Munca din templu și de întocmire a istoriei familiei – una și aceeași lucrare

Acea experiență mi-a permis să apreciez mult mai bine modul în care, după trei ani de muncă grea și mari sacrificii, sfinții din Kirtland, Ohio, și-au terminat, în sfârșit, frumosul templu în primăvara anului 1836 – primul din această dispensație. În luna martie a aceluiași an, peste o mie de oameni s-au adunat în templu și la intrările sale pentru ceremonia de dedicare. Profetul Joseph Smith s-a ridicat pentru a rosti rugăciunea de dedicare pe care o primise prin revelație (vedeți Doctrină și legăminte 109). În ea, el a descris multe dintre binecuvântările extraordinare care sunt oferite celor care intră, fiind demni, în templele Domnului. Apoi, corul a cântat imnul „Spiritul lui Dumnezeu” și congregația s-a ridicat și a rostit strigătul Osana „cu atâta [forță] încât părea… să ridice acoperișul de pe clădire” [Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 323].

O săptămână mai târziu, profetul a descris apariția Domnului în templu, Care a spus:

„Pentru că, iată, Eu am acceptat această casă și numele Meu va fi aici; și Eu mă voi manifesta poporului Meu cu îndurare în această casă…

Și faima acestei case se va răspândi în țările străine și acesta este începutul binecuvântărilor care vor fi revărsate asupra capetelor oamenilor Mei” (Doctrină și legăminte 110:7, 10).

După această viziune și altele, profetul Ilie, care a fost luat în cer fără să guste moartea, a apărut înaintea profetului Joseph Smith și a lui Oliver Cowdery și a spus:

„Iată, a venit din plin timpul care a fost spus prin gura lui Maleahi – mărturisind că el [Ilie] va fi trimis înainte de venirea măreței și groaznicei zile a Domnului –

Pentru a întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva întreg pământul să fie lovit cu un blestem –

De aceea, cheile acestei dispensații sunt încredințate în mâinile voastre; și prin aceasta voi veți ști că ziua măreață și groaznică a Domnului este aproape, chiar la ușă” (Doctrină și legăminte 110:14-16).

După ce Domnul a restaurat cheile pecetluirii conferindu-i-le lui Joseph Smith, lucrarea de salvare de ambele părți ale vălului a început în dispensația noastră (vedeți 1 Corinteni 15:22, 29; Doctrină și legăminte 128:8-18).

Președintele Boyd K. Packer ne-a învățat că „acest semnal, chiar dacă nu a fost observat de lume, va influența însă destinul fiecărui suflet care a trăit vreodată sau va trăi. Lucrurile au început să se întâmple în liniște. Biserica a devenit o biserică ce construiește temple.

În lume au apărut, aici și acolo, într-un mod socotit a fi spontan, oameni și organizații și societăți interesate de genealogie. Toate acestea au avut loc de când a apărut Ilie la templul din Kirtland [The Holy Temple (1980), p. 141].

„Chiar din acea zi, 3 aprilie 1836, inimile copiilor au început să se întoarcă spre părinții lor. După aceea, rânduielile nu erau ocazionale, ci permanente. Puterea de pecetluire era cu noi. Nicio autorizare nu o depășește în valoare. Acea putere dă esență și stabilitate eternă tuturor rânduielilor realizate cu autoritate adevărată, atât pentru cei în viață, cât și pentru morți” [Să ne pregătim pentru intrarea în templul sfânt (2002), p. 28].

Dragi frați și surori, construirea și folosirea corespunzătoare a templelor a fost, în orice dispensație, un semn al adevăratei Biserici a lui Isus Hristos. După dedicarea Templului Salt Lake în anul 1893, președintele Wilford Woodruff a încurajat membrii Bisericii să găsească înregistrările strămoșilor lor și să-și consemneze genealogia mergând înapoi, cât de mult posibil, pentru a aduce numele în templu și a înfăptui rânduielile necesare salvării și exaltării [vedeți Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff (2004), p. 174].

Un an mai târziu (1894), același președinte Woodruff a supravegheat crearea Societății de Genealogie din Utah. O sută de ani mai târziu, în anul 1994, vârstnicul Russell M. Nelson, pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Evenimentele din acel an istoric au stabilit cercetarea în domeniul istoriei familiei și slujirea în templu ca fiind o singură lucrare în Biserică” („The Spirit of Elijah”, Ensign, nov. 1994, p. 85).

Dragi frați și surori, Domnul ne încurajează, în calitate de membri ai Bisericii Sale, să păstrăm istoria familiei noastre, să învățăm de la strămoșii noștri și să facem aranjamentele necesare pentru ca ei să primească rânduielile Evangheliei în temple pentru a-i ajuta să progreseze de-a lungul cărării legămintelor, ceea ce îi va binecuvânta cu o familie eternă. Acesta este un obiectiv central al planului Tatălui nostru Ceresc: unirea familiei pentru această viață și pentru eternitate.

Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu vă simțiți capabili să faceți această lucrare, trebuie să știți că nu sunteți singuri. Cu toții ne putem îndrepta către instrumentele pe care Biserica le-a pregătit și care se găsesc în centrele FamilySearch (Căutarea familiei), pe care le-am cunoscut până acum ca centre de istorie a familiei. Aceste centre FamilySearch au fost concepute astfel, încât aproape oricine, cu puțin ajutor, să poată găsi informații despre strămoșii lui și să le poată organiza în mod corespunzător, astfel încât să le poată duce la casa Domnului. Vă rugăm să contactați consultanții în domeniul istoriei familiei din episcopia sau ramura dumneavoastră care vă vor îndruma la fiecare pas.

Pe măsură ce urmăm îndrumarea profeților și învățăm cum să facem istoria familiei noastre și să înfăptuim rânduielile din templu pentru strămoșii noștri, vom avea parte de o mare bucurie, astfel încât nu vom dori să încetăm să facem aceasta. Spiritul ne va inunda inima, ne va trezi aptitudinile de a face aceasta și ne va îndruma în timp ce căutăm numele strămoșilor noștri. Dar să ne aducem aminte că istoria familiei înseamnă mai mult decât a căuta nume, date și locuri. Înseamnă a uni familii și a simți bucuria care rezultă din faptul de a le oferi rânduielile Evangheliei.

Îmi place învățătura inspirată a preaiubitului nostru profet, președintele Russell M. Nelson, care a spus: „Templul stă la baza întăririi credinței noastre și tăriei noastre spirituale, deoarece Salvatorul și doctrina Sa sunt însăși inima templului. Tot ce se propovăduiește în templu, prin instrucțiuni și prin Spirit, ne mărește înțelegerea despre Isus Hristos. Rânduielile Sale esențiale ne leagă de El prin legăminte sacre ale preoției. Apoi, când ne ținem legămintele, El ne înzestrează cu puterea Sa vindecătoare și întăritoare” („Templul și temelia dumneavoastră spirituală”, Liahona, nov. 2021, p. 93-94).

Cu siguranță, munca din templu și de întocmire a istoriei familiei sunt una și aceeași lucrare în Biserică.

Depun mărturie despre aceste adevăruri. Știu că aceasta este Biserica Domnului Isus Hristos, Salvatorul și Mântuitorul nostru, de care ne aducem aminte și pe care Îl venerăm în această perioadă de Paște. Știu că El ne iubește și că, atunci când ne ținem legămintele și ne punem încrederea în El, El ne înzestrează cu puterea Sa vindecătoare și întăritoare. În numele lui Isus Hristos, amin.