Domnul Isus Hristos ne învață să păstorim

Domnul Isus Hristos a spus:

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi…

așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele”¹.

În versiunea în limba greacă a acestor versete, cuvântul care s-a tradus bun înseamnă, de asemenea, „frumos, magnific”. Așadar, astăzi, doresc să vorbesc despre Păstorul cel Bun, Păstorul cel Frumos, Păstorul Magnific, chiar Isus Hristos.

În Noul Testament, El este numit „Marele Păstor”², „Păstorul cel Mare”³ și „Păstorul și Episcopul sufletelor [noastre]”⁴.

În Vechiul Testament, Isaia a scris că „El Își va paște turma ca un Păstor”⁵.

În Cartea lui Mormon, El este numit „Păstorul cel Bun”⁶ și „[Păstorul] cel Mare și Adevărat”⁷.

În Doctrină și legăminte, El declară: „De aceea, Eu sunt în mijlocul vostru și Eu sunt Păstorul cel Bun”⁸.

În zilele noastre, președintele Russell M. Nelson a declarat: „Păstorul cel Bun îngrijește cu dragoste toate oile din turma Sa și noi suntem ajutoarele Sale credincioase. Este privilegiul nostru să ducem dragostea Sa și dragostea noastră, la prietenii și semenii noștri – hrănindu-i, veghindu-i și îngrijindu-i – așa cum Salvatorul ar dori să facem”⁹.

Recent, președintele Nelson a spus: „O caracteristică a Bisericii adevărate și vii a Domnului va fi mereu efortul organizat și îndrumat de a [păstori fiecare] copil în parte al lui Dumnezeu și [pe familia sa]. Deoarece este Biserica Sa, noi, în calitate de slujitori ai Săi, vom [păstori pe fiecare] în mod individual, la fel cum a făcut El. Vom [păstori] în numele Său, cu puterea și autoritatea Sa și cu dragostea Sa blândă”¹⁰.

În timp ce fariseii și cărturarii cârteau împotriva Domnului spunând: „Omul acesta primește pe păcătoși, și mănâncă cu ei”¹¹, El a răspuns spunând trei povestiri frumoase, pe care le cunoaștem drept pilda oii rătăcite, pilda monedei pierdute și pilda fiului risipitor.

Este interesant de observat că, atunci când Luca, evanghelistul, prezintă aceste trei povestiri, el folosește cuvântul pildă la singular, nu la plural.¹² Se pare că Domnul ne învață această lecție unică prin trei povestiri – povestiri care prezintă numere diferite: 100 de oi, 10 monede și 2 fii.

Cu toate acestea, numărul important în fiecare dintre aceste povestiri este numărul unu. Și, o lecție pe care o putem învăța în legătură cu acest număr este că puteți fi un ajutor de păstor pentru 100 de vârstnici și de potențiali vârstnici în cvorumul dumneavoastră al vârstnicilor sau o sfătuitoare pentru 10 tinere fete sau o învățătoare pentru 2 copii de la Societatea Primară, dar, întotdeauna, întotdeauna trebuie să-i păstoriți, să-i îngrijiți și să-i iubiți unul câte unul, individual. Nu spuneți niciodată: „Ce oaie nesăbuită” sau „La urma urmei, chiar nu am nevoie de moneda aceea” sau „Ce fiu rebel este el”. Dacă dumneavoastră și cu mine avem cu noi „dragostea pură a lui Hristos”¹³, noi, asemenea omului din povestirea cu oaia pierdută, vom lăsa „pe celelalte nouăzeci și nouă… și [ne vom] duce după cea pierdută, până [… până… până] când o [găsim]”¹⁴. Sau ca femeia din povestirea cu moneda pierdută, vom „aprinde o lumină, [vom mătura] casa și [vom căuta] cu băgare de seamă […cu băgare de seamă] până […până… până] când o [vom găsi]”¹⁵. Dacă avem cu noi „dragostea pură a lui Hristos”, vom urma exemplul tatălui din pilda fiului risipitor, care, atunci când fiul „era încă departe… l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult”¹⁶.

