Împărățiile de glorie

Din revelația din zilele noastre, știm că destinul final al tuturor celor care trăiesc pe pământ nu este, potrivit unei idei greșite, raiul pentru cei neprihăniți și suferințele eterne ale iadului pentru toți ceilalți. Planul plin de dragoste al lui Dumnezeu pentru copiii Săi include următoarea realitate propovăduită de Salvatorul nostru, Isus Hristos: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri”¹.

Doctrina revelată a Bisericii restaurate a lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ne învață că toți copiii lui Dumnezeu – cu excepții prea puține pentru a fi discutate aici – vor moșteni, în cele din urmă, una dintre cele trei împărății de glorie, dintre care chiar și cea mai mică dintre ele „depășește toată înțelegerea”². După o perioadă în care cei nesupuși suferă pentru păcatele lor, suferință care îi pregătește pentru ceea ce trebuie să urmeze, toți vor fi înviați și se vor duce la judecata finală înfăptuită de Domnul Isus Hristos. Acolo, Salvatorul nostru iubitor, despre care suntem învățați că „Îl [slăvește] pe Tatăl și salvează toate lucrările mâinilor Sale”³, îi va trimite individual pe toți copiii lui Dumnezeu în câte una dintre aceste împărății de glorie, potrivit dorințelor arătate prin alegerile lor.

Un alt principiu doctrinar și o altă practică unice Bisericii restaurate sunt reprezentate de poruncile și legămintele revelate care oferă tuturor copiilor lui Dumnezeu privilegiul sacru de a se pregăti pentru cel mai mare grad de glorie din împărăția celestială. Această destinație supremă – exaltarea în împărăția celestială – reprezintă obiectivul principal al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Din revelația din zilele noastre, sfinții din zilele din urmă au această înțelegere unică despre planul fericirii întocmit de Dumnezeu pentru copiii Săi. Acest plan începe cu viața noastră sub formă de spirite înainte de a ne fi născut și dezvăluie scopul și condițiile călătoriei pe care am ales-o prin viața muritoare și destinația noastră dorită după aceea.

Știm, din revelația din zilele noastre, că „toate împărățiile au primit o lege”⁴ și că împărăția de glorie pe care o primim la judecata finală este hotărâtă pe baza legilor pe care alegem să le urmăm în călătoria noastră din viața muritoare. Conform acestui plan plin de dragoste, există mai multe împărății – multe locașuri – astfel încât toți copiii lui Dumnezeu vor moșteni o împărăție de glorie față de ale cărei legi se simt confortabil în a li se „supune”.

Pe măsură ce descriem natura și cerințele fiecăreia dintre cele trei împărății din planul Tatălui, începem cu cea mai mare, care este obiectivul principal al poruncilor și rânduielilor divine pe care Dumnezeu le-a revelat prin Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. În gloria „celestială”⁵, există trei nivele⁶, dintre care cel mai înalt este exaltarea în împărăția celestială. Aceasta este locuința celor „care au primit din plenitudinea Sa și din slava Sa”, prin urmare „ei sunt dumnezei, chiar fiii [și fiicele] lui Dumnezeu”⁷ și „[locuiesc] în prezența lui Dumnezeu și a Hristosului Său în vecii vecilor”⁸. Prin revelație, Dumnezeu a revelat legile, rânduielile și legămintele eterne care trebuie respectate pentru a dezvolta însușirile divine necesare pentru a atinge acest potențial divin. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă se concentrează asupra acestora deoarece scopul acestei Biserici restaurate este de a-i pregăti pe copiii lui Dumnezeu pentru salvarea în gloria celestială și, mai concret, pentru exaltarea în cel mai mare grad al ei.

Planul lui Dumnezeu, întemeiat pe adevărul etern, cere ca exaltarea să poată fi dobândită numai prin credincioșie față de legămintele unei căsătorii eterne dintre un bărbat și o femeie în templul sfânt⁹, căsătorie care va fi, în cele din urmă, pusă la dispoziția tuturor celor credincioși. De aceea, propovăduim că „genul reprezintă o caracteristică fundamentală pentru scopul și identitatea în viața premuritoare, muritoare și eternă a unei persoane”¹⁰.

