El m-a putut vindeca!

Moroni promite că, dacă citim Cartea lui Mormon și, apoi, Îl întrebăm pe Dumnezeu, Tatăl Veșnic, cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos, dacă este adevărată, Dumnezeu va arăta adevărul despre ea prin puterea Duhului Sfânt¹. Milioane de oameni au pus în practică această promisiune și au primit o mărturie sigură despre restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos.

Moroni ne îndeamnă ca, în timp ce citim Cartea lui Mormon, să „[ne aducem] aminte cât de bun a fost Domnul cu copiii oamenilor de la crearea lui Adam și chiar până [acum]… și să le [cântărim] în inimile [noastre]”². Povestirile și învățăturile din Cartea lui Mormon ne aduc aminte și depun mărturie despre dragostea, compasiunea și mila Salvatorului.

Tatăl meu a decedat în luna aprilie a anului 2013. În timp ce mă pregăteam să vorbesc la funeraliile sale, mi-am dat seama cât de binecuvântat eram să cunosc și să îndrăgesc scripturile lui preferate. El le-a împărtășit în adunări de familie și le-am citit împreună când am avut nevoie de sfaturi, îndrumare sau întărirea credinței mele. L-am auzit împărtășindu-le în cuvântări și însărcinări. Nu doar că le știu, dar încă îmi pot aminti glasul său și sentimentele spirituale pe care le aveam când el le împărtășea. Împărtășind scripturi și sentimente, tatăl meu m-a ajutat să clădesc o temelie fermă a credinței în Domnul Isus Hristos.

Tatălui meu i-a plăcut în mod deosebit relatarea despre vizita Salvatorului făcută poporului lui Nefi.³ Această relatare sacră este despre Domnul Isus Hristos înviat și exaltat. El băuse din cupa amară și suferise toate lucrurile pentru ca noi să nu suferim dacă ne pocăim.⁴ El vizitase lumea spiritelor și organizase predicarea Evangheliei acolo.⁵ El înviase din morți și fusese cu Tatăl și primise porunci de la El de a împărtăși scripturi nefiților care aveau să binecuvânteze generațiile viitoare.⁶ El fusese exaltat și avea toată puterea și capacitatea Sa eterne. Putem învăța din fiecare detaliu al învățăturilor Sale.

În 3 Nefi 11, citim despre modul în care Salvatorul a coborât din cer pentru a-i învăța pe nefiți că El este Isus Hristos, despre care profeții au depus mărturie că avea să vină în lume. El a declarat că El este Lumina lumii și că El L-a slăvit pe Tatăl luând asupra Sa păcatele lumii. El i-a invitat pe oameni să vină să-și pună mâinile în coasta Sa și să simtă urmele cuielor din mâinile și picioarele Sale. El a dorit ca ei să știe că El este Dumnezeul lui Israel, Care a fost ucis pentru păcatele lumii. Oamenii au răspuns cu bucurie mergând, unul câte unul, până când au văzut cu toții și au simțit că El era cu adevărat Cel despre care fusese scris de profeți că va veni.⁷

Isus i-a învățat pe nefiți despre importanța pocăinței, despre faptul de a deveni ca un copil mic și despre nevoia de a fi botezați de cineva care are autoritatea Sa. Apoi, El a propovăduit o mare parte din doctrina pe care o studiem în acest an în Noul Testament.

În 3 Nefi 17, citim că Isus le-a spus oamenilor că era timpul ca El să meargă la Tatăl și, de asemenea, să Se arate triburilor pierdute ale lui Israel.⁸ Când Și-a aruncat privirea asupra mulțimii, El a observat că ei aveau lacrimi în ochi, priveau neclintiți către El ca și cum I-ar fi cerut să mai stea puțin.⁹

Răspunsul dat de Salvator nefiților a fost emoționant și instructiv. El a spus: „Iată, din adâncurile inimii sunt plin de îndurare pentru voi”¹⁰.

Cred că a Sa compasiune a fost mult mai mult decât un răspuns la lacrimile oamenilor. Se pare că El îi putea vedea prin ochii sacrificiului Său ispășitor. El le-a văzut fiecare durere, suferință și ispită. El le-a văzut bolile. El le-a văzut infirmitățile și a știut, din suferința Sa chinuitoare din Ghetsimani și de pe Golgota, cum să-i ajute după infirmitățile lor.¹¹

În mod asemănător, când Salvatorul nostru, Isus Hristos, privește către noi, El vede și înțelege durerea și povara păcatelor noastre. El vede dependențele și încercările noastre. El vede greutățile și suferințele noastre de orice fel – și El este plin de compasiune față de noi.