Putem simți noi urgența din inima omului care a pierdut doar o oaie? Sau urgența din inima femeii care a pierdut doar o monedă? Sau dragostea și compasiunea de nedescris din inima tatălui fiului risipitor?

Soția mea, Maria Isabel, și cu mine am slujit în America Centrală, locuind în orașul Guatemala. Acolo, eu am avut ocazia de o cunoaște pe Julia, o membră credincioasă a Bisericii. Am simțit îndemnul s-o întreb despre familia ei. Mama ei a murit de cancer în anul 2011. Tatăl ei fusese un conducător credincios în țărușul său slujind mulți ani în calitate de episcop și consilier al președintelui său de țăruș. El a fost un adevărat ajutor de păstor pentru Domnul. Julia mi-a spus despre eforturile lui neobosite de a vizita, păstori și sluji. El se bucura cu adevărat să hrănească și să îngrijească prețioasele oi ale Domnului. El s-a recăsătorit și a rămas activ în Biserică.

Câțiva ani mai târziu, a trecut prin divorț și acum, din nou, trebuia să participe singur la adunările bisericii. El nu s-a simțit în largul său și, de asemenea, a simțit că unii oameni îl criticau din cauza divorțului. A încetat să se ducă la biserică, deoarece un spirit negativ i-a umplut inima.

Julia a vorbit foarte frumos despre acest minunat ajutor de păstor, care a fost un om truditor, iubitor și plin de compasiune. Îmi amintesc foarte bine că m-a cuprins un sentiment de urgență în timp ce ea mi-l descria. Doream să fac ceva pentru acel om, un om care făcuse atât de multe pentru atât de mulți oameni în acei ani.

Ea mi-a dat numărul lui de telefon și am început să-l sun, sperând să am ocazia de a-l întâlni personal. După mai multe săptămâni și multe, multe apeluri telefonice fără succes, într-o zi a răspuns, în sfârșit, la telefon.

I-am spus că o întâlnisem pe Julia, fiica lui, și că eram impresionat de modul în care slujise, păstorise și iubise prețioasele oi ale Domnului atât de mulți ani. El nu se aștepta la un comentariu ca acesta. I-am spus că doream cu adevărat să-l întâlnesc față în față. El a întrebat care era scopul meu pentru care-i propuneam o astfel de întâlnire. Am răspuns: „Doresc cu adevărat să-l întâlnesc pe tatăl unei doamne atât de minunate”. Apoi, pentru câteva secunde a fost liniște la telefon – câteva secunde care mi s-au părut o eternitate. El a spus pur și simplu: „Când și unde?”.

În ziua în care l-am întâlnit, l-am invitat să-mi împărtășească unele dintre experiențele sale avute când vizita și păstorea prețioasele oi ale Domnului și le slujea. În timp ce relata câteva povestiri impresionante, am observat că tonul glasului său s-a schimbat și că același spirit pe care îl simțise de atât de multe ori în calitate de ajutor de păstor se întorsese. Ochii lui s-au umplut de lacrimi. Știam că era momentul potrivit pentru mine, dar mi-am dat seama că nu știam ce să spun. M-am rugat în mintea mea: „Tată, ajută-mă!”.

Dintr-o dată, m-am auzit spunând: „Frate Florian, în calitate de slujitor al Domnului, îmi cer scuze pentru că noi nu am fost acolo pentru dumneavoastră. Vă rog să ne iertați. Dați-ne o altă șansă să vă arătăm că vă iubim cu adevărat. Că avem nevoie de dumneavoastră. Că sunteți important pentru noi”.

Următoarea duminică, el s-a întors. A avut o conversație lungă cu episcopul său și a rămas activ. După câteva luni, el a decedat – dar se întorsese. Se întorsese. Depun mărturie că, având ajutorul Salvatorului, putem să iubim oile Sale prețioase și să le păstorim așa cum ar face-o El. Astfel, în Guatemala City, Domnul Isus Hristos a adus înapoi în turma Sa pe una dintre cele mai prețioase oi. Și m-a învățat o lecție despre păstorire pe care nu o pot uita. În numele Păstorului cel Bun, Păstorului cel Frumos, Păstorului Magnific, chiar Domnul Isus Hristos, amin.