmontabile.²

Astăzi, doresc să reînnoiesc rugămintea lui Joseph de a nu lăsa descurajarea să ne copleșească atunci când ne confruntăm cu dezamăgiri, experiențe dureroase, cu propriile imperfecțiuni sau alte încercări.

Când spun descurajare, nu vorbesc despre încercările cele mai istovitoare reprezentate de depresia clinică, tulburările de anxietate sau de alte boli care necesită tratament de specialitate.³ Vorbesc doar despre simpla descurajare obișnuită care vine odată cu urcușurile și coborâșurile vieții.

Sunt inspirat de eroii mei care merg mai departe – având credință – indiferent de situație.⁴ În Cartea lui Mormon, citim despre Zoram, slujitorul lui Laban. Când Nefi a intrat în posesia plăcilor de alamă, Zoram a fost pus în fața alegerii de a-i urma pe Nefi și pe frații săi în pustiu sau, posibil, de a-și pierde viața.

Asta da alegere! Prima tendință a lui Zoram a fost să fugă, dar Nefi l-a ținut și a făcut un jurământ că, dacă el mergea cu ei, avea să fie liber și să aibă un loc alături de familia lor. Zoram a prins curaj și s-a dus cu ei.⁵

Zoram a avut parte de multe suferințe în noua sa viață, dar a înaintat având credință. Nu avem niciun indiciu că Zoram s-ar fi agățat de trecutul lui sau că ar fi nutrit resentimente față de Dumnezeu sau față de alții.⁶ El i-a fost prieten adevărat lui Nefi – un profet – iar el și seminția lui au trăit în libertate și prosperitate pe pământul făgăduit. Ceea ce fusese un obstacol imens pe cărarea lui Zoram a dus, în cele din urmă, la mari binecuvântări, datorită credincioșiei și bunăvoinței sale de a merge mai departe – având credință.⁷

Recent, am ascultat o soră curajoasă împărtășind cum a dat ea dovadă de perseverență în timpul dificultăților.⁸ Avusese unele încercări și, într-o duminică, stătea la Societatea de Alinare ascultând o învățătoare despre care credea că trăia o viață perfectă – total diferită de a ei. Era obosită și descurajată. Se simțea de parcă nu se ridica la înălțimea așteptărilor – nici măcar că-și avea locul acolo – așa că s-a ridicat și a plecat, plănuind să nu se mai întoarcă niciodată la biserică. Mergând spre mașină, a simțit o impresie clară: „Du-te în capelă și ascultă vorbitorul din cadrul adunării”. Ea s-a îndoit de acel îndemn, dar l-a simțit din nou, puternic, așadar a intrat la adunare.

Mesajul a fost exact ceea ce ea avea nevoie. A simțit Spiritul. Știa că Domnul dorea ca ea să rămână cu El, să fie ucenica Sa și să se ducă la biserică, așadar a făcut astfel.

Știți pentru ce era recunoscătoare? Pentru faptul că nu a renunțat. Ea a mers mai departe – având credință în Isus Hristos, chiar și când i-a fost greu, iar ea și familia ei sunt binecuvântați din abundență pe măsură ce ea înaintează.

Dumnezeul cerului și al pământului ne va ajuta să biruim descurajarea și orice obstacole întâmpinăm, dacă privim către El, urmăm îndemnurile Duhului Sfânt⁹ și mergem mai departe – având credință.

Din fericire, când suntem slabi sau neputincioși, Domnul ne poate întări credința. El ne poate mări capacitatea dincolo de puterea noastră. Eu am trăit această experiență. În urmă cu mai bine de 20 de ani, am fost chemat, pe neașteptate, să slujesc în calitate de autoritate a zonei-Cei Șaptezeci și am simțit că nu eram deloc potrivit pentru acea chemare. După însărcinările mele legate de instruire, trebuia să prezidez prima mea conferință de țăruș.¹⁰ Președintele de țăruș și cu mine am planificat, cu meticulozitate, fiecare detaliu. Cu puțin timp înainte de conferință, președintele Boyd K. Packer – pe atunci, președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli – m-a sunat pentru a mă întreba dacă mă putea însoți. Am fost surprins și, desigur, am fost de acord. L-am întrebat cum dorea să procedeze, având în vedere că el avea să prezideze. El ne-a sugerat să anulăm planurile făcute și să ne pregătim să urmăm Spiritul. Din fericire, mai aveam 10 zile să studiez, să mă rog și să mă pregătesc.

Având un program deschis, ne aflam pe podium cu 20 de minute înainte de începerea adunării conducătorilor. M-am aplecat spre președintele de țăruș și i-am șoptit: „Acesta este un țăruș minunat”.

Președintele Packer m-a îmboldit, ușor, cu cotul și mi-a spus: „Acum nu vorbim”.