A urmat invitația Sa plină de bunătate adresată nefiților: „Aveți pe vreunii dintre voi care sunt bolnavi? Aduceți-i aici. Aveți voi pe vreunii care sunt infirmi sau orbi sau șchiopi sau mutilați sau leproși sau care sunt zbârciți sau care sunt surzi sau care sunt în suferință de orice fel? Aduceți-i pe ei aici și Eu îi voi vindeca pe ei, căci Eu Mă îndur de voi; adâncurile inimii Mele sunt pline de îndurare”¹².

Și poporul s-a dus „cu toți cei care erau în suferință de orice fel; iar El i-a vindecat pe aceștia, pe fiecare dintre ei, cum au fost aduși unul câte unul la El”¹³.

În anul 1990, locuiam în micul oraș Sale, în Victoria, Australia. Eram fericiți și ocupați cu familia, Biserica și însărcinările de la locul de muncă. Într-o frumoasă sâmbătă de vară, chiar înainte de Crăciun, am hotărât să vizităm câteva parcuri și o plajă preferată. După ce ne-am bucurat de o zi minunată jucându-ne ca familie, ne-am urcat cu toții în mașină și ne-am îndreptat spre casă. În timp ce conduceam, am adormit câteva clipe și am lovit frontal și puternic o altă mașină. După câteva momente, m-am uitat în jur. Soția mea, Maxine, avea un picior rupt și se chinuia să respire. Avea sternul rupt. Cele trei fiice ale noastre erau în stare de șoc, dar, din fericire, păreau să fie în regulă. Eu am avut câteva răni minore. Dar fiul nostru, în vârstă de cinci luni, nu reacționa.

În mijlocul stresului și confuziei de la locul accidentului, fiica noastră mai mare, Kate, în vârstă de 11 ani, a spus cu insistență: „Tată, trebuie să-i dai lui Jarom o binecuvântare”. După ce ne-am chinuit, fiicele mele și cu mine am reușit să ieșim din mașină. Maxine nu putea fi mutată. L-am ridicat cu grijă pe Jarom; apoi, în timp ce eram întins pe spate, l-am așezat cu blândețe pe pieptul meu și i-am dat o binecuvântare a preoției. Când a ajuns ambulanța după aproximativ 40 de minute, Jarom era conștient.

În acea seară, am lăsat trei membri ai familiei în spital și am plecat acasă cu un taxi, în liniște, împreună cu două dintre fiicele mele. În timpul nopții lungi, L-am implorat pe Tatăl Ceresc ca familia mea și cei răniți din cealaltă mașină să se vindece. Din fericire, rugăciunile mele și rugăciunile rostite cu ardoare de mulți alții au primit răspuns. Toți au fost vindecați în timp, o mare binecuvântare și o îndurare blândă.

Totuși, am continuat să am sentimente profunde de vinovăție și remușcare pentru că am provocat un accident atât de groaznic. Mă trezeam în timpul nopții și retrăiam evenimentele îngrozitoare. Ani de zile m-am străduit să mă iert și să găsesc pace. Apoi, în timp ce îi ajutam pe alții să se pocăiască și să simtă compasiunea, mila și dragostea Salvatorului, mi-am dat seama că El mă putea vindeca.

Puterea vindecătoare și mântuitoare a Salvatorului se manifestă în cazul greșelilor accidentale, hotărârilor greșite, provocărilor și încercărilor de orice fel – precum și al păcatelor noastre. Când m-am întors către El, sentimentele mele de vinovăție și remușcare au fost înlocuite treptat cu pace și odihnă.

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Când Salvatorul a ispășit pentru întreaga omenire, El a deschis o cale prin care cei care Îl urmează pot avea acces la puterea Sa vindecătoare, întăritoare și mântuitoare. Aceste privilegii spirituale sunt puse la dispoziția tuturor celor care caută să-L audă și să-L urmeze”¹⁴.

Frați și surori, fie că purtați povara unui păcat nerezolvat, fie că suferiți din pricina unei jigniri care v-a fost adusă cu mult timp în urmă sau vă străduiți să vă iertați pentru o greșeală accidentală, aveți acces la puterea vindecătoare și mântuitoare a Salvatorului Isus Hristos.

Depun mărturie că El trăiește. El este Salvatorul și Mântuitorul nostru. El ne iubește. El are compasiune pentru noi, El are milă din plin și El vă poate vindeca. În numele lui Isus Hristos, amin.