O învățătură unică și valoroasă care ne ajută să ne pregătim pentru exaltare este proclamația despre familie din anul 1995.¹¹ Declarațiile din ea clarifică cerințele care ne pregătesc pentru a trăi alături de Dumnezeu Tatăl și de Fiul Său, Isus Hristos. Cei care nu înțeleg pe deplin planul plin de dragoste al Tatălui pentru copiii Săi pot considera această proclamație despre familie ca fiind doar o declarație despre reguli care se pot schimba. În schimb, noi afirmăm că proclamația despre familie, având la bază doctrina irevocabilă, definește tipul de relații de familie din viața muritoare în care poate avea loc cea mai importantă parte a dezvoltării noastre eterne.

Apostolul Pavel descrie cele trei grade de glorie asemănându-le cu strălucirea soarelui, cu cea a lunii și cu cea a stelelor.¹² El o numește pe cea mai mare „cerească”, sau „celestială” și pe a doua „pământească”, sau „terestrială”.¹³ El nu o numește pe cea cu gloria cea mai mică, dar o revelație dată lui Joseph Smith a adăugat numele acesteia: „telestială”.¹⁴ O altă revelație descrie, de asemenea, natura persoanelor care urmează să fie desemnate fiecăreia dintre aceste împărății de glorie. Cei care aleg să nu se „[supună] legii unei împărății celestiale”¹⁵ vor moșteni o altă împărăție de glorie, mai mică decât cea celestială, dar potrivită legilor pe care le-au ales și față de care se simt confortabil în a li se „supune”. Cuvântul abide din limba engleză, așa cum este folosit în scripturi, poate să mai însemne și „a suporta” sau „a rezista”.¹⁶ De exemplu, cei din împărăția terestrială – comparabilă cu noțiunea populară de rai – „sunt aceia care primesc din prezența Fiului, dar nu din plenitudinea Tatălui”¹⁷. Ei au fost „oameni onorabili ai pământului, care au fost orbiți de viclenia oamenilor”¹⁸, dar „nu [au fost] curajoși în mărturia despre Isus”¹⁹.

Descrierea revelatoare privindu-i pe cei desemnați în cea cu gloria cea mai mică dintre împărățiile de glorie, cea telestială, este: „[Cei care nu pot] suporta o glorie terestrială”²⁰. Aceasta îi descrie pe cei care Îl resping pe Salvator și nu au respectat limite divine în ceea ce privește comportamentul lor. Aceasta este împărăția în care trăiesc cei ticăloși, după ce vor fi suferit pentru păcatele lor. Aceștia sunt descriși în revelația din zilele noastre ca fiind „aceia care nu au primit Evanghelia lui Hristos și nici mărturia despre Isus…

Aceștia sunt aceia care sunt mincinoși, și vrăjitori, și imorali, și care comit adulter, și care iubesc minciuna și mint”²¹.

Vorbind despre cele trei împărății de glorie cu viziunea sa profetică, președintele Russell M. Nelson a scris recent: „Viața muritoare este doar o nanosecundă comparată cu eternitatea. Dar ce nanosecundă crucială este! Gândiți-vă cu atenție cum funcționează: în timpul acestei vieți muritoare, puteți alege căror legi sunteți dornici să vă supuneți – celor ale împărăției celestiale, ale celei terestriale ori ale celei telestiale – și, prin urmare, în care împărăție de glorie veți trăi pentru totdeauna. Așa da plan! Este un plan care îți respectă complet libertatea de a alege”²².