Am încetat să mai vorbesc și mi-a venit în minte cuvântarea sa din cadrul conferinței generale, intitulată „Reverence Invites Revelation (Pioșenia invită revelația)”¹¹. Am observat că președintele Packer nota referințe scripturale. Spiritul mi-a confirmat că el primea impresii pentru adunare. Experiența mea de învățare tocmai începea.

Președintele Packer a vorbit în primele 15 minute și a subliniat importanța faptului de a conduce toate adunările așa cum suntem îndrumați de Spiritul Sfânt.¹² Apoi, a spus: „Acum, îl vom asculta pe vârstnicul Cook”.

În drum spre pupitru, l-am întrebat cât timp dorea să vorbesc și dacă exista un subiect pe care dorea să-l abordez. El a spus: „Vorbește 15 minute despre ce te simți inspirat”. Am vorbit 14 minute împărtășind tot ce mi-a trecut prin minte.

Președintele Packer s-a ridicat din nou și a vorbit încă 15 minute. A împărtășit următoarele versete:

„Spuneți gândurile pe care am să vi le pun în inima voastră și nu veți fi umiliți înaintea oamenilor;

Pentru că vi se va da vouă… chiar în acel moment, ceea ce va trebui să spuneți”¹³.

Apoi, el a spus: „Acum, îl vom asculta pe vârstnicul Cook”.

Am fost șocat. Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea de a fi rugat să vorbesc de două ori în cadrul unei singure adunări. Nu-mi trecea nimic de spus prin minte. Rugându-mă cu ardoare și bizuindu-mă pe Domnul să primesc ajutor, cumva am fost binecuvântat cu un gând, un verset și am putut vorbi încă 15 minute. M-am așezat fiind total epuizat.

Președintele Packer a vorbit din nou, 15 minute, despre faptul de a urma Spiritul și a împărtășit învățăturile lui Pavel conform cărora nu trebuie să rostim „vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci… vorbiri învățate de la Duhul Sfânt”¹⁴. După cum vă puteți imagina, am fost copleșit când a fost inspirat să spună, a treia oară: „Acum îl vom asculta pe vârstnicul Cook”.

Eram secătuit. Nu știam ce să mai spun. Știam că era momentul să exercit mai multă credință. Încet, m-am dus la pupitru implorându-L pe Dumnezeu să mă ajute. În timp ce mă apropiam de microfon, Domnul m-a binecuvântat, în mod miraculos, să rostesc, cumva, un alt mesaj de 15 minute.¹⁵

În cele din urmă, adunarea s-a încheiat, dar mi-am dat repede seama că sesiunea pentru adulți avea să înceapă peste o oră. O, nu! Asemenea lui Zoram, am vrut, în mod sincer, să fug, dar, la fel cum Nefi l-a prins, am știut că președintele Packer m-ar fi prins. Adunarea pentru adulți a urmat exact același tipar. Am vorbit de încă trei ori. A doua zi, în cadrul sesiunii generale, am vorbit o dată.

După conferință, președintele Packer mi-a spus cu afecțiune: „S-o facem din nou cândva”. Îl iubesc pe președintele Boyd K. Packer și apreciez tot ce am învățat!

Știți pentru ce sunt recunoscător? Pentru faptul că nu am renunțat – sau că nu m-am împotrivit. Dacă aș fi cedat în fața dorinței mele disperate de a fugi din acele adunări, aș fi pierdut ocazia de a-mi mări credința și de a primi o revărsare abundentă de dragoste și sprijin din partea Tatălui meu Ceresc. Am învățat despre mila Sa, despre miraculoasa putere care întărește a lui Isus Hristos și ispășirea Sa și despre influența puternică a Duhului Sfânt. În pofida slăbiciunii mele¹⁶, am învățat că pot sluji; că pot să-mi aduc contribuția când Domnul este de partea mea, dacă merg mai departe – având credință.

Indiferent de amploarea, scopul și gravitatea încercărilor cu care ne confruntăm în viață, cu toții avem momente în care simțim că trebuie să ne oprim, să plecăm, să fugim sau, posibil, să renunțăm. Dar exercitarea credinței în Salvatorul nostru, Isus Hristos, ne ajută să biruim descurajarea, indiferent de obstacolele pe care le întâlnim.

Așa cum Salvatorul a încheiat lucrarea care I-a fost dată s-o facă, tot așa El are puterea de a ne ajuta să încheiem lucrarea care ne-a fost dată.¹⁷ Putem să fim binecuvântați să înaintăm pe cărarea legămintelor, indiferent de cât de anevoioasă devine și, în cele din urmă, să primim viața eternă.¹⁸

Așa cum profetul Joseph Smith a spus, „rămâneți fermi, voi sfinți ai lui Dumnezeu, rezistați încă puțin și furtuna vieții va trece, iar voi veți fi recompensați de către Acel Dumnezeu ai Cărui slujitori sunteți”¹⁹. În numele lui Isus Hristos, amin.