Apostolul Pavel ne-a învățat că învățăturile și poruncile Domnului ne-au fost date pentru ca noi, toți, să ajungem „la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”²³. Acest proces necesită mult mai mult decât dobândirea de cunoaștere. Nu este suficient nici măcar să fim convinși în legătură cu Evanghelia; trebuie să acționăm în așa fel, încât să fim convertiți de ea. Spre deosebire de alte predici, care ne învață să cunoaștem ceva, Evanghelia lui Isus Hristos ne provoacă să devenim ceva.

Din astfel de învățături, concluzionăm că judecata finală nu este doar o evaluare a totalului de fapte bune și de fapte rele – a ceea ce am făcut. Ea are drept bază efectul final al faptelor și gândurilor noastre – ceea ce am devenit. Ne pregătim pentru viața eternă printr-un proces de convertire. Așa cum este folosit aici, acest cuvânt cu multe înțelesuri descrie o schimbare profundă a firii. Nu este suficient doar să facem, în mod mecanic, ceea ce ni se spune. Poruncile, rânduielile și legămintele Evangheliei nu sunt asemenea unei liste de depuneri sau extrageri care trebuie făcute într-un și dintr-un cont ceresc. Evanghelia lui Isus Hristos este un plan care ne arată cum să devenim ceea ce dorește Tatăl nostru Ceresc să devenim.²⁴

Datorită lui Isus Hristos și a ispășirii Sale, când greșim în această viață, ne putem pocăi și ne putem întoarce pe cărarea legămintelor care duce la ceea ce Tatăl nostru Ceresc dorește pentru noi.

Cartea lui Mormon ne învață că „această viață este pentru [noi] timpul în care să [ne pregătim] să-L [întâlnim] pe Dumnezeu”²⁵. Dar la limitările dificile ale acestei vieți s-a oferit un context plin de speranță (cel puțin într-o oarecare măsură pentru anumite persoane) prin ceea ce Domnul i-a revelat președintelui Joseph F. Smith, consemnat acum în Doctrină și legăminte, secțiunea 138. „Am văzut”, a scris profetul, „că vârstnicii credincioși ai acestei dispensații, când părăsesc viața muritoare, continuă munca lor de predicare a Evangheliei pocăinței și mântuirii, prin sacrificiul Singurului Fiu Născut al lui Dumnezeu, printre aceia care sunt în întuneric și sub robia păcatului în marea lume a spiritelor morților.

Morții care se pocăiesc vor fi mântuiți prin supunere față de rânduielile casei lui Dumnezeu.

Și, după ce plătesc pedeapsa pentru păcatele lor și sunt purificați, ei vor primi o răsplată potrivit cu lucrările lor, pentru că ei sunt moștenitorii salvării”²⁶.

Mai mult, știm că mileniul, cei o mie de ani care vor urma celei de a Doua Veniri a Salvatorului, va fi un timp în care să se înfăptuiască rânduielile necesare pentru cei care nu le-au primit în viața lor muritoare.²⁷

Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre cele trei perioade majore din planul salvării și relația dintre ele: 1) lumea spiritelor din viața premuritoare, 2) viața muritoare și 3) viața următoare. Dar cunoaștem cu certitudine următoarele adevăruri eterne: „Salvarea este o chestiune personală, iar exaltarea este o chestiune de familie”²⁸. Avem un Tată Ceresc iubitor care va avea grijă ca noi să primim fiecare binecuvântare și fiecare avantaj pe care ni le permit dorințele și alegerile noastre. Știm, de asemenea, că El nu va forța pe nimeni să intre o relație care implică pecetluirea împotriva voinței lui sau a ei. Binecuvântările unei relații pecetluite sunt asigurate tuturor celor care își țin legămintele, dar niciodată forțând o relație pecetluită asupra unei persoane care nu este demnă sau care nu dorește.

Dragii mei frați și dragile mele surori, depun mărturie despre adevărul acestor lucruri. Depun mărturie despre Domnul nostru Isus Hristos, „Căpetenia și Desăvârșirea credinței [noastre]”²⁹ a Cărui ispășire, conform planului Tatălui nostru din Cer, face ca totul să fie posibil, în numele lui Isus Hristos, amin.